KorAP: Find »[drukola/base=șoc & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...190 191 192 ...494 >

12,339 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651

face cu multă dezinvoltură. Își asumă fără sfială acest risc. Autorul știe destul și despre viață, și despre tehnicile narative moderne, pentru a nu se angaja În producerea unei scrieri „naive“. Romanul Intermezzo (Editura Albatros, 1984) vine mai ales după șocul semiotic resimțit din plin În unele poeme sau În eseul dedicat textualizării poetice la Ion Barbu. Cartea trebuie receptată exact În prelungirea acestei convertiri, poate cu o ușoară deplasare de accent: de la „pradă realului“ la „pradă textului“. Romanul unește, Într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428

din nou la stânga, pe prima alee pe care o zări, dar polițistul reuși să ia curba mult mai bine și se pomeni la un metru de urmărit. Unele departamente teritoriale de poliție puseseră la dispoziția agenților plase sau arme cu șocuri electrice pentru oprirea răufăcătorilor fugari, dar NYPD nu era atât de bine dotat. În plus, nici nu prea conta, mai ales într-un caz ca acesta, în care agentul Larry Burke avea mai multe aptitudini decât alergatul viteză. De pildă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
fi fost întâmpinat cu „Ziua bună, părinte!” sau „O predică foarte reușită, Ralph”; aici, auzea doar „Ajutați-mă și pe mine cu un dolar”, „Am SIDA” și „Du-te dracu’!”. Consolarea sa era că timpul petrecut aici era limitat, așa că șocul cultural nu putea avea urmări majore asupră-i. Pe parcursul ultimelor ore, încercase să citească dintr-o Biblie Gideon, dar în final renunțase la idee, hotărând că versetele Evangheliei după Matei contrastau prea tare cu gemetele scoase din cauza durerii sau a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
fața în sus, iar eu vă voi citi drepturile. Vă rog să îmi spuneți dacă înțelegeți ceea ce vă spun. Câțiva polițiști îl întoarseră cu fața în sus și îl ajutară să se ridice în picioare. Pastorul era în stare de șoc. Bărbatul care vorbise era nimeni altul decât cel pe care îl zărise în Piața Washington, cel cu geacă maro. Lângă el, se afla blondul cu ochelari pe care îl văzuse mai târziu, iar al treilea era bărbatul masiv care îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
timp la asta, atunci când planificase evadarea de la Centrul de Detenție. Agenții care îl escortau pe coridor au crezut că văd un deținut care își desface cătușele, se chinuie să ia arma unuia dintre ei și sfârșește împușcat chiar în fața lor. Șoc, panică, groază. Dar chiar și în aceste momente extreme, mintea își continuă procesele obișnuite; așa că, înainte ca fumul să dispară, cei doi agenți analizau deja evenimentele și luau în calcul tot felul de ipoteze despre cele văzute. La fel ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
ar vedea vreo armă îndreptată spre ea, aducându-și aminte că dreptacii au tendința să miște arma spre stânga lor atunci când sunt surprinși, ceea ce înseamnă că toate gloanțele merg la dreapta țintei lor. Simți o durere surdă în genunchi din cauza șocului și a artritei de care suferea. Continuă să agite lanterna cu halogen prin toată încăperea. Câteva cutii și dosare cu acte. Nimic altceva. Se pregăti să iasă, dar își aduse aminte că avea obiceiul să se ascundă în umbră doar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
o jumătate de oră înainte, și se părea că dovezile erau destul de promițătoare. Am plecat să văd scena personal. Chiar când am ajuns acolo, am aflat că adjunctul meu - și un bun prieten - suferise un atac de cord. Unul urât. Șocul fusese mare. Era un tip tânăr, într-o formă de invidiat. În orice caz, întrebase de mine. Rhyme respinse o amintire destul de dificilă, dar continuă. - Dar am rămas și am analizat locul, am completat fițuicile pentru arest și apoi m-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584

care le proferasem în cazul acestei fete. Dispăruseră, pentru a fi înlocuite în aceeași clipă de străpungerea sfredelitoare a dorinței, atât de intensă că am fost nevoit să-mi plec capul din cauza unei amețeli bruște, de teamă să nu leșin. Șocul era absolut: oare cum de putusem să mă încred în mesajele bizare pe care mi le striga fiecare nerv din creier și din corp: că o fată pe care o cunoscusem - nu, nici măcar nu o cunoscusem, cel mult o întâlnisem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
gândurile mele o dată la câteva secunde, ca durerea produsă de un cateter. De ce făcusem asta? Pentru ce? În vreme ce-mi răspundeam singur - pentru ea, pentru Stacey, pentru a fi cu ea - o transpirație fierbinte de groază mă copleșea sub șocul incredibilului. Pur și simplu nu părea posibil sau real. Mi-o imaginam pe fata cea grasă și proastă de la supermarket și mă minunam. Dar am continuat să merg. O cunoaștere de la un nivel mult mai profund decât conștiința mea mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
iar istoricul soldurilor indică faptul că au fost epuizate pe patru martie anul trecut, restul de sold fiind transferat în contul de depozit. — Da, desigur. Aveți dreptate. Mulțumesc. Mulțumesc pentru ajutor. * Și iată că în acele prime câteva momente de șoc nu puteam decât să mă întreb dacă Stacey ar mai fi interesată de mine dacă ar descoperi cât de puțin valoram. Stacey —Ș i ce-ți face el ție, Stace? Și cum poate-știi-cu mama ta acolo și-așa? Trebe să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
aflam îi zăream sângele scurgându-i-se într-o parte pe față și când țipătul a izbucnit din nou, a fost și mai îngrozitor, pentru că acum vedeam creatura nefericită care-l scotea. Ben, fiul meu drag, copilașul meu, băiețelul meu. Șocul de a-l vedea mă făcuse să dau drumul respirației pe care mi-o ținusem într-un geamăt sonor, iar el s-a întors și m-a privit. Părul din față îi era întunecat și ud de sânge, iar ochii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
telefon de acasă al lui Stacey - îmi imaginez cum s-ar fi ajuns la tot soiul de conversații nedorite.) Când Judy mă sunase la serviciu era de înțeles să fie furioasă și supărată - e clar că avusese cel mai teribil șoc cu putință găsindu-l pe Ben așa și faptul că nu putuse să dea de mine până în dimineața următoare pusese capac la toate. Am acceptat rezervat să trec pe acolo și să mă văd cu ea, sub pretextul de a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
tău, adică? — Cine e previzibil acum? Nu, nu prea cred. Nu e vorba numai de asta. Dar asta face totul puțin mai lipsit de sens, cred. — Te iubesc, Ben. A fost uimitor când a zis asta. A fost ca un șoc electric care mi-a urcat prin picioare și mi-a curentat ouăle și s-a dus direct la cap. Destul de înfricoșător, dar al naibii de minunat în același timp. — Mai spune o dată. — De ce, ești surd - sau ce-ai? Ai auzit. Nu trebuie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336

intra în detalii a doua zi, Emmy simți o împunsătură de îngrijorare. Să fie oare vreo problemă cu Leigh și Russell? Era posibil ca Leigh să aibă îndoieli serioase? În niciun caz, decise Emmy. E din cauza nervilor. A emoțiilor și șocului, nimic grav. Avea încredere că analizase bine situația și era sigură că totul se va rezolva de la sine după ce mai treceau emoțiile. Întorcându-se la computerul ei, Emmy se pregăti să mai comande o cafea la chelnerul acela urâcios. — Pardon

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
un car de vreme. — Izzie e... Emmy se gândi cum să-i spună lui Leigh. Știa că trebuie să pară mai bucuroasă — drace, dar chiar era bucuroasă! — dar poate faptul că era târziu în combinație cu apa aceea caldă și șocul veștii lui Izzie o obosiseră pe Emmy. Se bucura din tot sufletul pentru Izzie și o încânta ideea că va deveni mătușă, dar tot nu putea scăpa de senzația că-i venea să plângă. — Emmy, este bine? S-a întâmplat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
la Hamptons și LA, trecuse toată luna septembrie fără ca Emmy să aibă ocazia să le spună față în față, dar era încântată că așteptase până acum. — Nuuuu, făcu Leigh uitându-se pe deasupra paharului de vin cu o privire de maxim șoc. — Daaaaaaaa, fredonă Emmy voioasă. — Graso! Graso! Fată grasă! chirăi Otis. Adriana lovi colivia cu dosul mâinii și imediat Otis încercă s-o ciupească. — Povestește-ne tot! Cine era? Unde? Când? Cum? A fost bine? E viitorul tată al copiilor tăi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335

văduve misionare care formau personalul de infirmiere. În timp ce așteptau ca sergentul Nagata să facă apelul, se uită pe furiș În salonul alăturat, unde cei treizeci de pacienți stăteau culcați pe priciurile lor. După fiecare raid aerian, erau cîțiva morți din cauza șocului și a epuizării. Ideea că războiul era pe sfîrșite părea să-i Încurajeze pe unii să dea ortul popii. Totuși, pentru cei Încă dornici să rămînă În viață, o moarte era o veste bună. Pentru Jim Însemna o curea veche

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326

vârstă să devenim bunici. Nu să Încercăm să ne luăm la Întrecere cu copiii noștri făcând alți copii. În familia ta ordinea a fost puțin schimbată și acum nu te mai simți la locul tău. Nu numai că e un șoc pentru tine, dar te și enervează. Ai aflat abia acum câteva ore că Ronnie e gravidă, dar trebuie să-ți lași timp să te obișnuiești cu asta. O mângâie pe dosul mâinii. —O să-ți fie mult mai ușor, ai să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
eu n-am observat. Și când naști? Ruby râse. — Nu sunt gravidă. Ceea ce mama credea că e venirea menopauzei, s-a dovedit a fi un copil. Cercetam și eu pe-aici pentru ea. —Uau, asta cred c-a fost un șoc destul de mare pentru toți din jur. Și cum te simți când știi c-o să ai un frate sau o soră? — Un pic ciudat, de fapt. Cred c-o să-mi ia ceva timp să mă obișnuiesc cu ideea. —Desigur. — Și sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
mama ta, dar Înțeleg că asta i-ar putea enerva pe unii. Iar atunci când te-a lovit tipul ăla pe autostradă... N-ai mai vorbit despre altceva zile Întregi. —Dar aproape că m-a omorât! Am intrat În stare de șoc. Și tu ai fi fost la fel dacă cineva te-ar fi lovit . —Și de fiecare dată când te apucă cel mai mărunt guturai, nu te mai oprești din văicăreli . —OK, dar În afara de chestia cu mama, de Întâmplarea soră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
rabinul să scape cuțitul și să-l omoare pe micuț Înainte de a fi botezat, sufletul său ar fi la granița dintre rai și iad. I-a dat lui Connor un ultim pupic și l-a așezat În scăunelul său. În ciuda șocului provocat de apă, Începea să adoarmă. Ruby nu avea de gând să Înceapă o discuție cu Bridget, Întrebând-o dacă un Dumnezeu iubitor ar permite ca sufletul inocent al unui bebeluș să sufere. Oricum, nu a avut ocazia. Bridget a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
și o foarfecă de tăiat hainele pacientului. —Trebuie să testăm, mai zise ea, despăturind foaia cu instrucțiuni și aruncând o privire pe ele. Hai, Phil, prefă-te că faci infarct. Nigel făcu observația că sigur e periculos să supui la șocuri electrice o inimă sănătoasă. — Ai dreptate, aprobă mătușa Sylvia, pe moment Învinsă. A, dar e aici ceva ce am putea Încerca să resuscităm, adăugă și se ridică. Bine, toată lumea. Încărcăm două sute, la o parte. Peste o secundă, lipise deja plăcile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
ceva ce am putea Încerca să resuscităm, adăugă și se ridică. Bine, toată lumea. Încărcăm două sute, la o parte. Peste o secundă, lipise deja plăcile de ceea ce mai rămăsese din piciorul de miel. După o pauză de efect, apăsă butonul de șoc. Apoi, toți - inclusiv Nigel, care se pare că nu era total lipsit de simțul umorului - izbucniră Într-un râs incontrolabil, frenetic. Avem vreun rezultat? Întrebă mătușa Sylvia, Însuflețindu-se În rolul de doctor Corday. Ronnie clătină din cap ca răspuns

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
spuse Ruby, nu i-am reținut numărul, tu? —N-am reușit, mergea prea repede. Puse jos telefonul. Nu prea mai avea rost să sune la poliție acum. Sam o Întrebă dacă era bine. Da. Doar un pic În stare de șoc, atâta tot. Nu pot să cred că idiotul ăla a scăpat cu basma curată după ce a făcut ceva de genul ăsta. Uite, poate ar trebui totuși să sunăm la poliție. Poate nu e prima oară că face asta și-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
Am rămas gravidă cu gemenele când eram la facultate. Am decis că pot face față facultății cu un copil de crescut. Ecograful n-a văzut că erau gemeni decât În a cincea lună de sarcină. Am fost În stare de șoc o lună Întreagă după ce am aflat. Și le iubesc de nu mai pot de când s-au născut, dar a trebuit să renunț la facultate și nu mi-a fost deloc ușor. Chiar nu știu cum faci față! —Asta zice și mama. Ascultă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]