49,948 matches
-
ofensivă a făcut breșe în inelul strategic interior de apărare al Japoniei și a dat americanilor o bază de la care cu ajutorul bombardierelor cu rază lungă de acțiune Boeing B-29 Superfortress puteau ataca insulele japoneze. Japonezii au contraatacat în Bătălia din Marea Filipinelor. Marina americană a distrus trei portavioane japoneze (avariind și alte nave) și aproximativ 600 de avioane japoneze, lăsând practic Marina Imperială Japoneză fără forță aviatică pe portavioane și fără piloți cu experiență. Pentru operațiunile ulterioare, amiralul Ernest King și
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]
-
Shōji Nishimura și Kiyohide Shima aveau să lovească zona de debarcare a americanilor prin strâmtoarea Surigao. „Forța Centrală” sub comanda viceamiralul Takeo Kurita - de departe forța cea mai mare dintre cele trei - avea să treacă prin strâmtoarea San Bernardino în Marea Filipinelor, apoi urma să vireze spre sud și să atace de asemenea zona de debarcare. Acest plan putea duce la distrugerea uneia sau mai multor dintre forțele atacatoare, însă mai târziu Toyoda explica anchetatorilor americani că: „Știam că dacă pierdem
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]
-
recunoaștere ale escadrilei VF-20 (avioane de vânătoare F6F-5 Hellcat, bombardiere în picaj VB-20 Helldiver și avioanele torpiloare VT-20 Avenger) de pe portavionul portavionul american Enterprise aparținând Flotei a 3-a a lui Halsey au sesizat forțele japoneze principale care soseau pe marea Sibuyan. În pofida forței mari pe care o reprezentau, Flota a 3-a nu era bine plasată ca să facă față pericolului, deoarece la 22 octombrie Halsey a trimis înapoi două unități de luptă (portavioane și navele însoțitoare cu care formau grupuri
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]
-
prizonierului o frânghie lungă; într-o seară, la căderea nopții în timp ce soldații din gardă erau la masă, servitorul credincios deschise închisoarea stăpânului său, cu ajutorul cheilor false. Turnul dădea într-o curte interioară a palatului, ale cărei terase dominau de sus marea de Marmara; cum nu trecea nimeni pe acolo, ea era plină de ierburi înalte: Andronic se pitulă mai întâi în desiș, "ca un iepure", și așteptă momentul potrivit spre a se servi de frânghiile ce luase cu el. Ca un
Andronic I Comnenul () [Corola-website/Science/315462_a_316791]
-
O barcă îl aștepta și se credea în afară de primejdie, când se ivi o întâmplare supărătoare. Din ziua în care, cu două secole mai înainte, Ioan Tzimiskes asasinase pe împăratul Nichiphor Phokas, se înființară posturi de supraveghere pe toată suprafața dinspre mare a palatului, însărcinate să împiedice bărcile de a trece noaptea pe lângă zidul reședinței imperiale. Fugarul uitae acest amănunt: fu zărit de soldații gărzii, prins, întrebat și se gândea să se omoare mai curând decât să se întoarcă în celulă, când
Andronic I Comnenul () [Corola-website/Science/315462_a_316791]
-
să se fi potolit definitiv. Avea aproape 60 de ani. Într-o lucrare istorică a lui Niketas Choniates se relatează că în anul 1164 Andronic evadează din Constantinopol (unde era ținut în captivitate de împăratul Manuel) coborând zidurile de la malul mării cu niște frânghii. Gărzile observă un fugar dar Andronic pretinde că este un sclav fugar și este lăsat în pace. Apoi traversează marea cu o barcă și începe un drum pe jos spre Galiția unde spera să primească adăpost. În
Andronic I Comnenul () [Corola-website/Science/315462_a_316791]
-
1164 Andronic evadează din Constantinopol (unde era ținut în captivitate de împăratul Manuel) coborând zidurile de la malul mării cu niște frânghii. Gărzile observă un fugar dar Andronic pretinde că este un sclav fugar și este lăsat în pace. Apoi traversează marea cu o barcă și începe un drum pe jos spre Galiția unde spera să primească adăpost. În apropiere de Dunăre este prins de români (vlahi) și este trimis sub o escortă înapoi spre Constantinopol. Andronic reușește să păcălească escorta românilor
Andronic I Comnenul () [Corola-website/Science/315462_a_316791]
-
(finlandeză: "Pohjanlahti"; suedeză: "Bottniska Braviken") este cel mai nordic braț al Mării Baltice. Este situat între coasta de vest a Finlandei și coasta de est a Suediei. În partea de sud a golfului se află Insulele Åland, între Marea Åland și Marea Arhipelagului. Coasta sudică a Golfului Botnic este un tip de țărm cu eskeruri și ridicături de teren alungite și netezite de alunecarea ghețarilor (numite roche moutonnée), formațiuni specifice regiunilor afectate de glaciațiune. , cea mai nordică parte a
Golful Botnic () [Corola-website/Science/315514_a_316843]
-
finlandeză: "Pohjanlahti"; suedeză: "Bottniska Braviken") este cel mai nordic braț al Mării Baltice. Este situat între coasta de vest a Finlandei și coasta de est a Suediei. În partea de sud a golfului se află Insulele Åland, între Marea Åland și Marea Arhipelagului. Coasta sudică a Golfului Botnic este un tip de țărm cu eskeruri și ridicături de teren alungite și netezite de alunecarea ghețarilor (numite roche moutonnée), formațiuni specifice regiunilor afectate de glaciațiune. , cea mai nordică parte a Mării Baltice, este asociat
Golful Botnic () [Corola-website/Science/315514_a_316843]
-
țări au și în prezent o moștenire culturală comună. Acest fapt facilitează cooperarea în domeniul planificării dezvoltării regiunii Golfului Botnic. Promovarea are în vedere mai ales Arcul Botnic, situat în nordul golfului. Acesta îndeplinește rolul de punte între Marea Baltică și Marea Barents, pe aici trecând importante artere de transport. În viitor, Arcul Botnic ar putea deveni o regiune economică internațională înfloritoare, importantă pentru dezvoltarea nordului Europei.
Golful Botnic () [Corola-website/Science/315514_a_316843]
-
ca zei minori. Era ajutoare ale zeilor principali, mesagerii lor către oameni. În timpul domniei lui Nabucodonosor I a luat naștere poemul creației lumii, Enûma Eliš. În acest poem, Marduk, chemat în ajutor de ceilalți zei, după ce Tiamat (personificare feminină a mării) amenința distrugerea lor prin potop, ieșit învingător din această confruntare, așază pe cer o constelație în formă de arc, ca semn al victoriei. Această legendă se întâlnește și în tradiția iudeo-creștină; astfel, Dumnezeul biblic JHVH-Elohim, după sfârșitul potopului, așază pe
Religia în vechiul Babilon () [Corola-website/Science/315537_a_316866]
-
Au făcut-o și simboliștii Tudor Arghezi, Petică și Anghel; la Petică se mai găsesc versuri cu tentă eminesciană. Nici pictorii nu au ieșit cu ușurință din romantism, exemplu fiind Gheorghe Petrașcu. Prin Grigorescu s-a trăit "pe plan stilistic marea și probabil, inevitabila dramă a uitării Bizanțului". Prin Petrașcu s-a trăit „uitarea” idilismului și romantismului lui Nicolae Grigorescu. Despre academism și ieșirea din el nu mai putea fi vorba la începutul secolului al XX-lea. „Uitarea” academismului fusese consumată
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
construirea unui turn-donjon. În 1395, Guy VI Trémoille, supranumit „"le Vaillant"”, lansează construcția actualului castel, ale cărui planuri au fost concepute de arhitectul regal al actualului Muzeu Luvru și Vincennes, Raymond du Temple. Achiziționat în 1602 de către Maximilien de Béthune, marele Sully, primul duce cu acest nume, transformă castelul după întrebuințările sale, edificând în același timp și parcul. Pe aici au trecut, în 1429 și 1430, Ioana d'Arc, în stăruința de a-l determina pe Carol al VII-lea să
Castelul Sully-sur-Loire () [Corola-website/Science/315582_a_316911]
-
Irina, îi dădu un fiu. De acum înainte, el nu-i mai refuză nimic: ca și soția legitimă, ea avu o curte, gardă și împărți cu excepția coroanei aproape toate prerogativele puterii supreme. Pentru dânsa, împăratul făcu cele mai nebunești cheltuieli: mări de bogăție, cum spunea Nicetas, fură vărsate la picioarele ei. Orgolioasă, arogantă, ea primea onorurile și banii: în jurul ei, după exemplul stăpânului, se îndesau curtenii, părăsind-o pe împărăteasa legitimă pentru favorită. Se pare că cea dintâi nu încercă de
Bertha de Sulzbach () [Corola-website/Science/315586_a_316915]
-
meleagurile sudice; oricum după o întâlnire cu Premierul Winston Churchill, ea și-a reluat îndatoririle publice. În scurt timp, ea a devenit ca Regină Mamă la fel de ocupată ca și când era Regină. În iulie 1953, ea a întreprins o primă vizită peste mări de după înmormântare, când a pus piatra de temelie al Colegiului universitate din Rhodesia și Nyasaland- actuala Universitate din Zimbabwe din Mount Pleasant. Ea s-a întors aici în anul 1957 când a fost numită Președinta colegiului și a mai participat
Elizabeth Bowes-Lyon () [Corola-website/Science/315623_a_316952]
-
frontiera cu România. De această comună depind administrativ satele Halițivca și Rusca. Localitatea Seletin a făcut parte încă de la înființare din regiunea istorică Bucovina a Principatului Moldovei. Prima atestare documentară a satului datează dintr-un hrisov al voievodului Ștefan cel Mare din 13 martie 1490, când satul Seletin (înconjurat de munți și de păduri) se afla în proprietatea Mănăstirii Putna. În ianuarie 1775, ca urmare a atitudinii de neutralitate pe care a avut-o în timpul conflictului militar dintre Turcia și Rusia
Seletin, Putila () [Corola-website/Science/315643_a_316972]
-
1965 - Festivalul artiștilor amatori ,Câmpia sub luna, premiul III, 1967 - Primăvară bucureșteana ,Așa ești tu, pemiul I, 1970 - Festivalul Internațional Cerbul de Aur - ,Marea cântă, si , După noapte vine zi, Cerbul de Argint, 1979 -,Dragoste ciudată floare, de Camelia Dăscălescu (duet cu Cornel Constantiniu), 1981 -,Adu-mi clipă de lumină, de Marcel Dragomir, ,Piano Pianissimo, de Ionel Tudor (Premiul publicului), ,Voi râde iar, de
Premiile Angelei Similea () [Corola-website/Science/315666_a_316995]
-
Nantes-Franța 1982 Salonul Internațional de Gravura Mică - Cluj- Napoca-1997, 1999, 2001, 2005; Slaonul Internațional de Gravura Mică - Tokyo - Japonia 1998; Slaonul Internațional de Gravura “Iosif Iser” 1999, Ploiești - România - Premiul special pt. Grafică 1999; Slaonul Internațional de Gravura Mică - Baia- Mare - 2000, 2001, 2002; Expoziție Italia 1998 - Hieldegberg - Germania 2000; Lucrări în muzee: Muzeul Județean Arad; Muzeul Județean Baia-Mare; Muzeul de Artă Iași; Muzeul Banatului Timișoara; Muzeul Județean Satu-Mare; Muzeul Contemporan de Artă București; Muzeul din Gyor Ungaria; Muzeul din Chișinău
Ioan Cott () [Corola-website/Science/315673_a_317002]
-
l-a adus la un medic, care a reușit să-l salveze printr-o intervenție chirurgicală. Ulterior după ce s-a vindecat a mers să-și contemple uimit mormântul amenajat de membrii kibutzului. În septembrie 1949 Arikha a plecat pe calea mării la Paris unde cu ajutorul unei burse din partea organizației Aliat Hanoar s-a înscris la Școala de Arte Frumoase. În paralel, a studiat filozofia la Sorbona, unde s-a perfectionat, între altele, în tehnica frescelor. La Paris a privit cu uimire
Avigdor Arikha () [Corola-website/Science/315714_a_317043]
-
cameră mid-IR și un spectometru care are o categorie spectrala de la 5 până la 27 micrometri. MIDI a fost dezvoltat prin colaborarea dintre NAȘĂ și consorțiul european condus de George Rieke (Universitatea din Arizona) și Gillian Wright ( INstitutul de astronomie din MArea Britanie). FGS (senzor fin de ghidare) a fost construit de Agenția spațială canadiană condusă de John Hutchings și este folosit pentru stabilizarea observatorului în timpul observațiilor. Senzorii infraroșii pentru modulele NIRCam și NIRSpec au fost produși de Teledyne Imaging Sensors. NAȘĂ
Telescopul spațial James Webb () [Corola-website/Science/315723_a_317052]
-
Donna Elvira). Își dezvoltă personalitatea artistică în numeroase recitaluri precum și că solista a Operei din Brașov, unde abordează un repertoriu vast (Mozart, Bellini, Donizetti, Verdi, Bizeț, Gounod, Offenbach, Leoncavallo, Puccini) și realizează turnee de spectacole în Germania, Austria, Italia, Elveția, Marea Britainie și Spania. Colaborează de asemenea cu Teatrul Liric din Cagliari (Italia), Operele Naționale din București, Constantă, Galați. Interpreta pasionată de muzică de cameră, repertoriul de Lied și Oratoriu, susține concerte în SUA, Belgia, Bulgaria, Ukraina precum și în centre importante
Cristina Radu () [Corola-website/Science/315783_a_317112]
-
morfologică și funcțională a florilor la acest soi a fost înlăturat prin crearea soiului Crâmpoșie selecționată. Producția de struguri oscilează foarte mult, de la 10 t/ha la 20 t/ha în funcție de condițiile anului respectiv. Strugurii sunt de mărime mijlocie spre mare, conici, aripați, cu o greutate de 0,2-0,4 kg. Boabele pe ciorchine sunt rare, au pielița groasă, motiv pentru care pot rămâne pe butuc mult timp până la supracoacere concentrația de zahăr ajungând uneori până la 200 mg/l. Pielița groasă
Crâmpoșie () [Corola-website/Science/315756_a_317085]
-
un adevărat record, deoarece un om normal nu poate rămâne sub apă decât 15-20 de secunde. În anul 1957 la terminarea școlii navale a avut de optat pentru un post la fluviu, mare sau uscat. De trei ori a ales marea, iar repartiția a fost pe monitorul „Alexandru Lahovary”, apoi pe „Mihail Kogăliniceanu”. Ajunsese cunoscut la bordul navelor „Mărășești”, „Mărăști”, monitorul Lahovary prin pasiunea lui de a bântui apele, în străfundul lor, îndeosebi în răgazul orelor libere. În scurtul timp cât
Constantin Scarlat () [Corola-website/Science/315822_a_317151]
-
primit gradul de elev-ofițer. Anul următor amiralul Konstantin Posiet a fost numit profesorul său. În timp ce iernile erau dedicate studiilor teoretice, în timpul verilor el se antrena pe nave rusești din flota baltică care staționau la Sankt Petersburg. La 18 septembrie 1866 Marele Duce Alexei a fost ridicat la rang de locotenent. Și-a continuat cariera în marină servind ca ofițer la bordul fregatei "Alexander Nevski" și a făcut pe o croazieră pe Marea Mediterană până la Pireu. În Grecia a participat la nunta verișoarei
Marele Duce Alexei Alexandrovici al Rusiei () [Corola-website/Science/315863_a_317192]
-
Arhanghelsk prin Canalul Mariinsk și râul Dvina de Nord. După ce a vizitat școlile și facilitățile industriale ale Arhanghelsk, a început pregătirea în navigarea în condiții arctice la bordul corvetei "Varyag". Croaziera lui l-a dus în Insulele Solovetsky, continuând prin Marea Albă și Marea Barents în Novaia Zemlea. Traseul a continuat cu Kola Bay și orașul Murmansk, porturile din nordul Norvegiei și Islanda. A revenit la Cronstadt la sfârșitul lunii septembrie. În 1869/1870, Alexei a avut o relație cu Alexandra
Marele Duce Alexei Alexandrovici al Rusiei () [Corola-website/Science/315863_a_317192]