48,657 matches
-
a lui Zelys din Gortyna, precum și de 5,000 de mercenari greci, 3,000 dintre aceștia înarmați în stilul tradițional al hopliților iar alți 2,000 în stilul falangei macedonene. Alături de cei 20,000 de falagiți obișnuiți din centru, sub comanda lui Nicarchus și a lui Theodotus Hemiolius se mai aflau, în stânga acestora, 10,000 de falangiți de elită, așa-numiții scuturi arginitii, soldați aleși pe sprânceană din cadrul întregului regat seleucid. Sarcina acestora era să asigur cel mai vulnerabil punct al
Bătălia de la Rafia () [Corola-website/Science/328602_a_329931]
-
pe sprânceană din cadrul întregului regat seleucid. Sarcina acestora era să asigur cel mai vulnerabil punct al unei falange, flancul său stâng. Ei erau conduți de Theodotus Aetolianul. În continuare, Antiohus mai avea o forță mixtă de arabi (10,000) sub comanda lui Zabdibelus, persani (2,000 de oameni) - în principal arcași, cissiani, mezi și carmanieni (5,000 de oameni) sub comanda lui Aspasianus Medul și peste 2,000 de cardacieni, libieni și traci, trupe ușoare, sub comanda lui Lysimah Galul, care
Bătălia de la Rafia () [Corola-website/Science/328602_a_329931]
-
stâng. Ei erau conduți de Theodotus Aetolianul. În continuare, Antiohus mai avea o forță mixtă de arabi (10,000) sub comanda lui Zabdibelus, persani (2,000 de oameni) - în principal arcași, cissiani, mezi și carmanieni (5,000 de oameni) sub comanda lui Aspasianus Medul și peste 2,000 de cardacieni, libieni și traci, trupe ușoare, sub comanda lui Lysimah Galul, care cu toții asigurau legătura între falangă și cavaleria din stânga, în număr de 2,000 de oameni, sub comanda lui Themison, precum și
Bătălia de la Rafia () [Corola-website/Science/328602_a_329931]
-
arabi (10,000) sub comanda lui Zabdibelus, persani (2,000 de oameni) - în principal arcași, cissiani, mezi și carmanieni (5,000 de oameni) sub comanda lui Aspasianus Medul și peste 2,000 de cardacieni, libieni și traci, trupe ușoare, sub comanda lui Lysimah Galul, care cu toții asigurau legătura între falangă și cavaleria din stânga, în număr de 2,000 de oameni, sub comanda lui Themison, precum și restul de 42 de elefanți. În total, Antiohus dispunea de 62,000 de infanteriști, 6,000
Bătălia de la Rafia () [Corola-website/Science/328602_a_329931]
-
de oameni) sub comanda lui Aspasianus Medul și peste 2,000 de cardacieni, libieni și traci, trupe ușoare, sub comanda lui Lysimah Galul, care cu toții asigurau legătura între falangă și cavaleria din stânga, în număr de 2,000 de oameni, sub comanda lui Themison, precum și restul de 42 de elefanți. În total, Antiohus dispunea de 62,000 de infanteriști, 6,000 de calăreți și 102 elefanți sirieni, mult mai mari și mai puternici decât cei nord-africani folosiți de Ptolemeu. Dispoziția trupelor indică
Bătălia de la Rafia () [Corola-website/Science/328602_a_329931]
-
lor. Prima unitate ptolemaică ce a fost forțată să se retragă de către făga elefanților a fost chiar garda regală a lui Ptolemeu. Antiohus între timp și-a condus cavaleria, ocolind masa de elefanți, si a atacat călăreții ptolemaici aflați sub comanda lui Polycrates, învingând-ui. Deasemeni, mercenarii greci ai seleucizilor au atacat trupele ușoare de peltaști inamice, ce fuseseră deja lovite de asaltul elefanților, forțând-ui și pe aceștia să se retragă. Astfel, întreg flancul stâng al lui Ptolemeu a fost învins. Antiohus
Bătălia de la Rafia () [Corola-website/Science/328602_a_329931]
-
să vireze către centru spre a lovi liniile inamice din flanc și spate. Echecrates, comandantul flancului drept ptolemaic, observând faptul că proprii săi elefanți sunt reticenți în a se apropia de mai marii lor adversari, ordonă hopliților mercenari greci sub comanda lui Phoxidas să atace trupele ușoare seleucide compuse din arabi și mezi aflate în fața lor, evitând elefanții inamici aflați mai în dreapta, în timp ce el își conduce personal cavaleria și flanchează extrema stângă seleucidă, lovind-o în lateral și spate. Atât cavaleria
Bătălia de la Rafia () [Corola-website/Science/328602_a_329931]
-
din cinci și a făcut următorul comentariu: "„N. M. Siseanu, obscur administrator de bloc, care disimulează tare morale dintre cele mai nocive sub masca principialității, păstorește, în taină, o sectă care-i aduce beneficii. Satiră care depășește cu mult limitele „comenzii sociale” (atac la adresa „meditației transcendentale”) scrisă de Titus Popovici. Realizatorul insistă pe aspectele exterioare spectaculos oferite de intrigă (o partidă de pocker pe care o lălăie peste zece minute, insolitul plenarei sectanților, pitorescul tipurilor) neremarcând cea mai interesantă ofertă a
Secretul lui Nemesis () [Corola-website/Science/328638_a_329967]
-
ibn Rustah afirmă că puterea în federația de triburi maghiare - "Hétmagyar" - era împărțită între liderul spiritual (kende) și liderul administrativ și militar (gyula), împărțirea imitând practicile hazare. În Imperiul Hazar exista și o a trei a funcție, kündür - locțiitorul la comandă a liderului militar, și a sugerat faptul că acest post a fost oferit noului mare principe maghiar. În 860-861, soldații maghiari i-au atacat pe misionarii creștini Chiril și Metodiu, care doreaus să îl întâlnească pe haganul hazarilor, care se
Preistoria maghiarilor () [Corola-website/Science/328643_a_329972]
-
de recuperare a Comitatului de Olanda și a altor teritorii aflate în posesia lui Willem de Utrecht. Poporul s-a răsculat, însă acțiunea a fost respinsă, iar teritoriul a revenit sub dominația episcopală, ca urmare a acțiunii unei armate de sub comanda ducelui Godefroi al IV-lea cel Ghebos de Lotharingia, trimisă la ordinul împăratului Henric al IV-lea. În 1076, la solicitarea episcopului Willem, ducele lotharingian a vizitat domeniile acestuia de la granița cu Frizia. La Delft, ducele a fost asasinat de către
Dirk al V-lea de Olanda () [Corola-website/Science/328668_a_329997]
-
idolatri și doar după cucerirea Galileei de către regii Hasmonei a început stabilirea evreilor în localitate. În vremea marii revolte a evreilor împotriva stăpânirii romane, în anul 67, cetatea Yodfat a fost asediată timp de 47 zile de către forțele romane de sub comanda generalului Vespasian. Yodfat era una din localitățile fortificate din porunca lui Yosef ben Matityahu după numirea sa în postul de guvernator al Galileei. După ce orașul Sepphoris s-a predat romanilor, Yosef ben Matityahu a încercat, potrivit propriei mărturii, să-și
Yodfat (antic) () [Corola-website/Science/328675_a_330004]
-
s-au întărit acolo. Regele a decis să atace flota franceză. Pe 22 iunie 1340 Eduard a pornit pe mare, adunând un număr maxim de nave (cca. 200). În largul coastei Flandrei forțelor engleze s-a alăturat un escadron sub comanda amiralului Robert Morley, astfel flota britanică atinsese 250 de nave. La 23 iunie flota engleză s-a apropiat de golful Sluis, aici bazându-se o flota franceză de până la 400 de nave (numai 190 fiind însă gata de luptă, cele mai multe
Bătălia de la Sluys () [Corola-website/Science/328732_a_330061]
-
lua prizonieri atât timp cât englezii nu au obținut o victorie decisivă. Prințul a ordonat oamenilor săi să se abțină de la tentația de a vâna cavaleri eminenți din armata inamică, pentru care sar da o răscumpărare bogată. La începutul bătăliei englezii, sub comanda contelui Warrick au simulat retragerea pe flancul stâng. Nu se cunoaște faptul dacă acest lucru a fost făcut în mod deliberat de a provoca cavaleria franceză, sau o consecință a capturării spionilor englezi. Orice ar fi fost, a provocat atacul
Bătălia de la Poitiers (1356) () [Corola-website/Science/328737_a_330066]
-
eronate al lui Audrehem, crezând că trupele engleze au fugit, a avut un efect dezastruos asupra cursului ulterior al bătăliei pentru partea franceză. Englezii așteptându-se la acest pas, au deschis focul asupra inamicului. Pe flancul stâng, arcașii englezi sub comanda ducelui de Oxford, care protejau principalele forțele ale lui Warrick, s-au poziționat într-o mlaștină, de netrecut pentru cavalerie grea. De aceea, cavalerii au fost obligați să atace principalele forțe în retragere, ferindu-se de pozițiile arcașilor inamici. Jean
Bătălia de la Poitiers (1356) () [Corola-website/Science/328737_a_330066]
-
în compoziții dar a rămas același colorist. A vândut lucrări unor greci, polonezi, suedezi și bineînțeles, unor colecționari români. A lucrat împreună cu Barbu Nițescu o tapiserie, cu Cornel Rikman vitralii, l-a ajutat pe sculptorul Constantin Popovici să termine o comandă monumentală, a învățat mult de la Neagu Anghel, Benone Șuvăilă, profesorul Constantin Crișan, Bogdan Pietriș cu care a mers în fiecare vară, săptămâni întregi în Delta Dunării la Mila 23 și mai apoi la Casa de Creație de la Partizani (pe brațul
Valeriu Pantazi () [Corola-website/Science/328707_a_330036]
-
Delfinului Franței, Yolanda de Aragon. Forțele engleze, în cea mai mare parte arcași s-au împrăștiat prin împrejurări în căutare de furaje, jefuind satele din apropiere. Armata franco-scoțiană, numărând aproximativ 5.000 - 6.000 ostași, compusă preponderent din infanteriști sub comanda contelui de Buchan și noului conetabil al Franței, Gilbert La Fayette se îndrepta spre Baugé, ajungând în apropierea orașului la 21 martie. Cel mai probabil, englezii nu au cunoscut poziția și nici numărul francezilor. Aproximativ, în după-amiaza zilei de 21
Bătălia de la Baugé () [Corola-website/Science/328750_a_330079]
-
cu o parte a trupelor sale a traversat râul și a lovit în flang. Francezii luptau cu dârzenie, dar au început să se retragă de-a lungul drumului și prin oraș. Între timp, pe câmpul luptei au ajuns scoțienii sub comanda lui Buchan dislocându-se pe un deal din apropiere, acolo începându-se să se adune și rămășițele avangardei. Trecând de oraș, Clarence și-a așezat trupele, și cu restul infanteriei care s-a apropiat a intrat în luptă, în ciuda superiorității
Bătălia de la Baugé () [Corola-website/Science/328750_a_330079]
-
resturile avangardei franceze, anihilând primele rânduri engleze și atacând în flang. Contele Clarence a fost ucis, englezii, prinși între râu și inamic au fost distruși. În amurg armata franco-scoțiană a mărșăluit mai departe, iar forțele engleze (cca. 2.000) sub comanda contelui de Salisbury au luat trupurile lorzilor uciși și sau retras în Normandia.
Bătălia de la Baugé () [Corola-website/Science/328750_a_330079]
-
Armatele s-au întâlnit pe un pod îngust, apărat de francezi și scoțieni. Staționând aproape de acesta, Salisbury și-a așezat armata în linie de luptă. Englezii s-au poziționat de-a lungul râului, iar cavaleria a fost plasată în spate. Comanda flancului drept a preluat-o lordul Willoughby, cel stâng, Salisbury. Înaintea luptei au fost înnobilați Guillaume de Vienne, Ioan de Saint-Georges, Filip de Auxey, seniorul de Trenaunay și alții. Potrivit cronicilor înregistrare, numai Salisbury singur numai a ridicat în rang
Bătălia de la Cravant () [Corola-website/Science/328768_a_330097]
-
Cartei de trădări și insulte aduse Franței, de casa Burgundiei" în timpul trecerii britanicilor a râul scoțienii au deschis focul copleșindu-i cu săgeți, după care tunarii burgunzi au deschis ca răspuns focul, provocând victime numeroase î rândul scoțienilor. Englezii, sub comanda lordului Willoughby au încercat să rupă apărarea scoțienilor, baricadați pe pod, atacul eșuând . Până în momentul în care englezii au ajuns pe țărmul opus, unde s-a dat o luptă feroce corp-la-corp, în acțiune intrând săbiile și topoarele. Inițial, niciuna dintre
Bătălia de la Cravant () [Corola-website/Science/328768_a_330097]
-
care adaugă operei un plus de mister. În 1891, intră în contact cu Henry Lerolle care îi cumpăra un tablou și îi comandă și decorarea unui plafon. În anturajul lui Lerolle, pictorul întâlnește pe compozitorul Ernest Chausson, de la care primește comandă pentru decorarea a trei plafonuri în locuința lui particulară de pe bulevardul Courcelles. Lerolle îl prezintă faimosului galerist Paul Durand-Ruel, care îi susține carieră artistică. În 1893 se căsătorește cu Marthe Meurier, care îi servește ca model în mai multe tablouri
Maurice Denis () [Corola-website/Science/328754_a_330083]
-
decorarea a trei plafonuri în locuința lui particulară de pe bulevardul Courcelles. Lerolle îl prezintă faimosului galerist Paul Durand-Ruel, care îi susține carieră artistică. În 1893 se căsătorește cu Marthe Meurier, care îi servește ca model în mai multe tablouri. La comanda lui Denys Cochin, termină în 1897 opera ""La Légende de saint Hubert"" pe șapte panouri. Treptat, Maurice Denis părăsește iconografia tradițională pentru simboluri cu caracter personal. Este puternic impresionat de poezia simbolista și de poezia epica a Evului Mediu. În urma
Maurice Denis () [Corola-website/Science/328754_a_330083]
-
a grecilor, încheindu-se astfel și a doua invazie a Greciei. După ce prima invazie persană a Greciei continentale se terminase cu înfrângerea suferită de perși în Bătălia de la Maraton (490 î.Hr.), o a doua invazie a fost efectuată sub directa comandă a lui Xerxes I, în anul 480 î.Hr. După rezistența eroică a spartanilor din Bătălia de la Termopile și pierderea flotei în urma Bătăliei navale de la Salamina, Xerxes a fost nevoit să se retragă în Asia, lăsându-l însă pe generalul său
Bătălia de la Plateea () [Corola-website/Science/328753_a_330082]
-
și posibil, având în vedere că în urmă cu 11 ani la Maraton doar atenienii singuri trimiseseră pe câmpul de luptă 9.000 de hopliți (10.000 împreună cu aliații lor plateeni). Așa cum se hotărâse anterior, forțele grecești se aflau sub comanda spartanului Pausanias (care, la acea dată, nu era încă rege al Spartei, ci regent și tutore al tânărului fiu al lui Leonidas, Pleistarchos, vărul său). Diodor scrie că trupele ateniene erau conduse de Aristides și este probabil ca și celelalte
Bătălia de la Plateea () [Corola-website/Science/328753_a_330082]
-
singurul tanc britanic folosit până la sfârșitul războiului a fost Matilda cu tun de 40 mm și blindaj de 78 mm. Afrika Korps era dotat la început cu 45 Panzer II, 71 Panzer III, 20 Panzer IV și 10 tancuri de comandă cu care Erwin Rommel a atacat trupele britanice. Rommel folosea cu succes ambuscade folosind împotriva tancurilor britanice care urmăreau tancurile-momeală tunuri antiaeriene Flak 88 mm de mare viteză. Folosirea cu succes al acestui tun împotriva vehiculelor blindate a dus la
Noi tehnologii în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/328781_a_330110]