51,074 matches
-
pentru valorile mai mici de 10 ruble și cervoneți pentru valorile mai mari sau egale cu 10 ruble. Următoarea denominarea avea să fie făcută după încheierea războiului. După încheierea celui de-al doilea război mondial, guvernul sovietic a făcut o reformă monetară, o redenominare confiscatorie (stabilizare), cu scopul reducerii volumului de bani aflat în circulație. Această denominare a afectat numai bancnotele. Rata de schimb a fost de 1 rublă nouă=10 ruble vechi. Re-denominarea din 1961 s-a făcut pe aceleași
Rublă rusă () [Corola-website/Science/303411_a_304740]
-
Național Democrat, a fost obligat să demisioneze după ce a fost acuzat de corupție. Un raport al administrației Truman din 1947, intitulat "To Secure These Rights", ("Pentru a asigura aceste drepturi") a prezentat o agendă detaliată în zece puncte pe tema reformei drepturilor civile. În februarie 1948, președintele a transmis Congresului o agendă a drepturilor civile în care propunea înființarea mai multor oficii federale dedicate problemelor dreptului de vot și a practicilor discriminatorii la angajare. Aceasta a provocat o furtună de critici
Harry S. Truman () [Corola-website/Science/302331_a_303660]
-
junkerii, datorită lipsei unor mișcări importante revoluționare ale țărănimii în alianță cu proletariatul urban. Politica internă a lui Bismarck a avut un rol important în formarea culturii politice a Kaiserreichului. După unificarea din 1871, guvernarea semiparlamentară germană a impus o reformă politică și economică de sus în jos, reformă relativ fără asperități, ceea ce a condus Germania către statutul de forță industrială de primă mărime a timpului. Nu numai că fabricanții germani au câștigat piată internă excluzându-i pe cei bruitanici, dar
Imperiul German () [Corola-website/Science/302427_a_303756]
-
tutele reacționare. Cum reprimarea completă atât a catolicilor cât și a socialiștilor a eșuat, politica lui Bismarck numită a "morcovului și bățului" a reușit să potolească ambele grupuri radicale. Obiectivele lui Bismark pot fi rezumate la trei direcții principale: "Kulturkampf," "reforma socială" și "unificarea națională". Istoria sistemelor legislative și a sistemelor judiciare complet diferite puneau piedici uriașe în dezvoltarea Germaniei, în special în cadrul comerțului național. Dacă un cod comercial fusese adoptat de Confederație în 1861, în ceea ce privește restul sistemelor legislative erau foarte
Imperiul German () [Corola-website/Science/302427_a_303756]
-
adoptat în general politici ce transferau puterea de la Washington către state. Printre altele, el a lansat inițiative pentru combaterea cancerului și a drogurilor ilegale, a impus controlul salariilor și prețurilor, a pus în aplicare desegregarea școlilor din Sud, a implementat reforme ale mediului, a introdus legi pentru reformarea sistemului sanitar și de protecție socială. Deși a fost președinte în timpul aselenizărilor ce au început cu Apollo 11, el a înlocuit explorarea spațială umană cu . A fost reales cu ușurință în 1972. Al
Richard Nixon () [Corola-website/Science/302377_a_303706]
-
au fost realeși lejer la . În primăvara lui 1957, Nixon a efectuat o nouă călătorie majoră în străinătate, de această dată în Africa. La întoarcere, a contribuit la promovarea Legii Drepturilor Civile din 1957. Legea, care inițial se dorea o reformă mai radicală, a fost slăbită în Senat, iar activiștii pentru drepturi civile au fost împărțiți între a încuraja și a descuraja promulgarea ei de către Eisenhower. Nixon l-a sfătuit pe președinte să promulge legea, ceea ce s-a și întâmplat. Eisenhower
Richard Nixon () [Corola-website/Science/302377_a_303706]
-
1972—obiectând nu asupra scopurilor politice ale legii, ci asupra sumei de bani alocată, pe care o considera excesivă. După ce Congresul a trecut peste vetoul său, Nixon fondurile alocate pe care le considera nejustificate. În 1971, Nixon a propus o reformă a asigurărilor de sănătate—obligativitatea unei asigurări de sănătate contractate de un angajator, federalizarea sistemului pentru familiile sărace cu copii minori în întreținere, și susținerea organizațiilor pentru păstrarea sănătății (HMO). O lege limitată pentru HMO-uri a fost pusă în
Richard Nixon () [Corola-website/Science/302377_a_303706]
-
de un angajator, federalizarea sistemului pentru familiile sărace cu copii minori în întreținere, și susținerea organizațiilor pentru păstrarea sănătății (HMO). O lege limitată pentru HMO-uri a fost pusă în aplicare în 1973. În 1974, Nixon a propus mai multe reforme ale sistemului sanitar—înlocuirea Medicaid cu planuri de asigurări sanitare de stat disponibile oricui, cu prețuri pe baza veniturilor și . Îngrijorat de prevalența utilizării drogurilor atât în țară cât și de către soldații americani din Vietnam, Nixon a cerut un , angajându
Richard Nixon () [Corola-website/Science/302377_a_303706]
-
al PNȚCD. La alegerile legislative din 3 noiembrie 1996, a fost ales senator PNȚCD de Dâmbovița, pe listele CDR pentru legislatura 1996-2000. La data de 11 decembrie 1996 a fost învestit de către Parlament în funcția de ministru de stat, ministrul Reformei, funcție pe care a deținut-o până la 5 decembrie 1997, când a avut loc prima remaniere a Guvernului condus de Victor Ciorbea. De numele său se leagă programul economic și de reformă cu care Cabinetul Ciorbea a condus România în
Ulm Spineanu () [Corola-website/Science/302489_a_303818]
-
Parlament în funcția de ministru de stat, ministrul Reformei, funcție pe care a deținut-o până la 5 decembrie 1997, când a avut loc prima remaniere a Guvernului condus de Victor Ciorbea. De numele său se leagă programul economic și de reformă cu care Cabinetul Ciorbea a condus România în perioada 1996-2000. , ministrul reformei, a depus premierului Victor Ciorbea două cereri de demisie la sfârșitul lunii august 1997 și la 1 noiembrie 1997. El și-a justificat astfel cererea de demisie: "Nu
Ulm Spineanu () [Corola-website/Science/302489_a_303818]
-
a deținut-o până la 5 decembrie 1997, când a avut loc prima remaniere a Guvernului condus de Victor Ciorbea. De numele său se leagă programul economic și de reformă cu care Cabinetul Ciorbea a condus România în perioada 1996-2000. , ministrul reformei, a depus premierului Victor Ciorbea două cereri de demisie la sfârșitul lunii august 1997 și la 1 noiembrie 1997. El și-a justificat astfel cererea de demisie: "Nu vreau să compromit procesul de reformă și nici nu vreau să alimentez
Ulm Spineanu () [Corola-website/Science/302489_a_303818]
-
condus România în perioada 1996-2000. , ministrul reformei, a depus premierului Victor Ciorbea două cereri de demisie la sfârșitul lunii august 1997 și la 1 noiembrie 1997. El și-a justificat astfel cererea de demisie: "Nu vreau să compromit procesul de reformă și nici nu vreau să alimentez, în continuare, pseudo-scandalul cu președintele FPS, Sorin Dimitriu, mediatizat excesiv de presă în ultima perioada". În februarie 1998 a fost ales lider al grupului PNȚCD din Senat în locul lui Radu Vasile, pentru ca pe data de
Ulm Spineanu () [Corola-website/Science/302489_a_303818]
-
a sortit eșecului. Începând cu fondarea liniei imperiale, numai scurte perioade sunt cele în care împărații au condus efectiv. Ei au exercitat cea mai mare putere de-a lungul aproximativ a două secole, în timpul perioadei Asuka (552-710), perioadă ce cuprinde reformele Taika. Pentru o perioadă de aproximativ o mie de ani ce au urmat, guvernul a fost ori în mâinile regenților (sessho, kampaku, shikken), sau mai târziu, în cele ale shogunilor, sub guvernele shogunale, întemeiate pentru prima dată de Minamoto Yoritomo
Împăratul Japoniei () [Corola-website/Science/302866_a_304195]
-
exterior”, care au fost inamicii clanului Tokugawa în lupta de la Sekigahara, fiind socotiți drept niște posibili rivali. În ultima parte a regimului Tokugawa existau circa 300 de daimyo, iar o dată cu Restaurația imperială Meiji din anul 1868, ei au dispărut. În urma reformei Taika, din anul 645, vechii șefi de clanuri și-au menținut statutul. Reforma Taika a fost înfăptuită în urma distrugerii de către prințul Nakanoe a clanului Saga, care reușise să înlăture pentru scurt timp familia imperială de la conducerea statului. Aristocrații, în afară de lotul
Daimyo () [Corola-website/Science/302865_a_304194]
-
drept niște posibili rivali. În ultima parte a regimului Tokugawa existau circa 300 de daimyo, iar o dată cu Restaurația imperială Meiji din anul 1868, ei au dispărut. În urma reformei Taika, din anul 645, vechii șefi de clanuri și-au menținut statutul. Reforma Taika a fost înfăptuită în urma distrugerii de către prințul Nakanoe a clanului Saga, care reușise să înlăture pentru scurt timp familia imperială de la conducerea statului. Aristocrații, în afară de lotul personal-- pe care îl stăpâneau în funcție de rangul de la curte, de funcția ocupată în
Daimyo () [Corola-website/Science/302865_a_304194]
-
Reforma pentru emanciparea iobagilor din Rusia din 1861 a fost prima și cea mai importantă dintre reformele liberale din timpul domniei împăratului Alexandru al II-lea. Reforma a desființat dependența feudală a iobagilor ruși de marii latifundiari. Baza legală a reformei
Abolirea iobăgiei în Rusia, 1861 () [Corola-website/Science/302884_a_304213]
-
Reforma pentru emanciparea iobagilor din Rusia din 1861 a fost prima și cea mai importantă dintre reformele liberale din timpul domniei împăratului Alexandru al II-lea. Reforma a desființat dependența feudală a iobagilor ruși de marii latifundiari. Baza legală a reformei a reprezentat-o Proclamația emancipării din 3 martie 1861 (19 februarie stil vechi), plus o serie
Abolirea iobăgiei în Rusia, 1861 () [Corola-website/Science/302884_a_304213]
-
Reforma pentru emanciparea iobagilor din Rusia din 1861 a fost prima și cea mai importantă dintre reformele liberale din timpul domniei împăratului Alexandru al II-lea. Reforma a desființat dependența feudală a iobagilor ruși de marii latifundiari. Baza legală a reformei a reprezentat-o Proclamația emancipării din 3 martie 1861 (19 februarie stil vechi), plus o serie de acte legislative cunoscute sub numele generic "Regulamente cu privire
Abolirea iobăgiei în Rusia, 1861 () [Corola-website/Science/302884_a_304213]
-
Reforma pentru emanciparea iobagilor din Rusia din 1861 a fost prima și cea mai importantă dintre reformele liberale din timpul domniei împăratului Alexandru al II-lea. Reforma a desființat dependența feudală a iobagilor ruși de marii latifundiari. Baza legală a reformei a reprezentat-o Proclamația emancipării din 3 martie 1861 (19 februarie stil vechi), plus o serie de acte legislative cunoscute sub numele generic "Regulamente cu privire eliberarea țăranilor de dependența iobăgească" ("Положения о крестьянах выходящих из крепостной зависимости"). Proclamația oferea
Abolirea iobăgiei în Rusia, 1861 () [Corola-website/Science/302884_a_304213]
-
erau de drept proprietatea nobilului latifundiar ("dvorianstvo"). Țăranii erau obligați să plătească regulat în muncă sau bunuri pentru pământul de pe care își asigurau subzistența, de obicei lucrând moșia "în parte", jumate pentru stăpânul pământului, jumate pentru ei. Nevoia pentru o reformă urgentă era bineînțeleasă în Rusia secolului al XIX-lea, mai multe proiecte de reformă fiind concepute de Mihail Speranski, Nicolai Mordvinov și Pavel Kiseleff. Eforturile lor au fost zădărnicite până în cele din urmă de aristocrația conservatoare sau reacționară. Politicienii liberali
Abolirea iobăgiei în Rusia, 1861 () [Corola-website/Science/302884_a_304213]
-
muncă sau bunuri pentru pământul de pe care își asigurau subzistența, de obicei lucrând moșia "în parte", jumate pentru stăpânul pământului, jumate pentru ei. Nevoia pentru o reformă urgentă era bineînțeleasă în Rusia secolului al XIX-lea, mai multe proiecte de reformă fiind concepute de Mihail Speranski, Nicolai Mordvinov și Pavel Kiseleff. Eforturile lor au fost zădărnicite până în cele din urmă de aristocrația conservatoare sau reacționară. Politicienii liberali care erau în spatele proclamației din 1861 -Nicolai Miliutin și Iakov Rostovțev - erau conștienți că
Abolirea iobăgiei în Rusia, 1861 () [Corola-website/Science/302884_a_304213]
-
de marea rămânere în urmă a imperiului. Din dorința de a impulsiona creșterea economică, în primul rând industrială, și prin această de a întări imperiul din punct de vedere militar și politic, au fost puse în aplicare o serie de reforme economice. Ca parte a acestor schimbări era considerată și abolirea iobăgiei. Se credea în mod optimist că după abolirea iobăgiei, obștile sătești aveau să se destrame, pământurile aveau să se împartă între țăranii individuali, ceea ce avea să ducă la apariția
Abolirea iobăgiei în Rusia, 1861 () [Corola-website/Science/302884_a_304213]
-
făcându-se prin răscumpărare. Suma de răscumpărare avea să fie plătită de stat proprietarilor, iar țăranii trebuiau să plătească guvernului banii în rate, plus dobânda, într-o perioadă de 49 de ani. Deși bine gândită din punct de vedere legislativ, reforma nu s-a desfășurat fără probleme în practică. Moșierii și nobilii erau plătiți cu obligațiuni ale statului, iar debitele lor erau scăzute din suma de bani mai înainte de plată. Valoarea obligațiunilor a scăzut în scurtă vreme, la aceasta adăugându-se
Abolirea iobăgiei în Rusia, 1861 () [Corola-website/Science/302884_a_304213]
-
adăugându-se proasta pricepere în materie de afaceri a proprietarilor de pământ. Legislația nu a eliberat pe de-a întregul țăranii de obligațiunile excesive și nici nu a schimbat în bine în mod semnificativ constrângerile lor economice. Aplicarea defectuasă a reformei a lăsat numeroși țărani din Polonia și nordul Rusiei liberi, dar fără pământ ("batrak"), în timp ce în alte regiuni (Ucraina), țăranii au devenit principalii proprietari de pământuri.
Abolirea iobăgiei în Rusia, 1861 () [Corola-website/Science/302884_a_304213]
-
exprimare și tolerarea organizațiilor politice și sociale care nu se aflau sub control comunist. „Dubček! Svoboda!” a devenit refrenul popular al demonstrațiilor studențești din această perioadă. Dubček s-a găsit el însuși într-o poziție tot mai fragilă. Programul de reformă a luat amploare, determinând presiuni pentru o mai mare liberalizare și democratizare. În același timp, comuniștii cehoslovaci adepți ai liniei dure și conducătorii celorlalte țări membre ale Pactului de la Varșovia l-au presat pe Dubček să țină în frâu Primăvara
Alexander Dubček () [Corola-website/Science/302947_a_304276]