57,527 matches
-
surselor documentare. "Portretul lui Moromete " (p. 61-69) este reconstituit pe baza amintirilor lui Alexandru Preda și a investigațiilor lui Marian Ciobanu, dar nu ni se dau nici un fel de detalii despre aceste surse, creditate fără cea mai mică suspiciune. Despre călătoria lui Marin Preda în 1965 în Occident se citează fragmente din carnetele de însemnări ale lui Alexandru Balaci (p. 75-81), fără nici o trimitere bibliografică. Secvența Marin Preda la Paris este o relatare neutră după jurnalul lui Eugen Simion, din care
Biografismul minimalist by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12881_a_14206]
-
aripa lui De Gaulle și a fost ucis de germani ca urmare a unei trădări, a fost și un mare iubitor de artă. Mai mult, s-a folosit de inaugurarea unei galerii la Marsilia, în februarie 1943, ca acoperire pentru călătoriile lui repetate prin Franță și chiar în Parisul ocupat. Era prefect de Marsilia în anul inaugurării galeriei, de nimeni bănuit că e șeful Rezistenței. Printre tablourile expuse, Degas, Chirico, Dufy, Kisling. Vernisajul îi oferă o rampă de lansare: se duce
Jean Moulin, rezistent și galerist () [Corola-journal/Journalistic/3612_a_4937]
-
altfel, substanța din care se nutresc toate poveștile din lume. Cât îl privește pe povestitor, și el joacă un rol jucat înainte de un altul, fie în cer, fie pe pământ. Când Eliezer îi istorisește tânărului fiu al lui Iacob extraordinarele călătorii și fapte de vitejie ale lui Avraam și ale celuilalt Eliezer, presupusul strămoș, el joacă rolul acestuia din urmă, cu care se identifică. „Știm că el îi povestea adesea și bucuros, ba ne lăsăm, de bună voie, înșelați să scriem
Prâslea cel voinic by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6131_a_7456]
-
o iluzie voită sau ignară și reprezentată prin expresii ca "navigare" (care este banala apăsare pe butoane declanșând programe cât se poate de reale), sau "vizitare" de "cafenele virtuale", "cărți" și "biblioteci virtuale" (cf. de exemplu Anis 1998, 266) sau "călătorii virtuale" și chiar "virtual sex" (cf. N. Deuel, în Herring ed. 1996, 129) și "magazine virtuale"", se face "comerț electronic" sau "virtual" etc. Atâtea cuvinte care mă trimit tot la o limbă de lemn, dar sui generis, cu efect manipulator
Compiuterul și omul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/16357_a_17682]
-
centrale de circulație, pentru ca populația să poată beneficia de beneficiile lecturii indiferent de situația materială sau programul zilnic. Cărțile erau prinse de un lănțișor metalic, iar pe spatele acestora era imprimat mesajul ”RATB și BookLand vă urează lectură plăcută în timpul călătoriilor cu autobuzul!” Se pare,însă, că această măsură de securitate nu a fost suficientă, întrucât au fost furate peste 80% dintre cărți, într-un timp foarte scurt. „Din nefericire, sâmbătă, primele 3 mașini care au plecat pe traseu s-au
Au furat cărţile de la Metrou. Captură valoaroasă: Ghidul bunelor maniere by Banica Oana () [Corola-journal/Journalistic/81135_a_82460]
-
căpătat proporții de masă, care "răscolește și aruncă în febră globul întreg", cel al turismului. Homo viator se impune acum ca un personaj de prim plan. Oare de ce? Care e mecanismul sufletesc ce ne face să preferăm "iureșul diabolic" al călătoriilor "idilicei vacanțe de altădată"? La o privire superficială, s-ar părea că ar fi dorința de cunoaștere. Reală, desigur, această dorință e însă brutal contrariată de viteza producătoare de convenționalism a trecerii grupurilor de turiști prin fața monumentelor celebre, prin sălile
Ana Blandiana și homo viator by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9077_a_10402]
-
e cumva tocmai un apogeu al impersonalizării la care-l supune societatea modernă și pe care, pe cale pervertită, vrea s-o intensifice, s-o perceapă ca un triumf al nonidentității? "Cea mai tristă dintre toate plăcerile", așa cum o socotea Montherlant, călătoria frenetică (vicioasă?) a zilelor noastre nu e tocmai "plăcerea" în răspăr a despărțirii ființei umane de sine? Să urmărim însă firul considerațiunilor Anei Blandiana, care virează înspre confesiune. Autoarea mărturisește că pentru d-sa călătoria n-a fost "un antract
Ana Blandiana și homo viator by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9077_a_10402]
-
plăcerile", așa cum o socotea Montherlant, călătoria frenetică (vicioasă?) a zilelor noastre nu e tocmai "plăcerea" în răspăr a despărțirii ființei umane de sine? Să urmărim însă firul considerațiunilor Anei Blandiana, care virează înspre confesiune. Autoarea mărturisește că pentru d-sa călătoria n-a fost "un antract al existenței", ci, dimpotrivă, "o intensificare plină de suspans a ei, un interval în care tensiunea căutării, sub semnul căreia viața primește atributele umanității, atinge cotele ei maxime". Așa cum se cuvine pentru o natură introspectivă
Ana Blandiana și homo viator by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9077_a_10402]
-
lume, a fost cea mai frumoasă dintre lumile posibile, pentru simplul motiv că o vedeam aproape prin absurd, un absurd care nu aveam cum să sper că va mai avea puterea să se repete". în chipul unui specific structural, o călătorie are pentru Ana Blandiana două părți distincte, denumite cu ajutorul a două verbe "stăpînitoare", a vedea și a scrie. Vederea" e partea contemplației pure, a înregistrării pasive a unui univers "curgător în uitare", iar scrisul e partea fixării, "cu cruzime", în
Ana Blandiana și homo viator by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9077_a_10402]
-
le credem dispărute, capabile, chiar netrase în text, a nutri adîncimile eului, a țîșni cîndva cu spontane intensități din straturile sale insondabile... în mod caracteristic, Ana Blandiana ne încredințează că factorul ce-o atrage mai întîi de toate cu prilejul călătoriilor este timpul. Timpul o ține, precum într-o magie, "încremenită pe malul mării, fascinatoare nu atît prin nemărginita ei frumusețe, prin mirosurile ei putrede și moi, prin culorile ei tăioase și neliniștite, cît prin eternitatea profundă de dincolo de ele". Așijderea
Ana Blandiana și homo viator by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9077_a_10402]
-
Josef Kopainig, un abecedar "ku cele mai frumoase dialoguri, rugăciuni, legi moralicești", dar așezate laolaltă cu "idei fisicești, geograficești și istoricești", culese "din mai multe kărți pentru învățătura kopiilor". Primele cărți mici, de buzunar, au fost cărțile de rugăciune. În călătoriile lor pline de imprevizibil, de obstacole, de necazuri, în vremurile în care sosirea nopții dubla primejdiile, oamenii le citeau înainte de culcare, le puneau de pază lângă căpătâi. Între timp, cărțile pe care le iau călătorii cu ei în lume au
Tu și eu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/8278_a_9603]
-
fost cărțile de rugăciune. În călătoriile lor pline de imprevizibil, de obstacole, de necazuri, în vremurile în care sosirea nopții dubla primejdiile, oamenii le citeau înainte de culcare, le puneau de pază lângă căpătâi. Între timp, cărțile pe care le iau călătorii cu ei în lume au crescut și s-au diversificat, dar nu-i mai păzesc. Cât despre rugi, se împuținează văzând cu ochii. Mă întreb chiar dacă rugăciunile și îngerii păzitori nu sunt cumva pe cale de dispariție, ca anumite specii de
Tu și eu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/8278_a_9603]
-
care natura își schimbă veșmintele. Toamna începe să își intre în drepturi, apele nu mai sunt atât de calde, iar păsările încep să se pregătească pentru a pleca în țări mai calde. - SCHIMBAREA LA FAȚĂ. Pentru cei care pleacă în călătorie acum se spune că vor rătăci drumul de întoarcere acasă și vor mai putea ajunge înapoi acasă doar odată cu venirea berzelor. - SCHIMBAREA LA FAȚĂ. Dacă vin ploi mari și bogate de Pobrejenie, atunci se așteaptă ca în acea iarnă să
SCHIMBAREA LA FAȚĂ. Ce nu trebuie să faci în această zi by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/81623_a_82948]
-
primului său volum publicat : Vedere din balcon. Altă dată găsește într-un caiet vechi niște versuri adolescentine, de tipul ,Aș vrea să fiu scutierul tău, Don Quijote! Te-aș servi ca nimeni altul . . ." etc. Imaginează, în Fals tratat de petrecere a călătoriei (1982) o bucată lămuritoare, Sancho Panza al doilea, pentru ca după un număr de ani, în 1986, să publice romanul Cu cărțile pe iarbă, o parodie la parodia lui Cervantes. Personaje urmuziene deșurubate în planul credibilității, cu nume caragialești (Don Mitache
Iulie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11502_a_12827]
-
explicații prea savante pentru necesitățile unei cronici, trebuie să spun, totuși, că de la această cezură de sens începe aventura de limbaj a romanului. Ce se întâmplă mai apoi nu e decât narațiune: facultate, cămin, fracturism, înregistrări audio, relații pasagere, cursuri, călătorii în interes de serviciu, discuții, amintiri. Să trecem o clipă dincolo de inventarul de cuvinte necunoscute de aici (necunoscute, spun, de vreme ce nici DEX-ul nu le consemnează). Ce descoperim? O pulsiune domestică de toată frumusețea, aproape ingenuă. Durul care dă lecții
Biografii contemporane by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4400_a_5725]
-
în acest sezon. Anul trecut, peste 100000 de români au plecat cu o cursă charter în vacanță în Spania, Turcia, Grecia sau Egipt. În 2005, agențiile speră ca numărul să se dubleze și tot mai mulți români să descopere avantajele călătoriei cu o cursă charter, care înseamnă, în medie, o economie de 150 de euro. Lipsa promovării, însă, face ca piața curselor charter de la noi să se dezvolte încet și să se întâmple ca avioanele de acest tip spre anumite destinații
Agenda2005-08-05-turistic () [Corola-journal/Journalistic/283419_a_284748]
-
ani de activitate, firma germano-română „Priamus”, specializată în servicii transport persoane în și din Germania își întâmpină clienții cu o ofertă specială, valabilă până la data de 15 martie - cei care călătoresc în această perioadă, au ocazia de a face o călătorie dus-întors achitând doar costul unui drum dus. Firma pune la dispoziția clienților autocare moderne Neoplan, 3 stele, capacitate 50 locuri, aer condiționat, toaletă, minibar, telefon, DVD, radiocasetofon. Zilnic de la ora 18 au loc plecări spre Germania, de la sediul firmei, strada
Agenda2005-08-05-turistic () [Corola-journal/Journalistic/283419_a_284748]
-
legate de opera lui Pintilie, din unghiul unui critic occidental. O singură gafă de proporții face criticul francez, atunci cînd, comentînd Balanța, ambetat absolut, zice (și nu o dată, ci de două ori!) că în film ar fi vorba de o călătorie prin" Yugoslavia! Lucru care, iată, a scăpat neobservat; de unde se poate deduce că nimeni n-a fost interesat să-l asculte pe critic, nici chiar Lucian Pintilie?! Am reținut, de la Michel Ciment, un citat din Paul Valéry: "Două lucruri amenință
Pintilie și șapte discuri de aur by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12522_a_13847]
-
Andreea Deciu Fac o pauză în lecturile americane pentru a citi încîntătoarele însemnări de călătorie ale lui Hans Christian Andersen, apărute în tălmăcirea și îngrijirea atentă ale lui Grete Tartler la Editura Univers. Bazarul unui poet e un titlu inspirat pentru această culegere de reflecții, mini povestioare, izbucniri lirice, confesiuni discrete, observații politice și creionări
"Cît de înflăcărat, cît de minunat!" by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16772_a_18097]
-
pentru această culegere de reflecții, mini povestioare, izbucniri lirice, confesiuni discrete, observații politice și creionări de pictor - toate născute din contemplarea unui univers colorat, de o vitalitate acută, căruia Andersen nu contenește să-i soarbă voluptuos pitorescul: Orientul. Memoriile de călătorie ale danezului către această margine de Europă și de lume, Grecia și țările dunărene, datează de la jumătatea veacului trecut. Ele par însă mai degrabă anistorice, pentru că sensibilitatea în primul rînd artistică a autorului lor îi dictează să studieze mai întîi
"Cît de înflăcărat, cît de minunat!" by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16772_a_18097]
-
dictează să studieze mai întîi de toate natura umană, profilul psihologic al locuitorilor ținuturilor vizitate, precum și o geografie spirituală a locurilor, în care se regăsesc datele concrete (relief, climă, elemente de etnografie) dar și notații mai subtile asupra însemnătății lor. Călătoria lui Andersen în Europa a început, ne spune Grete Tartler, la 31 octombrie 1840 și s-a sfîrșit la 22 iulie 1841. Într-o vreme a sejurului italian obligatoriu pentru orice european cultivat și distins, Andersen se aventurează mult dincolo de
"Cît de înflăcărat, cît de minunat!" by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16772_a_18097]
-
la lacrimi. Cîntecele, tristețea, sau fie și simpla forfoteală a celor întîlniți creează adevărate seisme în sufletul observatorului lor. Lamartinian cu supramăsură, celebrul autor de povești care au vegheat copilării universale se află într-o permanentă combustie interioară pe durata călătoriilor sale. Exclamațiile pe care i le stîrnesc peisajele și oamenii sînt nenumărate, iar extazul lui molipsitor. Misia de călător a lui Andersen devine explicită cu prilejul carantinei la Orșova: "Am cunoscut călători care zac în pat pînă la prînz; pînă
"Cît de înflăcărat, cît de minunat!" by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16772_a_18097]
-
această frenezie ultimativă a descoperirii? Răspunsul trebuie să depindă de felul în care alegem să interpretăm însăși chemarea de a călători, căci la danezul Andersen cu siguranță e vorba de o chemare. Sînt foarte multe, enorm de multe tratate despre călătorie, socotită în Evul Mediu a fi chiar o artă. Și mai multe sînt memoriile sau jurnalele de călătorie ale veșnic curioșilor europeni. Am citit într-un studiu despre pelerini și străini conceput în anii '60 de doi norvegieni (nu va
"Cît de înflăcărat, cît de minunat!" by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16772_a_18097]
-
de a călători, căci la danezul Andersen cu siguranță e vorba de o chemare. Sînt foarte multe, enorm de multe tratate despre călătorie, socotită în Evul Mediu a fi chiar o artă. Și mai multe sînt memoriile sau jurnalele de călătorie ale veșnic curioșilor europeni. Am citit într-un studiu despre pelerini și străini conceput în anii '60 de doi norvegieni (nu va fi fiind întîmplătoare apropierea geografică) următoarea clasificare a imboldului de a călători: voiajul ca formă de întinerire spirituală
"Cît de înflăcărat, cît de minunat!" by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16772_a_18097]
-
bogată în informații - am aflat că excursia în Orient fusese precedată de o dezamăgire sentimentală, căsătoria unei tinere de care Andersen era îndrăgostit în taină. Sînt de acord cu traducătoarea că autorul nostru nu voiajează din escapism, după cum interpretarea duratei călătoriei - nouă luni - ca formă de renaștere spirituală mi se pare fericită. Fără a fi un escapist (e prea naiv și generos ca natură ca să se dedea la asemenea leacuri facile), Andersen caută, în voiajul său, vindecarea de cotidian, acel cotidian
"Cît de înflăcărat, cît de minunat!" by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16772_a_18097]