51,587 matches
-
Lupta cu arme din lemn, apoi din piatră și din metal, este atestată din Preistorie. Din acest punct de vedere, istoria scrimei, adică a tehnicii și a artei de a mânui armele albe, este foarte veche. Primele competiții de scrimă cunoscute, cu scrimeri, arme „false”, reguli, arbitri și spectatori, datează din Egiptul antic. Totuși, scrima este considerată în Antichitatea ca o formă de instruire militară: chiar gladiatorii se pregătește, nu pentru competiție sau pentru sport, ci pentru supraviețuire din cadrul unei lupte
Scrimă () [Corola-website/Science/315045_a_316374]
-
a corpului, din cap până în pliu inghinal, și anume, trunchiul, brațele, manșeta mănușii și masca. Primul sistem de apărare la sabie a fost creat de maestrul maghiar László Borsody (d. 1941); cuprinde terță, cvartă și chintă. Stilul modern la sabie, cunoscut și ca „al doilea sistem”, a fost creat de maestrul italian Italo Santelli (1866-1945) când lucra în Ungaria; cuprinde primă, secundă și chintă. Mișcările fiind extrem de rapide la sabie, o probă de sabie este greă de înțeles de publicul larg
Scrimă () [Corola-website/Science/315045_a_316374]
-
căpetenii indiene care vor să-l omoare pentru că le-a atacat vitele. Zarzuela "El Cóndor Pasa" (în ), scrisă în 1913 de peruanul Daniel Alomía Robles și bazată pe motive populare, a căpătat un renume mondial, fiind una dintre cele mai cunoscute compoziții muzicale peruane. Subiectul este un conflict tragic între indieni și colonizatorii saxoni, în care condorul reprezenta idealul libertății. În anul 2004, piesa a fost declarată patrimoniu cultural al Peru. Pe lângă muzică, condorul a apărut nu o dată în operele literaturii
Condor andin () [Corola-website/Science/315078_a_316407]
-
engleză. Titlul inițial al cântecului a fost "„Das Mädchen unter der Laterne”" (Fata de sub felinar), dar a devenit faimos ca "„Lili Marleen”". Înregistrările făcute de Lale Andersen în 1939 și Marlene Dietrich, au făcut ca melodia să devină și mai cunoscută. A devenit populară în ciuda opoziției regimului nazist, și mai ales a lui Joseph Goebbels, ministrul propagandei. În 1941 trupele germane ocupă Belgradul. Povestea a cântecului a început odată cu difuzarea la Radio Belgrad a versiunii cântate de Lale Andersen. Lui Erwin
Lili Marleen () [Corola-website/Science/315101_a_316430]
-
istorice sau invenției științifice abordate în cadrul lor. Toate traducerile în limba română ale "Călătoriilor extraordinare", precum și titlurile operelor postume pot fi găsite în articolul Listă de traduceri în limba română ale operelor lui Jules Verne. Sunt menționate toate traducerile românești cunoscute, enumerarea de mai jos fiind făcută în ordinea cronologică a publicării romanului original. "Călătoriile extraordinare" au constituit un excelent mijloc prin care Jules Verne a explorat lumea vremurilor sale, lăsând atât contemporanilor, cât și posterității, o descriere a modului în
Voyages extraordinaires () [Corola-website/Science/315104_a_316433]
-
în timp ce în "Mathias Sandorf" face același lucru cu Marea Mediterană. Dar, deși Europa a constituit punctul de plecare a multora dintre călătoriile extraordinare ale personajelor lui Jules Verne, atenția lui s-a îndreptat preponderent spre explorarea altor continente, mult mai puțin cunoscute cititorilor acelor vremuri. Africa a fost primul continent explorat de Verne, într-o călătorie de la est la vest cu balonul (în romanul "Cinci săptămâni în balon"). El avea să revină asupra ei în mai multe romane, prezentând Magrebul ("Clovis Dardentor
Voyages extraordinaires () [Corola-website/Science/315104_a_316433]
-
(cunoscută și ca legea lui Planck pentru radiația termică), este o expresie matematică, ce stabilește dependența intensității radiației corpului negru de lungimea de undă a radiației emise și de temperatura corpului emisiv. În conformitate cu legile radiației ale lui Kirchhoff, raportul între emisivitatea
Formula lui Planck () [Corola-website/Science/315089_a_316418]
-
atunci când parametrii exteriori sunt fixați (adică pentru o "macrostare" determinată). Forma celebră a acestei identificări este dată de formula: unde k este o constantă universală (constanta lui Boltzmann), relație care are o validitate care depășește cadrul teoriei cinetice. Un rezultat cunoscut al lui L.Boltzmann ("teorema H") este că—sub o ipoteză de "dezordine moleculară"—entropia S definită astfel (Mai precis, o cantitate (-H) care poate fi interpretată ca entropie în stări de neechilibru) are proprietatea că este monoton crescătoare în
Formula lui Planck () [Corola-website/Science/315089_a_316418]
-
pentru u(ν,T). Inspirat de o lucrare (1888) a fizicianului rus V.A. Michelson (profesor de fizică la facultatea de meteorologie și agricultură din Moscova, Wien a propus (1896) o formulă pentru "I(λ, T)" care reproducea bine datele cunoscute și avea forma cerută de legile de deplasare (2.3): cu "C" și "A" constante. Funcția exponențială provine din distribuția maxwelliană a vitezelor și din ipoteza lui Michelson că perioada de oscilație a dipolului electric molecular este legată de viteza
Formula lui Planck () [Corola-website/Science/315089_a_316418]
-
Planck, în edițiile mai noi ale cărții sale asupra teoriei radiației adopta prezentarea lui Albert Einstein din 1917. Aceasta face uz de anumite concepte cuantice intrate ulterior în uz, ca acela de nivele de energie si stări staționare. Cea mai cunoscută descriere a "preistoriei" mecanicii cuantice (1995-1901) și a primilor ei pași (1905-1920) este aceea a lui L.Rosenfeld (1936); în timpurile mai noi, articolele lui M.J.Klein cuprind o descriere vie a climatului intelectual din perioada 1895-1910 și pun accent
Formula lui Planck () [Corola-website/Science/315089_a_316418]
-
un contract cu casa de discuri Sun din Memphis. A fost un artist fără precedent, influența să asupra muzicii rock and roll simțindu-se până în zilele noastre, în special prin compozițiile sale rafinate și interpretarea să la chitară. Cea mai cunoscută piesă semnată de este "Blue Suede Shoes". Conform spuselor lui Charlie Daniels, „piesele lui Carl Perkins personificau era rockabilly, iar sound-ul Carl Perkins personifica sound-ul rockabilly mai mult decât a reușit oricine implicat în acest stil, pentru că Perkins nu și-
Carl Perkins () [Corola-website/Science/315111_a_316440]
-
la o petrecere care s-a dovedit a fi în numele lui, petrecerea sfârșindu-se prin a împărtăși istorioare, cântând la chitară precum și la voce, înconjurat de The Beatles (John, Paul, George și Ringo), care la momentul respectiv era cea mai cunoscută trupa din lume. Ringo l-a întrebat pe Carl dacă poate să preia piesă “Honey Don’ț”. Carl a răspuns: “Dă-i drumul. De ce nu?” Astfel, The Beatles au preluat “Matchbox”, “Honey Don’ț” și “Everybody’s Trying to Be
Carl Perkins () [Corola-website/Science/315111_a_316440]
-
The Honky Tonk se axa asupra vieții clasei muncitoare, deseori tragică, cu teme că: pierderea dragostei, adulter, singurătate, alcoolism, si de autocompătimire. Acest stil include de asemena cântece energice, într-un ritm rapid Hillbilly Boogie. Unii dintre cei mai bine cunoscuți muzicieni care au înregistrat astfel de melodii sunt: Delmore Brothers, Maddox Brothers and Roșe, Merle Travis, Hank Williams, Hank Snow, si Tennessee Ernie Ford. Curtis Gordon în 1953 înregistrează melodia „Rompin’ and Stompin’”, într-un ritm rapid (uptempo) hillbilly-boogie, conținând
Rockabilly () [Corola-website/Science/315103_a_316432]
-
din aparițiile lor fiind lansată sub numele de The Humbler, o recreere sărăcăcioasa de hit-uri rockabilly și obscurități. Gordon a lansat încă 4 albume până în 1981 (primul cu o casă de discuri independența Private Stock și apoi cu marca cunoscută RCA), realizând un success pop minor și alte două piese country ajungând pe poziții joase în topuri. Gordon a plecat în turneu în jurul Americii iar dedicarea și energia să au inspirat mulți ascultători și muzicieni, determinându-i să înceapă explorarea
Rockabilly () [Corola-website/Science/315103_a_316432]
-
intenționat, însă efectele sunt identice și proporționale cu puterea invidiei sau admirației. La români există obiceiul de a lega o fundiță roșie, mai ales la copiii mici, care sunt mai vulnerabili. Și adulții poartă talismane antideochi, unul dintre cele mai cunoscute fiind mâna cu ochi, bijuterie populară în Balcani și în țările musulmane/ Panglica roșie (sau un șnur roșu, ori o bucată de pânză de aceeași culoare, ori un obiect de îmbrăcăminte) pot atrage „uitătura” și aceasta își „varsă” acolo puterea
Deochi () [Corola-website/Science/315142_a_316471]
-
Nuestra Señora de , cunoscut mai ales ca , este capitala administrativă a Boliviei, capitala Departamentului La Paz și, în același timp, cel mai mare oraș din Altiplano. Conform recensământului din 2001, orașul La Paz avea o populație de 789.585 locuitori. Astăzi are o populație
La Paz () [Corola-website/Science/315154_a_316483]
-
privitorului, deoarece nu mai respectă vechile canoane. Printre manieriști putem considera: Pontormo (Jacopo Carucci, 1494 - 1557), Rosso Fiorentino (1494 - 1540), Parmigianino (Girolamo Francesco Maria Mazzola, 1503 - 1540), Tintoretto (Jacopo Comin, 1518 - 1594) si Agnolo Bronzino (1503 - 1572). Dar cel mai cunoscut manierist este El Greco (1541 - 1614). Acesta a studiat în Italia, dar s-a stabilit în Franța. Modalitatea sa emoțională de abordare se aplică și asupra peisajelor, care uneori ating valențe apocaliptice. Un exemplu îl constituie "Vedere din Toledo" (1600? - 1610
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
o grupare de artiști dezgustați de valorile burgheze, găsesc un cuvânt, aparent fără sens, "dada", care să descrie starea lor de protest și acea artă pe care urmau să o creeze sfidând orice normă sau criteriu estetic preconceput. Cel mai cunoscut pictor dadaist francez, Marcel Duchamp (1887-1968), își exprimă dezaprobarea față de arta care să produca plăcere în mod gratuit și, în semn de protest, adaugă o mustață celebrului portret al Mona Lisei a lui Leonardo da Vinci. Alti artiști dadaiști: Francis
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
Metoda a fost adoptată și de succesorii acestora, suprarealiștii. Termenul de "suprarealism" a fost introdus de scriitorul André Breton (1896-1966), care a elaborat manifestul acestui nou curent care punea în prim plan inconștientul și visul în cadrul creației artistice. Cei mai cunoscuți pictori suprarealiști au fost: Max Ernst (1891-1976), Salvador Dalí (1904-1989), Joan Miró (1893-1983), René Magritte (1898-1967), Jean Arp (Hans Arp) (1887-1966) și André Masson. În jurul lui 1900, artiștii americani, ca Maurice Brazil Prendergast (1858-1924) și Childe Hassam (1859-1935), erau grupați
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
de tip op art. Acolo unde op art realizează iluzii optice, pop art, așa cum apare în opera inițiatorului acestui stil, Richard Hamilton, este reprezentarea efectelor lor. Artiștii pop își extrag tematica din afișe, filme și obiecte banale, cotidiene. Cei mai cunoscuți artiști pop americani sunt: Robert Rauschenberg (1925-2008), Jasper Johns (n. 1930), Jim Dine (n. 1935), Roy Lichtenstein (1923-1997), Tom Wesselmann, James Rosenquist și Andy Warhol (1928 - 1987). Ironia imaginilor pop art pregătește drumul pentru renașterea picturii realiste. Acest nou realism
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
vitalitatea picturii figurative engleze. În anii '80, un grup de tineri artiști europeni și americani se revoltă împotriva stilului auster, impersonal, formalist al artei abstracte. Rezultatul constă într-o renaștere a picturii figurative și narative, numită "neoexpresionism". Printre cei mai cunoscuți reprezentanți ai noului stil putem menționa: Anselm Kiefer (n. 1945), Georg Baselitz (n. 1938), Sandro Chia (n. 1946), Francesco Clemente (n. 1952), Julian Schnabel (n. 1951) și David Salle (n. 1952).
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
Beppu pentru a profita de proprietățile curative ale apelor. Izvoarele termale sunt o dovadă a originii vulcanice a insulei Kyūshū. Pe aceasta se găsește, de altfel, un număr impresionant de vulcani, dintre care o parte sunt încă activi. Cel mai cunoscut vulcan de pe Kyūshū și totdată unul dintre cei mai mari din lume este Aso, care cuprinde cinci cratere. În jurul vulcanului, care a erupt ultima dată în 1979, a fost organizat un parc național cu același nume.
Kyūshū () [Corola-website/Science/315161_a_316490]
-
acela de a susține construcția, dar și unul estetic. Coloana era viu colorată și inscripționată cu hieroglife. Uneori fusul coloanei imita tijele florale, iar capitelul imita floarea de lotus sau de palmier, sau capete de zeițe (Hathor, Isis). Cele mai cunoscute temple sunt: Acestea erau construcții complexe, de mari dimensiuni, destinate faraonilor și membrilor familiei regale, care îndeplineau și funcția de templu de cult și pe cea de mormânt. Mormintele exprimă importanța pe care egiptenii o acordă vieții de după moarte. Acestea
Arta în Egiptul antic () [Corola-website/Science/315146_a_316475]
-
cel mai mare ansamblu arhitectural al epocii, este alcătuit dintr-o mare piramidă în trepte, construită pe foste galerii funerare subterane, și un grup de capele și alte construcții conexe. Piramida în trepte ridicată de acest faraon este prima structură cunoscută, construită în întregime din piatră și prima de formă piramidală. Înaltă de 60 m, aceasta primă piramidă a Egiptului este cel mai vechi exemplu din domeniul arhitecturii monumentale egiptene și cea mai veche construcție din piatră de asemenea dimensiune. Construcția
Arta în Egiptul antic () [Corola-website/Science/315146_a_316475]
-
cu ciupirea. Pentru punerea în vibrație a corzilor, se folosesc ciocănele ale căror capete sunt îmbrăcate în pâslă - ele sunt fie mânuite de interpret (în număr de două, fiecărei mâini revenindu-i unul), fie acționate prin mecanica instrumentului. Cele mai cunoscute instrumente cu coarde lovite sunt pianul și țambalul. Pianul, „urmaș” al clavecinului, are avantajul unei dinamici mult mai bogate și a unui tușeu care permite apăsarea mai ușoară și rapidă a clapelor. Principalele elemente ale instrumentelor cu coarde cu arcuș
Instrument cu coarde () [Corola-website/Science/315164_a_316493]