49,590 matches
-
Aviația sovietică de vânătoare nu avusese permisiunea să doboare avioanele de recunoaștere germane în ciuda sutelor de zboruri efectuate de naziști în spațiul aerian al URSS-ului în perioada de dinaintea invaziei. Aviația de vânătoare sovietică era dotată cu numeroase avioane depășite moral, (biplanul I-15 și I-16) și cu numai câteva avioane moderne MiG și LaGG. Un număr redus de avioane aveau radiouri, iar cele disponibile nu funcționau la parametri ridicați, iar tacticile aeriene erau primitive. Armata Roșie era dispersată și
Operațiunea Barbarossa () [Corola-website/Science/299218_a_300547]
-
brutal de un bețiv, iar doctorul Mihail Dostoievski, chemat de propriul fiu să îngrijească victima, ajunge prea târziu pentru a o salva din ghearele morții. Impactul tragicului eveniment este evident: în romanul "Demonii", Stavroghin se sinucide, chinuit fiind de povara morală a unui abuz asemănător (violul unei fete de paisprezece ani, Matrioșa), iar alte romane precum "Frații Karamazov" sau "Crimă și pedeapsă" ne lasă să întrezărim vag același motiv tulburător al pedofiliei. O altă amintire marcantă din copilăria autorului apare în
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
a le susține studiile. Din cauza problemelor de sănătate, doctorul Mihail Dostoievski, este nevoit să-și părăsească slujba la numai patruzeci și șase de ani și se retrage la țară. Moartea soției, eșecurile băieților și solitudinea provinciei îl deteriorează emoțional și moral: cu un an înaintea morții sale, o menajeră cu care a întreținut relații după moartea soției va naște un copil nelegitim, iar băutura devine unul din principalele sale vicii. Unii biografi l-au asociat pe Mihail Dostoievski, ajuns în această
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
scrie în "Jurnalul unui scriitor": « Le-am văzut pe acele mărețe martire, care de bună voie și-au urmat soții în Siberia. Ele au renunțat la tot: rang, avere, legături de familie, au sacrificat totul pentru cea mai nobilă datorie morală (de ele însele impusă) care poate exista. » La 23 ianuarie 1850, Dostoievski ajunge, împreună cu Serghei Dimov, la închisoarea din Omsk. Printre muncile pe care este obligat să le presteze se numără descărcarea șlepurilor, măcinarea alabastrului sau fabricarea și transportarea cărămizilor
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
reușește să o obțină. Într-o scrisoare adresată generalului Eduard Totleben, Dostoievski își descrie astfel anii tumultoși ai tinereții: « [...] atunci eram orb, credeam în teorii și utopii. Înainte de episodul arestării] am fost doi ani la rând suferind de o boală morală, stranie. Eram ipohondru. Uneori, îmi pierdeam chiar mințile. Eram foarte iritabil și aveam o susceptibilitate bolnăvicioasă; aveam obișnuința să deformez cele mai obișnuite fapte și să le dau o înfățișare și o dimensiune nouă. În cele din urmă, prin eforturile
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
la fel ca Søren Kierkegaard, Friedrich Nietzsche sau Jean-Paul Sartre. În eseul "Existențialismul este un umanism", Sartre consideră afirmația lui Dostoievski din "Frații Karamazov" « Dacă Dumnezeu nu există, totul va fi permis » punctul de plecare al crizei existențiale. În vidul moral creat de ateism prin expulzarea lui Dumnezeu se nasc monștri nihiliști precum Svidrigailov ("Crimă și pedeapsă"), Stavroghin ("Demonii") sau Smerdiakov("Frații Karamazov") , care, prin maniera lor distructivă, nu pot obține împăcarea cu propria conștiință decât prin intermediul unui suicid. « Când ideea
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
Dostoievski romanul. Câțiva critici importanți (Lev Șestov, Mihail Bahtin, Viktor Șklovski) nu au înțeles miza epilogului și i-au contestat importanța sau valoarea, susținând că este un fel de "deus ex machina" menit să îl salveze pe Raskolnikov din degringolada morală. Spre exemplu, Bahtin este de părere că intervenția auctorială de la final strică structura polifonică a romanului. Expozițiunea romanului "Idiotul" îl prezintă pe eroul principal, prințul Mîșkin, un tânăr de douăzeci și șase de ani care se întoarce în Sankt Petersburg
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
rămân în timp simple opinii jurnalistice sau literare, ci devin rapid argumente asumate de statul țarist, așa cum se întâmplă, de exemplu, în cazul procesului lui M. M. Beilis, unde procurorul-șef O. Iu. Vipper îl invocă pe Dostoievski ca autoritate morală, atunci când vorbește despre « jidanii care vor distruge Rusia ». De altfel, articolele din martie 1877 vor avea un rol privilegiat în literatura antisemită care va circula în Rusia, alături de "Protocoalele înțelepților Sionului", "Mein Kampf" al lui Hitler sau "Evreul internațional" de
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
gradațiile scării Kinsey: Majoritatea oamenilor de știință susțin că orientarea sexuală nu reprezintă opțiunea unei persoane, astfel încât ea nu poate fi schimbată. Persoanele homosexuale sau bisexuale își pot ascunde orientarea și să opteze pentru heterosexualism, pentru a evita propriile dileme morale provocate de faptul că orientarea lor este incompatibilă cu cea a membrilor grupului din care fac parte. În anul 1990, Asociația Psihologilor Americani (APA) a declarat că nu există dovezi științifice că terapia de schimbare a orientării sexuale este eficientă
Orientare sexuală () [Corola-website/Science/299312_a_300641]
-
că "folosirea bătăliilor pentru a câștiga războiul până la sfârșit" este esența strategiei. Istoricul militar britanic Sir John Keegan a sugerat o definiție aproape ideală a bătăliei ca fiind "ceva care se petrece între două armate și care duce la dezintegrarea morală și mai apoi fizică a uneia sau alteia dintre ele". Cu toate acestea, originile și efectele bătăliilor pot fi rareori rezumate așa de limpede. Scopul" unei bătălii este de a ajunge la un rezultat favorabil, (rezultatul ideal este victoria), dar
Bătălie () [Corola-website/Science/299370_a_300699]
-
uni indivizi că un sport însă este o artă a vieți de zi cu zi care reiese doar prin faptul că nu există competie pentru că fiecare traceur/traceuse are stilul propriu! Antrenamentul este inspirat din "L'éducation Physique Virile Et Morale Par La Méthode Naturelle" (metodă naturală de educație fizică și morală) cunoscută și sub denumirea de Hebertisme, concepută de Georges Hébert (1875-1957), fost ofițer naval care în călătoriile sale în Africa a fost uimit de abilitățile fizice ale populației indigene
Parkour () [Corola-website/Science/299379_a_300708]
-
de zi cu zi care reiese doar prin faptul că nu există competie pentru că fiecare traceur/traceuse are stilul propriu! Antrenamentul este inspirat din "L'éducation Physique Virile Et Morale Par La Méthode Naturelle" (metodă naturală de educație fizică și morală) cunoscută și sub denumirea de Hebertisme, concepută de Georges Hébert (1875-1957), fost ofițer naval care în călătoriile sale în Africa a fost uimit de abilitățile fizice ale populației indigene: "„Corpurile lor erau splendide, flexibile, sprintene, agile, rezistente și cu toate
Parkour () [Corola-website/Science/299379_a_300708]
-
fost folosit voit în mod impropriu de autoritățile comuniste ale vremii, pentru a conferi un caracter propagandistic acțiunii de trecere în proprietatea statului. În realitate, ceea ce s-a întâmplat în comunism a fost o „confiscare”, întrucât nicio compensație materială sau morală nu le-a fost acordată foștilor proprietari. din 1948 din România face parte dintr-o ampla tendință manifestă în primele decenii postbelice pe continent, atât în estul european în curs de sovietizare cât și în vest, unde un important val
Legea naționalizării () [Corola-website/Science/299403_a_300732]
-
Polonia în 1979, o jumătate de milion de oameni l-au ascult vorbind în Varșovia, și aproximativ un sfert din populația țării a participat la slujbele în aer liber. Peste noapte papa Ioan Paul al II-lea a devenit conducătorul moral al Poloniei, făcând ca regimul comunist să fie mai degrabă ignorat. Papa nu a îndemnat la rebeliuni, în schimb a încurajat crearea unei "Polonii alternative", o Polonie a instituițiilor independente, astfel încât atunci când ar fi apărut o nouă criză, țara să
Republica Populară Polonă () [Corola-website/Science/299409_a_300738]
-
Bejenaru, Dumitru, Rotaru, Lala, Anghelinei, Stan.C, Ralea etc. 1 Aprilie 2016 - Tribunalul București decide declararea falimentului, Oțelul Galați intrând în procedura de desființare.Suporterii s-au reunit și au decis reînființarea echipei sub titulatura : Suporter Club Otelul Galați , continuatoarea morală a fostei , campioana României 2010-2011. Noua echipă va fi înscrisă în liga a 4 a a campionatului din județul Galați. În primul an în Divizia A gălățenii obțin locul 11, dar în ediția 1987 - 1988 obțin locul 4 și dreptul
FC Oțelul Galați () [Corola-website/Science/299439_a_300768]
-
copii. Odată criza erotică trecută, ea încetează de a mai însemna ceva pentru feminitate. Soarta Anei e mai rea, dar deosebită cu mult de a oricărei femei, nu“ (G. Călinescu). Bătută de tată și de soț, Ana, rămasă fără sprijin moral, dezorientată și respinsă de toți, se spânzură. Florica, părăsită de Ion, se căsătorește cu George și se bucură de norocul pe care îl are, deși îl iubea tot pe Ion. Glasul iubirii Căsătorit cu Ana și așezat la casa lui
Ion (roman) () [Corola-website/Science/299444_a_300773]
-
bază obiectivă, din care derivă libertatea omului și întâietatea voinței umane. Combătând ipoteza după care actele divine ar rezulta dintr-un liber arbitru, el admite totuși că existența reală a lucrurilor depinde de libera decizie a lui Dumnezeu, așa cum obligațiile morale depind de voința divină. Multe secole după moartea sa, discipolii lui Duns Scot, "scotiștii", au fost înr-o permanentă dispută cu "tomiștii", discipolii lui Toma de Aquino. Influența lui Duns Scot s-a exercitat în special asupra scolasticii spaniole tardive, iar
John Duns Scot () [Corola-website/Science/299426_a_300755]
-
pe principiul voinței. Astfel, importanța covârșitoare cade asupra intenționalității imanente a acțiunilor și nu asupra comportamentului exterior. Toate acțiunile sunt în esența lor neutre. Acest tip de etică implică o doză importantă de voință divină. Pe de altă parte, virtutea morală este una care nu are menirea de a duce implicit la salvarea sufletului, ci are nevoie și de prezența unui har divin (starea de grație), fără care mântuirea ar rămâne doar iluzorie. William Ockham, călugăr franciscan, a fost considerat de-
William Ockham () [Corola-website/Science/299422_a_300751]
-
formă vizuală ceea ce nu poate fi rostit de numeroase cuvinte sau discursuri întregi. Caricatura este o reprezentare intenționat amplificată sau deformată, de obicei grotescă, prin exagerarea unor trăsături caracteristice ale înfățișării fizice sau ale caracterului unei persoane (chip, trup, caracteristici morale sau psihice), sau a unei situații. Având variate modalități de expresie, după țelul pe care îl vizează (șarjă amicală, umoristică, satirică, critică, atragerea atenției), caricatura se realizează cu mijloace grafice diferite, în creion, în peniță sau chiar în acuarelă sau
Caricatură () [Corola-website/Science/299381_a_300710]
-
în panteonul artiștilor de renume, în locul realizării unor opere ample dedicându-se desenelor și gravurilor cu tematică satirică. Desenele sale sunt anecdotice, dar nu în maniera sentimental-anecdotică a lui Gerome (în secolul al XIX-lea), ci realist sagace și usturător morale. Realismul lor le conferea o actualitate în contemporaneitatea sa, abordând, totuși, temele uzitate la modă, cum ar fi mitologia, scene bucolice, religioase și portretistică. Stilul aparte al lucrărilor sale a generat rapid o nouă percepție a operei de artă, tehnică
Caricatură () [Corola-website/Science/299381_a_300710]
-
se naște când Hogarth avea 59 de ani), Rowlandson își începe cariera drept caricaturist, dar datorită înglodirii în datorii la jocurile de noroc, se angajează desenator cu norma întreagă (aparent influența lui Hogarth a fost doar artistică și mai puțin morală). Rowlandson face desene complicate, cu multe personaje, aproape epice, de un umor amar și cu ținte directe spre cei bogați și puternici. Majore probleme sociale se desfășurau în timpurile sale și Rowlandson a contribuit prin desenele lui satirice la o
Caricatură () [Corola-website/Science/299381_a_300710]
-
Vladimir Lenin. În Zürich, James Joyce se împrietenește cu Ottocaro Weiss, Frank Budgen și Rudolf Goldschmidt. Continuă să se bucure de notorietatea câștigată de ultimele publicații, dar situația sa materială rămâne neschimbată. Predă lecții particulare de engleză și este susținut, moral și financiar, de Pound, Yeats, H. G. Wells și Harriet Shaw Weaver, editorul revistei "The Egoist" și cea care avea să îi livreze mai mult de 23 000 de lire până în 1930. Mai mult, Joyce primește regulat, de la admiratori anonimi, sume
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
Mestecător de stârvuri!” de Stephen Dedalus. În "Circe", Mulligan și Haines regizează o mesă neagră unde însăși Mina Purefoy, „zeița nerațiunii, zace întinsă goală, înlănțuită”, urmând să fie sacrificată. De altfel întregul capitol reprezintă o răsturnare flagrantă a normelor religioase, morale, raționale sau de conduită, fiind o incursiune psihanalitică în cele mai întunecate zone ale subconștientului. În ceea ce privește elementele neopăgâne, ele trebuie asociate cu mișcarea culturală a Renașterii Celtice din Irlanda de la începutul secolului al XX-lea și cu filozofia lui Nietzsche
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
la discuții talentat, iar Friedrich von Hayek a refuzat cu diferite ocazii să discute personal probleme economice cu el. Totuși, după ce a citit cartea lui Hayek, "The Road to Serfdom" Keynes a afirmat "După părerea mea este o carte mare... Moral și filosofic sunt de acord cu ea aproape în întregime: și nu numai de acord cu ea, ci de acord pe deplin." Hayek a afirmat despre Keynes că acesta "a crezut despre el că este încă în mod fundamental un
John Maynard Keynes () [Corola-website/Science/298778_a_300107]
-
exemplu, copiii sau cei ce nu se află în deplinătatea facultăților mintale). Se poate remarca faptul că filosoful britanic nu consideră ofensa o faptă negativă întrucât este de părere că o acțiune nu poate fi restricționată pentru că încalcă o convenție morală a unei societăți. În concluzie, Mill afirmă că societatea are mai multe de câștigat dacă respectă libertatea individuală. Atâta timp cât faptele unei persoane nu au consecințe negative asupra alteia, aceasta trebuie lăsată să trăiască după propriile reguli și nu după norme
John Stuart Mill () [Corola-website/Science/298814_a_300143]