5,537 matches
-
Áron Márton s-a pronunțat public la Cluj, în mai 1944, în favoarea evreilor, ceea ce a dus la expulzarea sa. În ciuda sancțiunilor dure instituite de administrația Horthy, mulți evrei au reușit să scape, trecând granița spre România, cu ajutorul țăranilor din satele învecinate și a unei rețele conduse de Raoul Șorban. Atât episcopul Áron Márton, cât și scriitorul Raoul Șorban, au primit titlul de Drept între popoare pentru eforturile lor. După 1945 Clujul a intrat în perioada guvernării comuniste, până în decembrie 1989. Prin
Cluj-Napoca () [Corola-website/Science/296743_a_298072]
-
maghiare din România. În oraș funcționează Opera Maghiară de Stat din Cluj și Teatrul Maghiar de Stat din Cluj. Tot aici învață și studiază peste zece mii de studenți de etnie maghiară, precum și câteva mii de elevi, unii proveniți din județele învecinate (diaspora internă), în care instituțiile școlare maghiare fie nu sunt dezvoltate, fie nu sunt atât de prestigioase. Presa de limbă maghiară este bine reprezentată în Cluj ("vezi" Presa în Cluj-Napoca). Postul Radio Cluj transmite zilnic cinci ore de program în
Cluj-Napoca () [Corola-website/Science/296743_a_298072]
-
erau negustori bogați care, alături de aristocrați, au îmbogățit orașul cu numeroase palate, biserici și parcuri, ducând la apariția unei versiuni a stilului baroc renumită în toată lumea. În 1784, în timpul domniei împăratului Iosif al II-lea, cele patru așezări urbane creștine învecinate - Malá Strana, Nové Město, Staré Město și Hradčany - au fost într-o singură entitate urbană, în vreme ce cartierul evreiesc, Josefov, a devenit parte a noului oraș doar în 1850. Revoluția industrială a avut un efect puternic asupra Pragăi, apărând fabrici noi
Praga () [Corola-website/Science/296790_a_298119]
-
spunându-i înainte de a muri: „Destul Ananda, încetează să te chinui și să jeluiești...Cum poți crede că ceea ce se naște nu moare? Acest lucru este cu neputință.” Budismul s-a extins pe întreg teritoriul subcontinentului indian și în țări învecinate (precum Sri Lanka), de-a lungul primelor cinci secole de la moartea lui Buddha. În cele două milenii care au urmat, a pătruns și în Asia și în toate celelalte continente. După Paul Poupard, în binecunoscuta carte "Religiile", el afirmă: „Învățăturile și
Budism () [Corola-website/Science/296756_a_298085]
-
sud-est asiatice. Pe teritoriul Indiei, Asoka a răspândit religia în Mysore, Kashmir, Maharashtra, Varanasi și Himalaya. Epoca lui Asoka marchează prima emanație a învățăturilor budiste dincolo de teritoriile indiene. Conform edictelor lui Așoka, au fost trimiși emisari cu precădere în teritoriile învecinate Imperiului Seleucid și în regatele elenistice din bazinul mediteranean. Aceasta a favorizat, un secol mai târziu, apariția monarhilor budiști vorbitori de limbă greacă din Regatul Indo-Grec și dezvoltarea artei greco-budiste din Gandhăra. În tot acest timp, budismul a fost expus
Budism () [Corola-website/Science/296756_a_298085]
-
finanțat construcția gării Monteoru, pentru a facilita transportul petrolului extras la mină și din sonde. Astăzi, halta "Băile Sărata Monteoru" este prima haltă după Buzău către Ploiești, dar ea se află la 8 km depărtare de stațiune, pe teritoriul comunei învecinate Stâlpu și, deservește în principal localitatea de reședință a acestei comune, care se află mult mai aproape de ea. Sărata-Monteoru este legată de Merei, reședința comunei, de un drum județean, DJ203G, unde se intersectează cu alte drumuri județene care duc spre
Sărata-Monteoru, Buzău () [Corola-website/Science/301039_a_302368]
-
frații și nepoții să trăiască separat, dar atunci intervenea divizarea terenului. Maxim Kovalevsky, profesor de istoria dreptului rus, numea acest tip de proprietate ca fiind de tip comunist. Pădurile erau subiect exclusiv al proprietății comune, putând aparține mai multor sate învecinate ce constituiau o arie lărgită, "volost". Fiecare locuitor al volostului avea acces nelimitat la zona nedivizată. Nimeni nu putea efectua lucrări pe terenul nedivizat al pădurii fără a avea acordul comunității. Iobăgia voluntară ("roleini zakup") este menționată în pravilă și
Pravila rusă () [Corola-website/Science/301067_a_302396]
-
de grad secundar, afluente stânga ale Văii Baba Ana, noua așezare s-a numit inițial Valea Mare, poate și pentru a delimita- în raport cu străinii sau a identifica- geografic, sentimental și de apartenență, spațiul folosit de păstorii originari din Valea Mare-Pravăț, învecinată Câmpulungului argeșan, despre care se consideră că au fost primii stabiliți aici. Există în zonă exemple de așezări noi, numite omonim celor de origine, ca în cazul localității Siliștea, com Valea Argovei, ce ținea legătura sentimentală și onomastică de apartenență
Plevna, Călărași () [Corola-website/Science/301123_a_302452]
-
spuneau că merg pe Valea Baba Ana”[1]." Localitatea a luat ființă efectiv pe nucleul acareturilor sezoniere păstorești, și a fost în mod „oficial” întemeiată prin împroprietăriri în etape a unor cetățeni din comuna Ulmu[2] și din alte localități învecinate, ca urmare a reformelor agrare ulterioare Războiului de Independență, în special prin Legea pentru împroprietărirea însurățeilor pe moșiile statului (după 12 februarie 1879- 18 împroprietăriri; în 1880- 12 împroprietăriri; iar în 1882- 129 împroprietăriri[3]), drept pentru care, până în ziua
Plevna, Călărași () [Corola-website/Science/301123_a_302452]
-
satele Plevna și Valea Rusului, devin componente ale comunei Lupșanu, iar satul Domnița Maria- Modelu-Înfrățirea trece în componența comunei Dor Mărunt. Acestor considerente socio-economice, prin care satul Plevna, în doar 12 ani de la întemeiere, dobândește un caracter precumpănitor asupra localităților învecinate, i se adaugă și unul bisericesc, în faptul că aici se află și sediul parohial, celelalte comunități devenind la rându-le parohii, adică având preot propriu, mult mai târziu. Statutul deosebit al comunei Plevna este reconfirmat la 23 aprilie 1904
Plevna, Călărași () [Corola-website/Science/301123_a_302452]
-
în Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare, prin depunere de eforturi în dorința „lăsării unui semn” se amplaseză, în Plevna în deceniul 7 al sec XX, o modernă Stațiune pentru Mecanizarea Agriculturii, căreia îi erau arondate structurile agricole din toate comunele învecinate. După anii 70 ai secolului trecut, înăsprindu-se condițiile vieții la țară și încurajați de dezvoltarea industrială a marilor orașe, cei mai tineri săteni, sau copiii celor ce au rămas totuși în sat, au luat calea exodului, ușor-ușor localitatea Plevna
Plevna, Călărași () [Corola-website/Science/301123_a_302452]
-
1]") pentru lăcașul de rugăciune al noii comunități a fost pusă în 1887, aproape concomitent cu împroprietărirea sătenilor, fondurile bănești fiind colectate prin donații, taxe autoimpuse asupra pământului primit de la stat, prin liste de subscripții în parohie și în localitățile învecinate, grație ostenelii deosebite a enoriașilor pantahuzieri Niță Pasăre și Costea Popa Dimitriu dar și în localitățile comunei ialomițene Burdușelu, de unde era originar, precum și în satul Cotorca, unde avea parohia de hirotonie, preotul Ilarion Fiera, cel însărcinat cu încheierea lucrărilor la
Plevna, Călărași () [Corola-website/Science/301123_a_302452]
-
nu se mai păstra nimic peste ani. În anii de după cel de-al doilea Război Mondial, învățământul la Nisipari a continuat, elevilor școlii facilitându-se accesul la lumina cărții cu ajutorul cadrelor didactice care erau fie din sat, fie din localitățile învecinate (în acest caz erau nevoite să facă navetă). În 1950, învățătorii care activau în școala din sat erau: Constantin Popescu (director), Tache S. Bănică, Elena C. Popescu, Panaitița T. Bănică, Naim A. Nurla și Maria F. Iordache. În același an
Nisipari, Constanța () [Corola-website/Science/301145_a_302474]
-
400 m și o adâncime de 4-5 m, a cărui permanență este semnalată până la finele secolulul al XIX-lea, era populat de brebi, ce se hrăneau cu vlăstarele de arbori, de pe marginea apei. Așezați la început în preajma lacului și poienilor învecinate, primii locuitori - veniți sigur de peste munți - și-ar fi luat numele de la „brebi" (sau biberi), de unde, cu timpul, ei au devenit brebeni iar satul Brebu. Pe măsura tăierii și dispariției pădurii, care provoacă alunecări de pământ, lacul dispare precum dispăruseră
Brebu, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301156_a_302485]
-
Oilor, la sud de orașul Fieni și la apus de Plaiul Domnesc. Potrivit datelor din evidență primăriei, în anul 2007 Runcu avea o suprafață de 7915 ha, din care peste 4950 ha fond forestier, incluzând și masivul Leaota și munții învecinați. Suprafață neîmpădurita, care se ridică la 2670 ha, este formată din: pășuni 1328 ha, fânețe 1085 ha, livezi de pomi fructiferi 209 ha și arabil circa 48 ha. Dealul Priporul Mărgineanca, de lângă Tamoslacul Runcului are o înălțime de aproximativ 580
Comuna Runcu, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301188_a_302517]
-
Ferestre. Gâlma Brebului. Este dealul cu altitudinea cea mai mare de pe raza comunei Runcu. Aflat în partea de nord a satului Brebu, cu înălțimea de 887,5 m, el dominând de departe o bună parte din Valea Ialomicioarei și așezările învecinate. În perimetrul așezării se află și alte dealuri mai mici cum sunt: Vârful Fetei sau al Fetiței, Poiana Lacului, Vârful lui Ene, Dosul lui Gheorghe, Colții Baciului, Muchea Catinei și Vârful Lilei. Altitudinea maximă a dealurilor runcene este dată de
Comuna Runcu, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301188_a_302517]
-
Corod. 99% din locuitori sunt ortodocși, în general oameni cu frica lui Dumnezeu care au avut parte de un preot Patrichi care i-a păstorit peste 60 de ani și al carui hâr era apreciat și de oamenii din satele învecinate astăzi înmormântat lângă biserică din Mândrești. Școala din Mândrești care funcționează într-un local relativ nou, este tot mai puțin frecventata din cauza că ponderea populației tinere a scăzut. O mare parte a tinerilor a plecat la muncă în Italia de
Mândrești, Galați () [Corola-website/Science/301217_a_302546]
-
pârâului Potop, care la sud de Găești, prin confuență cu Cobia formează râul Sabar. Ea este străbătută de șoseaua județeană DJ702A care se ramifică din DN7 la sud de comună în Crângurile de Sus și urcă spre zona de deal învecinată. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Valea Mare se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (93,88%), cu o minoritate de romi (4,42%). Pentru
Comuna Valea Mare, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301194_a_302523]
-
ale comunei mai sunt: o circumscripție financiară, două dispensare umane - la Corod și Blânzi, deservite de trei medici (din care doi la Corod și unul la Blânzi), un cabinet stomatologic la Corod, un centru de permanență care deservește și comunele învecinate, două farmacii, patru biserici în Corod și câte una în celelalte sate. Mai există un Agromec cu brutărie (plus încă o brutărie particulară), trei mori la Corod, una la Blânzi, una la Brătulești, patru prese de ulei la Corod și
Comuna Corod, Galați () [Corola-website/Science/301208_a_302537]
-
rețelele de gaze naturale și apă potabilă. Comună Vulcana-Pandele se află în partea de nord a județului Dâmbovița, în principal pe malul drept, dar și puțin pe cel stâng, al râului Ialomița, fiind străbătuta la vest de pârâul Vulcana. Comunele învecinate sunt: la nord-vest Vulcana-Băi; la nord și nord-est ; la sud, ; la sud-vest și la est . Relieful comunei aparține Subcarpaților de curbura. Localitatea este înconjurată de dealuri ce descresc în înălțime, făcând trecerea spre Câmpia Târgoviștei. Rețeaua hidrografica este constituită din
Comuna Vulcana-Pandele, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301200_a_302529]
-
Tulucești, iar la est cu teritoriul municipiului Galați. Comună cuprinde satele Vînători, Odaia Manolache și Coști. Din punct de vedere al vechimii comună Vînători este relativ tânără, satele componente, mai vechi sau mai noi, făcând parte mult timp din comunele învecinate. Deși teritoriul comunei Vînători a fost locuit încă din preistorie, mărturiile arheologice stând dovadă în acest sens, documentele de atestare a localităților componente sunt de data mai recentă, din epoca medievală și modernă. Conform recensământului din 2011, comuna Vânători are
Comuna Vânători, Galați () [Corola-website/Science/301226_a_302555]
-
în anul 1991 de către Iacob Marcel, un fiu al satului Izvoarele. Prin dezvoltarea continuă a SC Marcel SRL, s-a ajuns ca o mare parte din cei câteva sute de angajați să fie locuitori ai comunei Răchiteni și ai comunelor învecinate. Construit de câteva familii care au fugit din calea apelor în urma inundațiilor din satul alăturat Răchiteni la sfârșitul secolului XIX, sătul apare prima dată menționat documentar în anul 1890. Că și în Răchiteni, o dovadă a prezentei coloniilor de transilvăneni
Izvoarele, Iași () [Corola-website/Science/301287_a_302616]
-
împleteau coșuri din nuiele, rogojini de papura,etc. Existau de asemenea fierarii și ateliere de tâmplărie; se spune că a existat și un meșter olar. Dar în prezent majoritatea uneltelor sunt procurate din comerț, fie din Iași, fie din localitățile învecinate. Produsele rezultate din agricultură sunt comercializate în piețele ieșene. De asemenea activitatea economică tinde să se reprofileze de la agricultură spre servicii. Mare parte din locuitori au o slujbă în Iași, spre care fac naveta zilnic. În anul 1868 începe construirea
Comuna Ungheni, Iași () [Corola-website/Science/301318_a_302647]
-
în orizontal și vertical cu străzi paralele și drepte. Pe teritoriul actual al localității a existat încă din secolele IV - V o așezare relativ mare. Satul a fost locuit de români, dar aceștia s-au retras cu timpul în satele învecinate și în pădurea Chevereșului. Satul a fost practic întemeiat în 1783, când a început colonizarea cu șvabi proveniți din diferite zone ale Germaniei. Pe locul unde s-au așezat exista o pădure care a fost defrișată pentru a face loc
Bacova, Timiș () [Corola-website/Science/301336_a_302665]
-
importante. Este străbătută de Calea ferată Buziaș-Jamu Mare la care are haltă proprie, însă această cale ferată are o importanță destul de redusă, iar frecvența trenurilor este mică. În ceea ce privește legăturile rutiere, acestea sunt drumuri judetene, prin care se leagă de satele învecinate. Prin Ferendia trece drumul judetean DJ588 care face legătura la nord cu Gătaia și drumul național 58B Timișoara-Reșița. În direcție sud, trecând prin Clopodia, se ajunge la centrul de comună, satul Jamu Mare, situat pe drumul național DN57, Moravița - Oravița
Ferendia, Timiș () [Corola-website/Science/301359_a_302688]