48,602 matches
-
se afla în localitatea omonimă din județul Sălaj. Ea a fost construită în anul 1902 de către un meșter din zonă. Construcție specifică pentru începutul secolului al XX-lea, biserica de lemn a fost folosită de credincioșii din Ceaca până la construirea noii bisericii de zid, în anul 1992. Noua biserică de zid a preluat hramul vechii biserici de lemn, cel al "Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil". Șirul preoților ce au slujit în această localitate, începând cu primul menționat de documente în
Biserica de lemn din Ceaca () [Corola-website/Science/323379_a_324708]
-
de terase irigate, unele plante au fost cultivate și în zonele aride. Lângă Cuzco există rămășițele unui gigantic rezervor de apă din care, pe timp de secetă, se irigau la mare distanță culturile agricole. Incașii au mărit suprafață agricolă prin construirea unor terase alpine. Prelucrarea în comun a pământului era prima obligație a fiecărui om de rand din imperiul incas. Muncă la câmp era supravegheată de un "totricoc michoc", un descendent al incașilor care putea ordona și pedeapsă cu moartea pentru
Agricultura incașă () [Corola-website/Science/323405_a_324734]
-
care îl însoțește este însărcinat să dea dispoziția finală în ceea ce privește Pământul. La rândul său, veganul este șocat de acțiunile lui Conrad, care a demolat piramidele egiptene și a filmat procesul, astfel încât, prin derularea inversă a filmului, să se poată simula construirea piramidelor. În timpul povestirii este revelat și faptul că iubita soție a lui Conrad se pare că ar fi murit într-un cataclism natural. Rebelii înțeleg că nemuritorul caută să protejeze Pământul în felul său. Distrugând piramidele, Conrad le arată veganilor
Nemuritorul (roman de Roger Zelazny) () [Corola-website/Science/324025_a_325354]
-
minorită (1716) și călugărițele ursuline care au preluat fosta biserică dominicană (1728). Ca urmare a faptului că credincioșii evanghelici (luterani) din Sibiu, majoritari în oraș în acea vreme, au rămas doar cu Biserica evanghelică "Sf. Maria", Parohia romano-catolică a hotărât construirea unei biserici de lemn pentru comunitatea evanghelică. Această biserică a fost construită în anul 1733 în Piața Mică din Sibiu, pe culoarul de acces dinspre Orașul de Jos. Ea a fost cunoscută de sibieni ca ""Biserica Arcadelor"" (în ), după porticul
Biserica Sfântul Ioan din Sibiu () [Corola-website/Science/324059_a_325388]
-
1851, primarul orașului Sibiu, Wilhem von Konradsheim, a anunțat presbiteriul Bisericii Evanghelice că nu va da acești bani, în schimb va radia datoria pe care instituția religioasă o avea către municipalitate. Materialul rezultat din demolare urma să fie folosit pentru construirea unei noi biserici evanghelice, iar altarul, amvonul și băncile din Biserica Arcadelor au fost depozitate în Biserica evanghelică "Sf. Maria", crucifixul de argint fiind așezat în sacristie. De asemenea, în schimbul vechii "biserici a arcadelor" din Piața Mică, demolată în anul
Biserica Sfântul Ioan din Sibiu () [Corola-website/Science/324059_a_325388]
-
în Biserica evanghelică "Sf. Maria", crucifixul de argint fiind așezat în sacristie. De asemenea, în schimbul vechii "biserici a arcadelor" din Piața Mică, demolată în anul 1851, magistratul orașului a oferit comunității evanghelice un teren de o sută de stânjeni pentru construirea unei noi biserici. Acest teren era situat între casa brutarului Anton Taub și grădina lui Joseph Schuster, în apropiere de Bastionul Soldisch, între cele două ziduri ce formau a treia centură de fortificații a orașului. În anul 1829 preotul paroh
Biserica Sfântul Ioan din Sibiu () [Corola-website/Science/324059_a_325388]
-
orașului. În anul 1829 preotul paroh al satului Neppendorf (azi cartierul Turnișor al orașului Sibiu), Johann Engelleiter, a lăsat prin testament întreaga sa avere comunității evanghelice din Sibiu. El a înființat o fundație care urma să redirecționeze acești bani pentru construirea unei biserici și a unui orfelinat pentru credincioșii evanghelici din cartierul Iozefin. Intenția preotului Engelleiter a rămas nefinalizată pentru o lungă perioadă de timp. Abia în anul 1879 Consistoriul Superior și episcopul Georg Daniel Teutsch au repus în discuție acest
Biserica Sfântul Ioan din Sibiu () [Corola-website/Science/324059_a_325388]
-
și episcopul Georg Daniel Teutsch au repus în discuție acest proiect. S-a organizat un concurs de proiecte, iar în martie 1881 au fost desemnați drept câștigători constuctorii Baumann și Koniger, ale căror planuri au fost combinate. Planurile lor prevedeau construirea unui complex de clădiri format dintr-o biserică, un orfelinat, un cămin internat și o locuință pentru preot. Au existat discuții aprinse între membrii comunității evanghelice cu privire la locația viitoarei biserici. Unii dintre ei, printre care și preotul Samuel Binder, susțineau
Biserica Sfântul Ioan din Sibiu () [Corola-website/Science/324059_a_325388]
-
a fost ridicat lângă latura de nord a lăcașului de cult. Orga a fost amplasată în biserică de către W. Horbinger după indicațiile cantorului orașului, J. L. Bella. În aprilie 1882 s-a încheiat un contract cu tâmplarul Johann Barthmes pentru construirea altarului și a amvonului. Altarul a fost construit de Karl Dörschlag și avea ca temă "Mântuitorul învățând și milostivindu-se de copii". În timpanul portalului de intrare a fost montat un basorelief comandat la Viena, având tema “Isus printre copii
Biserica Sfântul Ioan din Sibiu () [Corola-website/Science/324059_a_325388]
-
de apărare, fiind extinse zidurile Orașului de Sus. Unii istorici presupun că Pasajul Scărilor ar fi fost construit prin secolul al XIII-lea, dar majoritatea specialiștilor cred că, abia la începutul veacului al XIV-lea, primarul Marcus Pemfflinger a dispus construirea pasajului. Pasajul Scărilor, cunoscut și sub numele de “Zidul cu ace”, a fost construit din piatră și cărămidă și făcea legătura între Orașul de Sus și Orașul de Jos, prin două ramificații de scări și arcade ce înconjurau zidurile cetății
Pasajul Scărilor din Sibiu () [Corola-website/Science/324064_a_325393]
-
a lui Ieșua Mesia. Ioan (Iohanan) este cel despre care Ieșua (Iisus) spunea că vremea se împarte până la el și de la el, și anume că din zilele când Ioan boteza Împărăția lui Dumnezeu este luată cu asalt. (Matei 11:11-15) Construirea colibei poate fi din orice material (lemn, placaj, aluminiu, scaune). Zidurile pot sta liber ori pot include zidul unei locuințe sau a unei sobițe. Acoperișul trebuie să fie din material organic, cunoscut ca "s’ciaci", cum sut ramurile cu frunze
Sucot () [Corola-website/Science/324065_a_325394]
-
Muntele Scopus, și-a început activitatea în anul 1918 și a fost inaugurat oficial în anul 1925. A fost prima universitate din Palestina și al doilea institut academic (primul a fost Technionul) din această regiune istorică. Inițiată de Mișcarea sionista, construirea acestei universități a început în anul 1918 cu sprijinul unor personalități printre care oamenii de știință Albert Einstein, Sigmund Freud, Martin Buber și Hâim Weizmann, lorzii Arthur Balfour și Herbert Samuel (primul viconte Samuel), poetul Hâim Nahman Bialik, rabinul șef
Universitatea Ebraică din Ierusalim () [Corola-website/Science/324092_a_325421]
-
șef kikuyu care stăpânea Dagoretti și care semnase un tratat cu Frederick Lugard de la BEAC, se răzvrătește și arde fortul lui Lugard în 1890. Waiyaki a fost prins și ucis doi ani mai târziu. Cheia dezvoltării Kenyei interioare a fost construirea începând cu 1895 a căii ferate de la Mombasa la Kisumu lângă Lacul Victoria, finalizată în 1901. Aceasta a fost prima piesă din Calea Ferată Uganda. Guvernul britanic a decis, din motive strategice, să unească prin cale ferată Mombassa cu protectoratul
Istoria Kenyei () [Corola-website/Science/324094_a_325423]
-
inițială, administrația s-a bazat pe comunicatori tradiționali, de obicei șefi de trib. Când dominația colonială a fost întărită și eficientizată, în parte din cauza presiunii coloniștilor, tineri bărbați educați au fost asociați cu șefii vechi în consiliile locale native. În construirea căii ferate britanicii s-au confruntat uneori cu o opoziție locală puternică, în special cu cea a lui Koitalel Arap Samoei un vraci și lider Nandi care a profețit că un șarpe negru s-ar rupe prin foc pe terenurile
Istoria Kenyei () [Corola-website/Science/324094_a_325423]
-
scop mai este și prevenirea accidentelor montane și organizarea de cursuri de prim ajutor pentru cazurile de accidente montane, sub îndrumarea unor persoane de specialitate. Alte scopuri sunt:crearea și marcarea traseelor turistice, refacerea și întreținerea traseelor și marcajelor existente, construirea de refugii și adăposturi alpine precum și întreținerea lor, repararea și întreținerea refugiilor și adăposturilor alpine existente, ocrotirea florei, faunei, a monumentelor naturii, a rezervațiilor naturale și a parcurilor naționale, educarea populației în sensul respectării patrimoniului ecologic, editarea unor publicații periodice
Alpin Club Brașov () [Corola-website/Science/324162_a_325491]
-
fost găsit mort de-a lungul unei linii de metrou din apropiere de Stația de metrou Aldgate, având asupra sa 7 planuri ale submarinului din cele 10 planuri sustrase. Cele trei foi lipsă erau cele mai importante și permiteau inamicilor construirea submarinului. Mycroft îi cere fratelui său să găsească foile lipsă și să clarifice împrejurările morții lui Cadogan West (principalul suspect al furtului) pentru a-și salva patria. Sherlock Holmes începe prin a cerceta locul unde a fost găst corpul zdrobit
Planurile Bruce-Partington () [Corola-website/Science/324154_a_325483]
-
birou și de la seif), dar nu s-a găsit nicio dublură asupra corpului lui Cadogan West și doar Sir James avea toate cele trei chei. Johnson menționează că una dintre cele șapte pagini găsite conținea un amănunt considerat indispensabil pentru construirea submarinului. Holmes descoperă că cineva de afară putea să vadă ce se întâmpla în birou, chiar dacă obloanele erau trase. După ce pleacă de la arsenal, Holmes află că funcționarul de la stația de metrou cea mai apropiată de birou își amintește că-l
Planurile Bruce-Partington () [Corola-website/Science/324154_a_325483]
-
Ca urmare, în mai 1844 s-a încheiat o înțelegere scrisă între proprietar și târgoveți, în care erau prevăzute o serie de drepturi și obligații pentru ambele părți. Printre obligațiile proprietarului era și cea de acordare a unui teren pentru construirea unui spital. Cum acesta a tot amânat acordarea terenului, autoritățile județene au construit un spital la Bivolari între anii 1881-1882 pe terenul unui țăran pe nume Ion Luca Ciobanu. Acesta a fost primul spital județean rural din județul Iași, având
Bivolari, Iași () [Corola-website/Science/324184_a_325513]
-
fost aprobat de trezorerie în 1837, dar nu a fost pus în aplicare. În aprilie 1840, un alt proiect, întocmit de Charles Barry a fost acceptat, iar construcția a început în câteva săptămâni. Proiectul a avut în vedere nivelarea pieței, construirea unei terase și a unei șosele pe latura de nord, în fața National Gallery. Scările situate la capetele terasei duc la nivelul pieței unde sunt montate plinte pentru sculpturi și socluri pentru sistemul de iluminat. Pentru toate lucrările sculptate în piatră
Piața Trafalgar () [Corola-website/Science/324218_a_325547]
-
efectuată conform planurilor create de firma de arhitectură Foster and Partners. Lucrările de renovare au inclus închiderea străzii principale de pe latura de nord, devierea traficului pe celelalte trei laturi, demolarea secțiunii centrale a zidului de susținere din partea de nord și construirea unui șir de trepte care duc la terasa pietonală din fața clădirii National Gallery. Construcția a inclus două lifturi pentru persoanele cu dizabilități, toalete publice și o cafenea mică. Înainte de aceste lucrări, din piață se putea ajunge la National Gallery numai
Piața Trafalgar () [Corola-website/Science/324218_a_325547]
-
și alte jocuri pe lângă fotbal găzduite de același stadion. Weserstadion a rezistat de-a lungul celui de-al Doilea Război Mondial fără a suferi daune, iar în 1963 tribunele au fost acoperite. Ultimul proiect memorabil în structura lui a fos construirea unei loje VIP în 1992. Aici au concertat printre alții Bon Jovi, Michael Jackson, Depeche Mode, Metallica, The Rolling Stones, Guns N' Roses, Tina Turner și Van Halen.
Weserstadion () [Corola-website/Science/324286_a_325615]
-
sistemelor de apă și canalizare de pe întreg teritoriul de vest al Americii, fapt pentru care familia trebuia să se mute des. La vârsta de trei ani s-a mutat împreună cu familia în Baker City, Oregon, unde tatăl său lucra la construirea barajului Balm Creek. Aici Hanna a dezvoltat o pasiune pentru activitățile în aer liber. În 1917 s-au mutat în San Pedro, California după ce locuiseră o perioadă de timp în Logan, Utah. În următorii doi ani s-au mutat de
William Hanna () [Corola-website/Science/324275_a_325604]
-
În 1996, cu ajutorul scriitorului Tom Ito din Los Angeles și-a publicat autobiografia (Joe Barbera și-o publicase cu doi ani înainte). După ce a renunțat la facultate, Hanna a profesat pentru scurt timp ca inginer constructor participând, de exemplu, la construirea Teatrului Pantages din Hollywood. A fost concediat în timpul marii crize economice, dar și-a găsit un alt loc de muncă la o spălătorie auto. Prietenul uneia dintre surori l-a încurajat să depună o cerere de angajare la firma Pacific
William Hanna () [Corola-website/Science/324275_a_325604]
-
promoția sa". La numai 22 de ani și-a început activitatea profesională ca inginer pe șantierul Hidrocentralei de la Bicaz, continuând cu Valea Bistriței, la Grupul de Șantiere Bistrița-aval apoi, între anii 1963 și 1967, a participat ca inginer-șef la construirea Hidrocentralei Gârleni, comună unde, în amintirea sa una dintre străzi îi poartă numele. Din anul 1967 a lucrat pe șantierul Poiana Uzului de pe Valea Trotușului la construcția celui de-al „treilea baraj din țară ca importanță” din cadrul celor de tip
Radu Scutelnicu () [Corola-website/Science/324300_a_325629]
-
ca importanță” din cadrul celor de tip "cu contraforți", unde s-a remarcat prin introducerea de soluții tehnice inovante foarte practice, ceea ce i-a adus înaintarea în funcție. Între anii 1970 și 1974 a condus în calitate de șef de șantier lucrările de construire și amenajare a centralei electrice subterane Mărișelu din cadrul Grupului de Șantiere Someș. La acest obiectiv strategic a introdus și experimentat cu succes mecanizarea integrală a lucrărilor de betonare în subteran. Începând din anul 1974 a coordonat realizarea hidrocentralelor din cadrul Grupului
Radu Scutelnicu () [Corola-website/Science/324300_a_325629]