47,905 matches
-
a deduce o valoare mai bună pentru unitatea astronomică. La acea vreme, Foucault lucra la Observatorul din Paris sub conducerea lui Urbain le Verrier. Convingerile lui le Verrier, bazate pe calcule ample de mecanică cerească, erau că consens privind valoarea vitezei luminii erau, probabil, cu circa 4% prea mari. Limitările tehnice îl împiedicau pe Foucault să țină oglinzile R și M la distanțe mai mari de 20 de metri. În ciuda acestei limitări a lungimii căii, Foucault a reușit să măsoare deplasarea
Aparatul Fizeau–Foucault () [Corola-website/Science/336647_a_337976]
-
M la distanțe mai mari de 20 de metri. În ciuda acestei limitări a lungimii căii, Foucault a reușit să măsoare deplasarea imaginii fantei (mai puțin de 1 mm) cu mare precizie. În plus, spre deosebire de cazul experimentului Fizeau (care necesita calibrarea vitezei de rotație a unui mecanism cu roată dințată cu viteză reglabilă), el putea roti oglinda cu o viteză constantă, determinată cronometric. Măsurarea lui Foucault a confirmat estimările lui le Verrier.Valoarea dată de el în 1862 pentru viteza luminii (298
Aparatul Fizeau–Foucault () [Corola-website/Science/336647_a_337976]
-
acestei limitări a lungimii căii, Foucault a reușit să măsoare deplasarea imaginii fantei (mai puțin de 1 mm) cu mare precizie. În plus, spre deosebire de cazul experimentului Fizeau (care necesita calibrarea vitezei de rotație a unui mecanism cu roată dințată cu viteză reglabilă), el putea roti oglinda cu o viteză constantă, determinată cronometric. Măsurarea lui Foucault a confirmat estimările lui le Verrier.Valoarea dată de el în 1862 pentru viteza luminii (298.000 km/s) avea o eroare de 0,6% față de
Aparatul Fizeau–Foucault () [Corola-website/Science/336647_a_337976]
-
să măsoare deplasarea imaginii fantei (mai puțin de 1 mm) cu mare precizie. În plus, spre deosebire de cazul experimentului Fizeau (care necesita calibrarea vitezei de rotație a unui mecanism cu roată dințată cu viteză reglabilă), el putea roti oglinda cu o viteză constantă, determinată cronometric. Măsurarea lui Foucault a confirmat estimările lui le Verrier.Valoarea dată de el în 1862 pentru viteza luminii (298.000 km/s) avea o eroare de 0,6% față de valoarea modernă. La cererea Observatorului din Paris condus
Aparatul Fizeau–Foucault () [Corola-website/Science/336647_a_337976]
-
necesita calibrarea vitezei de rotație a unui mecanism cu roată dințată cu viteză reglabilă), el putea roti oglinda cu o viteză constantă, determinată cronometric. Măsurarea lui Foucault a confirmat estimările lui le Verrier.Valoarea dată de el în 1862 pentru viteza luminii (298.000 km/s) avea o eroare de 0,6% față de valoarea modernă. La cererea Observatorului din Paris condus de Le Verrier, a repetat măsurătoarea lui Fizeau din 1848 cu roată dințată într-o serie de experimente în 1872-76
Aparatul Fizeau–Foucault () [Corola-website/Science/336647_a_337976]
-
de 0,6% față de valoarea modernă. La cererea Observatorului din Paris condus de Le Verrier, a repetat măsurătoarea lui Fizeau din 1848 cu roată dințată într-o serie de experimente în 1872-76. Scopul era de a obține o valoare pentru viteza luminii cu o precizie de unu la mie. Echipamentele lui Cornu i-au permis acestuia să monitorizeze mai fin variația intensității luminii, până la ordinul 21. În loc de a estima minimul intensității luminii blocate de dinții adiacenți, o procedură relativ inexactă, Cornu
Aparatul Fizeau–Foucault () [Corola-website/Science/336647_a_337976]
-
perechi de observații pe fiecare parte a minimelor de intensitate, făcând media valorilor obținute cu roata rotită în sens orar și în sens trigonometric. Un circuit electric înregistra rotațiile pe un grafic de cronograf, ceea ce a permis comparații precise ale vitezei cu ceasul observatorului, și un aranjament cu cheie de telegraf i-a permis Cornu să marcheze pe aceeași diagramă momentele precise când considera că începe sau se termină un minim. Experimentul lui final a fost rulat pe o cale de
Aparatul Fizeau–Foucault () [Corola-website/Science/336647_a_337976]
-
putea crește distanța RM în aranjamentul său optic restrâns dincolo de aproximativ 20 de metri, fără ca imaginea fantei să devină prea slabă pentru a o măsura cu precizie. Între 1877 și 1931, Albert A. Michelson a făcut mai multe măsurători ale vitezei luminii. Măsurătorile sale din anii 1877-79 au fost efectuate sub auspiciile lui Simon Newcomb, care lucra și el la măsurarea vitezei luminii. Configurația lui Michelson a încorporat mai multe îmbunătățiri față de aranjamentul inițial al lui Foucault. După cum se vede în
Aparatul Fizeau–Foucault () [Corola-website/Science/336647_a_337976]
-
pentru a o măsura cu precizie. Între 1877 și 1931, Albert A. Michelson a făcut mai multe măsurători ale vitezei luminii. Măsurătorile sale din anii 1877-79 au fost efectuate sub auspiciile lui Simon Newcomb, care lucra și el la măsurarea vitezei luminii. Configurația lui Michelson a încorporat mai multe îmbunătățiri față de aranjamentul inițial al lui Foucault. După cum se vede în Figura 5, Michelson a plasat oglinda rotativă R lângă focarul principal al lentilei L ("adică" punctul focal care dă raze de
Aparatul Fizeau–Foucault () [Corola-website/Science/336647_a_337976]
-
în schimb compromisuri asupra designului, plasând R cu aproximativ 4,5 metri mai aproape de L ca focarul principal. Acest lucru a permis o distanță RS între 8,5 și 10 metri. El a folosit diapazoane atent calibrate pentru a monitoriza viteza de rotație a oglinzii R acționate cu o turbină pneumatică, măsurând astfel deplasări ale imaginii fantei de ordinul a 115 mm. Valoarea dată de el în 1879 pentru viteza luminii, 299.944±51 km/s, avea o abatere mai mică
Aparatul Fizeau–Foucault () [Corola-website/Science/336647_a_337976]
-
10 metri. El a folosit diapazoane atent calibrate pentru a monitoriza viteza de rotație a oglinzii R acționate cu o turbină pneumatică, măsurând astfel deplasări ale imaginii fantei de ordinul a 115 mm. Valoarea dată de el în 1879 pentru viteza luminii, 299.944±51 km/s, avea o abatere mai mică de 0,05% față de valorile moderne. Repetarea experimentului său în 1926 a inclus și mai multe îmbunătățiri, cum ar fi utilizarea unor oglinzi rotative prismatice poligonale (care dau o
Aparatul Fizeau–Foucault () [Corola-website/Science/336647_a_337976]
-
o distanță de bază de 22 km, aducând precizia la ordinul milionimilor. Valoarea lui de 299,796±4 km/s este cu numai 4 m/s mai mare decât valoarea actualmente acceptată. Ultima încercare a lui Michelson de a măsura viteza luminii în vid în 1931 a fost întreruptă de moartea lui. Deși experimentul a fost finalizat postum de către F. G. Pease și F. Pearson, diverși factori au împiedicat o măsurare de înaltă precizie, unul din aceștia fiind un cutremur care
Aparatul Fizeau–Foucault () [Corola-website/Science/336647_a_337976]
-
a fost efectuat de către Hippolyte Fizeau în 1851 pentru a măsura vitezele relative ale luminii în apă aflată în mișcare. Fizeau a folosit un aranjament special de interferometru pentru a măsura efectul mișcării unui mediu asupra vitezei luminii. Conform teoriilor existente la momentul respectiv, lumina ce trece printr-un mediu în mișcare
Experimentul Fizeau () [Corola-website/Science/336665_a_337994]
-
a fost efectuat de către Hippolyte Fizeau în 1851 pentru a măsura vitezele relative ale luminii în apă aflată în mișcare. Fizeau a folosit un aranjament special de interferometru pentru a măsura efectul mișcării unui mediu asupra vitezei luminii. Conform teoriilor existente la momentul respectiv, lumina ce trece printr-un mediu în mișcare ar fi trasă de acel mediu, astfel încât viteza măsurată a luminii ar fi o simplă sumă a vitezei acesteia "prin" mediu plus viteza mediului. Fizeau
Experimentul Fizeau () [Corola-website/Science/336665_a_337994]
-
mișcare. Fizeau a folosit un aranjament special de interferometru pentru a măsura efectul mișcării unui mediu asupra vitezei luminii. Conform teoriilor existente la momentul respectiv, lumina ce trece printr-un mediu în mișcare ar fi trasă de acel mediu, astfel încât viteza măsurată a luminii ar fi o simplă sumă a vitezei acesteia "prin" mediu plus viteza mediului. Fizeau a detectat într-adevăr un efect de glisare, dar magnitudinea efectului pe care el l-a observat a fost mult mai mică decât
Experimentul Fizeau () [Corola-website/Science/336665_a_337994]
-
a măsura efectul mișcării unui mediu asupra vitezei luminii. Conform teoriilor existente la momentul respectiv, lumina ce trece printr-un mediu în mișcare ar fi trasă de acel mediu, astfel încât viteza măsurată a luminii ar fi o simplă sumă a vitezei acesteia "prin" mediu plus viteza mediului. Fizeau a detectat într-adevăr un efect de glisare, dar magnitudinea efectului pe care el l-a observat a fost mult mai mică decât se aștepta. Rezultatele sale sprijineau aparent a lui Fresnel, ceva
Experimentul Fizeau () [Corola-website/Science/336665_a_337994]
-
mediu asupra vitezei luminii. Conform teoriilor existente la momentul respectiv, lumina ce trece printr-un mediu în mișcare ar fi trasă de acel mediu, astfel încât viteza măsurată a luminii ar fi o simplă sumă a vitezei acesteia "prin" mediu plus viteza mediului. Fizeau a detectat într-adevăr un efect de glisare, dar magnitudinea efectului pe care el l-a observat a fost mult mai mică decât se aștepta. Rezultatele sale sprijineau aparent a lui Fresnel, ceva dezamăgitor pentru cei mai mulți fizicieni. Avea
Experimentul Fizeau () [Corola-website/Science/336665_a_337994]
-
lui Albert Einstein. Einstein avea mai târziu să sublinieze importanța experimentului Fizeau pentru relativitatea restrânsă. Deși acesta este numit experiment"ul" Fizeau, Fizeau a fost un experimentator activ, care a efectuat o mare varietate de diferite experimente care implică măsurarea vitezei luminii în diferite situații. O rază de lumină provenind de la sursa "S'" se reflectă printr-un "G" și este într-un fascicul paralel de către lentila "L". După trecerea prin fantele "O" și "O", două raze de lumină trec prin tuburile
Experimentul Fizeau () [Corola-website/Science/336665_a_337994]
-
față de direcția curentului de apă. După trecerea înainte și înapoi prin tuburi, ambele raze se unesc în "S", unde se produc franje de interferență, care pot fi vizualizate prin ocularul ilustrat. Modelul de interferență poate fi analizat pentru a determina viteza luminii de-a lungul fiecărui tub. Se presupune că apa curge prin conducte cu viteza "v". Potrivit teoriei nerelativiste a eterului luminifer, viteza luminii ar trebui să fie mai mare când este „trasă” de-a lungul apei, și mai mică
Experimentul Fizeau () [Corola-website/Science/336665_a_337994]
-
unesc în "S", unde se produc franje de interferență, care pot fi vizualizate prin ocularul ilustrat. Modelul de interferență poate fi analizat pentru a determina viteza luminii de-a lungul fiecărui tub. Se presupune că apa curge prin conducte cu viteza "v". Potrivit teoriei nerelativiste a eterului luminifer, viteza luminii ar trebui să fie mai mare când este „trasă” de-a lungul apei, și mai mică atunci când ea întâmpină „rezistența” apei. Viteza de ansamblu a unei raze de lumină ar trebui
Experimentul Fizeau () [Corola-website/Science/336665_a_337994]
-
interferență, care pot fi vizualizate prin ocularul ilustrat. Modelul de interferență poate fi analizat pentru a determina viteza luminii de-a lungul fiecărui tub. Se presupune că apa curge prin conducte cu viteza "v". Potrivit teoriei nerelativiste a eterului luminifer, viteza luminii ar trebui să fie mai mare când este „trasă” de-a lungul apei, și mai mică atunci când ea întâmpină „rezistența” apei. Viteza de ansamblu a unei raze de lumină ar trebui să fie obținută prin adunarea vitezei luminii în raport cu
Experimentul Fizeau () [Corola-website/Science/336665_a_337994]
-
tub. Se presupune că apa curge prin conducte cu viteza "v". Potrivit teoriei nerelativiste a eterului luminifer, viteza luminii ar trebui să fie mai mare când este „trasă” de-a lungul apei, și mai mică atunci când ea întâmpină „rezistența” apei. Viteza de ansamblu a unei raze de lumină ar trebui să fie obținută prin adunarea vitezei luminii în raport cu apa, și viteza apei. Adică, dacă "n" este indicele de refracție al apei, astfel încât "c/n" este viteza luminii în apa staționară, atunci
Experimentul Fizeau () [Corola-website/Science/336665_a_337994]
-
eterului luminifer, viteza luminii ar trebui să fie mai mare când este „trasă” de-a lungul apei, și mai mică atunci când ea întâmpină „rezistența” apei. Viteza de ansamblu a unei raze de lumină ar trebui să fie obținută prin adunarea vitezei luminii în raport cu apa, și viteza apei. Adică, dacă "n" este indicele de refracție al apei, astfel încât "c/n" este viteza luminii în apa staționară, atunci viteza luminii "w "pe unul din tuburi ar trebui să fie și cea din celălalt
Experimentul Fizeau () [Corola-website/Science/336665_a_337994]
-
trebui să fie mai mare când este „trasă” de-a lungul apei, și mai mică atunci când ea întâmpină „rezistența” apei. Viteza de ansamblu a unei raze de lumină ar trebui să fie obținută prin adunarea vitezei luminii în raport cu apa, și viteza apei. Adică, dacă "n" este indicele de refracție al apei, astfel încât "c/n" este viteza luminii în apa staționară, atunci viteza luminii "w "pe unul din tuburi ar trebui să fie și cea din celălalt tub, Prin urmare, lumina ce
Experimentul Fizeau () [Corola-website/Science/336665_a_337994]
-
atunci când ea întâmpină „rezistența” apei. Viteza de ansamblu a unei raze de lumină ar trebui să fie obținută prin adunarea vitezei luminii în raport cu apa, și viteza apei. Adică, dacă "n" este indicele de refracție al apei, astfel încât "c/n" este viteza luminii în apa staționară, atunci viteza luminii "w "pe unul din tuburi ar trebui să fie și cea din celălalt tub, Prin urmare, lumina ce merge împotriva curgerii apei ar trebui să fie mai lentă decât lumina care merge în
Experimentul Fizeau () [Corola-website/Science/336665_a_337994]