48,369 matches
-
sunt o formă mai avansată de detectare a erorilor, mai complexă decât bitul de paritate, la care, în plus, erorile pot fi și corectate. De exemplu, serverele foarte performante necesită procedee ECC foarte eficiente de corectare a erorilor. Pentru detectarea erorilor multiple și corecția erorilor simple se poate de exemplu extinde metoda bitului de paritate de la nivel de cuvânt la nivel de bloc. La această metodă, pe lângă bitul de paritate al fiecărui cuvânt, se utilizează și un bit de paritate la
Cod corector de erori () [Corola-website/Science/321159_a_322488]
-
avansată de detectare a erorilor, mai complexă decât bitul de paritate, la care, în plus, erorile pot fi și corectate. De exemplu, serverele foarte performante necesită procedee ECC foarte eficiente de corectare a erorilor. Pentru detectarea erorilor multiple și corecția erorilor simple se poate de exemplu extinde metoda bitului de paritate de la nivel de cuvânt la nivel de bloc. La această metodă, pe lângă bitul de paritate al fiecărui cuvânt, se utilizează și un bit de paritate la nivel de coloană a
Cod corector de erori () [Corola-website/Science/321159_a_322488]
-
de exemplu extinde metoda bitului de paritate de la nivel de cuvânt la nivel de bloc. La această metodă, pe lângă bitul de paritate al fiecărui cuvânt, se utilizează și un bit de paritate la nivel de coloană a blocului de cuvinte. Erorile de memorie sunt proporționale cu cantitatea de RAM într-un computer, precum și cu durata de funcționare. Deoarece serverele de obicei conțin mulți gigabaiți de RAM și sunt în funcțiune 24 de ore pe zi, probabilitatea erorilor produse în cipurile de
Cod corector de erori () [Corola-website/Science/321159_a_322488]
-
a blocului de cuvinte. Erorile de memorie sunt proporționale cu cantitatea de RAM într-un computer, precum și cu durata de funcționare. Deoarece serverele de obicei conțin mulți gigabaiți de RAM și sunt în funcțiune 24 de ore pe zi, probabilitatea erorilor produse în cipurile de memorie este relativ mare și, prin urmare, acestea au nevoie de memorie ECC foarte eficientă. În aceste cazuri memoria trebuie protejată cu un cod ECC foarte complex. Acest cod poate corecta automat orice eroare de 1
Cod corector de erori () [Corola-website/Science/321159_a_322488]
-
zi, probabilitatea erorilor produse în cipurile de memorie este relativ mare și, prin urmare, acestea au nevoie de memorie ECC foarte eficientă. În aceste cazuri memoria trebuie protejată cu un cod ECC foarte complex. Acest cod poate corecta automat orice eroare de 1 bit care apare într-un cuvânt de 64 de biți. Pentru acest scop memoria stochează fiecare cuvânt de 64 de biți folosind cuvinte de cod de 72 de biți (din care 8 biți pentru ECC). La fiecare acces
Cod corector de erori () [Corola-website/Science/321159_a_322488]
-
circuitului (codificat pe un octet) și producătorul (codificat tot pe un octet). Aceste informatii sunt citite automat de echipamentul de programare care va selecta algoritmul de programare potrivit circuitului utilizat fără intervenția operatorului uman, eliminându-se astfel o posibilitate de eroare. Pentru a activa modul de identificare inteligență, adresa A9 trebuie adusă la o tensiune de 12 V, toate celelalte linii de adresa se mențin la 0 logic; pentru A0 = 0 logic la liniile de date se va putea citi codul
Circuite de memorie EPROM () [Corola-website/Science/321160_a_322489]
-
stabilit un nou standard pentru afișajele grafice. Înainte de dezvoltarea VRAM, memoria dual-portată a fost destul de scumpă, limitând grafica bitmap pentru stații de lucru high-end, și afișajele PC la moduri de charcter-only(care a necesitat mult mai puțină memorie) sau la erori atunci când afișajul a fost actualizat. VRAM a schimbat toate acestea, permițând introducerea de grafică color cu costuri foarte reduse, de înaltă rezoluție și de mare viteză. Microsoft Windows și toate aplicațiile moderne, ar fi fost imposibile la sfârșitul anilor 1980
Memorie video () [Corola-website/Science/321165_a_322494]
-
sumă de control, ce se bazează pe teoria polinoamelor de lungime maximă. Chiar dacă metoda CRC este mai sigura decât metoda bazată pe o simplă sumă de control, nu oferă o adevarată securitate criptografică. CRC este o tehnică folosită pentru detecția erorilor de transmisie. Pentru detecția și corectarea erorilor, există un registru special în care se stochează suma de control a datelor transferate. Aceasta se compară cu suma de control calculată și se elimină astfel posibilele erori. În acest caz, tehnica CRC
Cyclic redundancy check () [Corola-website/Science/321164_a_322493]
-
teoria polinoamelor de lungime maximă. Chiar dacă metoda CRC este mai sigura decât metoda bazată pe o simplă sumă de control, nu oferă o adevarată securitate criptografică. CRC este o tehnică folosită pentru detecția erorilor de transmisie. Pentru detecția și corectarea erorilor, există un registru special în care se stochează suma de control a datelor transferate. Aceasta se compară cu suma de control calculată și se elimină astfel posibilele erori. În acest caz, tehnica CRC este folosită doar pentru a asigura integritatea
Cyclic redundancy check () [Corola-website/Science/321164_a_322493]
-
o tehnică folosită pentru detecția erorilor de transmisie. Pentru detecția și corectarea erorilor, există un registru special în care se stochează suma de control a datelor transferate. Aceasta se compară cu suma de control calculată și se elimină astfel posibilele erori. În acest caz, tehnica CRC este folosită doar pentru a asigura integritatea datelor la transferurile pe magistrală, nu și pentru a îmbunătăți integritatea datelor stocate pe discurile hard. Codurile ciclice sunt coduri bloc, având aceeași lungime a cuvintelor de cod
Cyclic redundancy check () [Corola-website/Science/321164_a_322493]
-
aceeași lungime a cuvintelor de cod, în care cele n simboluri ale cuvântului de cod sunt coeficienții unui polinom. Din combinațiile acestor coeficienți se pot forma polinoame diferite, iar numărul acestor polinoame este 2n. Pentru a realiza detecția și corecția erorilor, se aleg astfel pentru codare doar polinoamele divizibile printr-un polinom, numit polinom generator al codului. Principiul codurilor ciclice de detecție a erorilor constă în calcularea la emisie a restului împărțirii polinomului ce conține cuvântul de cod ce trebuie emis
Cyclic redundancy check () [Corola-website/Science/321164_a_322493]
-
se pot forma polinoame diferite, iar numărul acestor polinoame este 2n. Pentru a realiza detecția și corecția erorilor, se aleg astfel pentru codare doar polinoamele divizibile printr-un polinom, numit polinom generator al codului. Principiul codurilor ciclice de detecție a erorilor constă în calcularea la emisie a restului împărțirii polinomului ce conține cuvântul de cod ce trebuie emis la polinomul generator. Acest rest al împărțiri constituie suma ciclică de control. Dacă în procesul de transmisiune nu s-au introdus erori, polinomul
Cyclic redundancy check () [Corola-website/Science/321164_a_322493]
-
a erorilor constă în calcularea la emisie a restului împărțirii polinomului ce conține cuvântul de cod ce trebuie emis la polinomul generator. Acest rest al împărțiri constituie suma ciclică de control. Dacă în procesul de transmisiune nu s-au introdus erori, polinomul ce reprezintă cuvantul recepționat va fi divizibil prin polinomul generator, deci restul va fi zero. Faptul că există un rest diferit de zero, poate constitui un criteriu pentru detecția erorilor. Dacă pozițiile în care s-au introdus erorile pot
Cyclic redundancy check () [Corola-website/Science/321164_a_322493]
-
Dacă în procesul de transmisiune nu s-au introdus erori, polinomul ce reprezintă cuvantul recepționat va fi divizibil prin polinomul generator, deci restul va fi zero. Faptul că există un rest diferit de zero, poate constitui un criteriu pentru detecția erorilor. Dacă pozițiile în care s-au introdus erorile pot fi specificate din structura restului, atunci corecția erorilor poate fi efectuată. În acest sens, se consideră polinoame generatoare primitive(ireductibile și divizibile prin xn SAU EXCLUSIV 1 ). Codurile ciclice se clasifică
Cyclic redundancy check () [Corola-website/Science/321164_a_322493]
-
introdus erori, polinomul ce reprezintă cuvantul recepționat va fi divizibil prin polinomul generator, deci restul va fi zero. Faptul că există un rest diferit de zero, poate constitui un criteriu pentru detecția erorilor. Dacă pozițiile în care s-au introdus erorile pot fi specificate din structura restului, atunci corecția erorilor poate fi efectuată. În acest sens, se consideră polinoame generatoare primitive(ireductibile și divizibile prin xn SAU EXCLUSIV 1 ). Codurile ciclice se clasifică în coduri sistematice și nesistematice. Pentru a realiza
Cyclic redundancy check () [Corola-website/Science/321164_a_322493]
-
divizibil prin polinomul generator, deci restul va fi zero. Faptul că există un rest diferit de zero, poate constitui un criteriu pentru detecția erorilor. Dacă pozițiile în care s-au introdus erorile pot fi specificate din structura restului, atunci corecția erorilor poate fi efectuată. În acest sens, se consideră polinoame generatoare primitive(ireductibile și divizibile prin xn SAU EXCLUSIV 1 ). Codurile ciclice se clasifică în coduri sistematice și nesistematice. Pentru a realiza o aplicație software pentru calculul CRC există mai multe
Cyclic redundancy check () [Corola-website/Science/321164_a_322493]
-
are la baza un microcontroller are următoarele avantaje: Pentru obținerea unor timpi foarte mici se folosește o implementare de tip hardware cu bistabile în varianta paralelă. Suma de control la nivel de bloc este un alt mecanism de detecție a erorilor de transmisie. Mai intâi, datele sunt împărțite în blocuri, apoi se însumeaza și se obține o sumă care va fi trunchiată, inversată și adaugată la sfârșit. La recepție, blocurile primite, care includ și suma de la sfârșit, se adună pe măsură ce sosesc
Cyclic redundancy check () [Corola-website/Science/321164_a_322493]
-
trunchiată, inversată și adaugată la sfârșit. La recepție, blocurile primite, care includ și suma de la sfârșit, se adună pe măsură ce sosesc. În cazul în care suma obținută nu este 0, înseamnă că datele sunt eronate și atunci secvența trebuie retransmisă. Corecția erorii nu este posibilă. În cazul metodei CRC se calculează suma de control prin împărțire aritmetică. Secvența de biți este împărțită cu un număr special ales. Împărțirea se face în modulo 2, adică folosind operatorul XOR. Restul împărțirii este de fapt
Cyclic redundancy check () [Corola-website/Science/321164_a_322493]
-
generează un rest de 16 biți poate detecta: CRC-ul poate fi calculat mai ușor prin metode hardware, folosind registre cu deplasare și porți logice XOR. Controlul fluxului de date - metode hardware și software; acesta este necesar pentru a preveni erorile de depășire, când receptorul nu poate prelucra datele care vin cu viteză prea mare. De asemenea , și protocoalele pot detecta alterarea datelor cu ajutorul sumelor de control (check sums) . Acestea sunt calculate în Internet prin împărțirea datelor în blocuri de 16
Cyclic redundancy check () [Corola-website/Science/321164_a_322493]
-
fiecare bloc ca pe un număr întreg. Valorile binare ale tuturor blocurilor sunt însemnate, iar rezultatul (suma de control) se transmite împreună cu datele din aceste blocuri. Aceste sume sunt calculate la emițător și recalculate la receptor. O nepotrivire indică o eroare. Codurilor redundante ciclice (CRC) necesită calcule mai complexe și de aceea sunt în general implementate hardware. În cazul rețelelor de calculatoare, suma de control este un cod de dispersie pe 32 de biți a datelor. Reprezintă de fapt un număr
Cyclic redundancy check () [Corola-website/Science/321164_a_322493]
-
puțin timp pentru a schimba muniția explozivă cu muniție anti-navă sau să continue să înainteze. A hotărât să meargă mai departe. Callaghan a intenționat să încerce manevra "cross the T", așa cum Scott făcuse în bătălia de la Capul Speranța. Indus în eroare de informațiile incomplete pe care le primea și pentru că dispunerea navelor japoneze consta în câteva grupuri răzlețe, Callaghan a dat câteva ordine confuze cu privire la deplasarea navelor și a întârziat prea mult să acționeze. Dispunerea navelor americane a început să se
Bătălia navală de la Guadalcanal () [Corola-website/Science/321182_a_322511]
-
Nagara", "Inazuma" și "Ikazuchi", pe lângă "Akatsuki". Bombardamentul i-a produs avarii importante, iar o lovitură cu o torpilă Type 93 i-a tăiat toată puterea motoarelor. "Atlanta" a intrat în bătaia tunurilor de pe crucișătorul "San Francisco" care a tras din eroare și asupra ei, producându-i pagube și mai mari, uciderea amiralului Scott și a unei părți a echipajului de pe punte. Fără energie și fără a mai putea să își folosească artileria, "Atlanta" a plutit în derivă și a ieșit din
Bătălia navală de la Guadalcanal () [Corola-website/Science/321182_a_322511]
-
și aveau o rază maximă de 25 km, având mai mult un rol de confirmare a distanței. Directoare de tir: Directorul principal, de tip Basigerat BG, situat în vârful turnului blindat-prova, capabil să descopere nave la până la 35 km distanță. Eroarea la identificarea distanței era în general de 20m la 20 km și 50m la 30 km. Directorul principal avea 10.5m lățime și 4m înălțime. Directoarele secundare erau în număr de 5, unul plasat în turnul-blindat pupa și câte unul
Bismarck (cuirasat) () [Corola-website/Science/321268_a_322597]
-
km. Directorul principal avea 10.5m lățime și 4m înălțime. Directoarele secundare erau în număr de 5, unul plasat în turnul-blindat pupa și câte unul montat pe fiecare turelă principală. Ele aveau o precizie mai slabă decât a directorului principal, eroarea de detecție fiind de circa 0.5% x distanță. Alte echipamente: Avioane: 4 hidroavioane Arado 196, plasate în hangare de la centrul navei. Echiparea lui Bismarck s-a încheiat la 24 August 1940. Din septembrie, au început testele și instruirea echipajului
Bismarck (cuirasat) () [Corola-website/Science/321268_a_322597]
-
centurile cuirasate. Nava a fost echipată cu cele mai moderne echipamente disponibile în anii '20, incluzând directoare de tir prismatice, mașini de calcul "Mark V Dreyer" . Directoarele principale erau în număr de 5, aveau o anvergură de 9m și o eroare de estimare de circa 100-150m la 20 km. Nava nu a fost dotată cu radar, toate măsurătorile de distanță și viteză a navelor adverse fiind realizate prin diverse instrumente optice. Între 1929 și 1931, nava a beneficiat de o serie
Hood (crucișător) () [Corola-website/Science/321299_a_322628]