7,946 matches
-
că-i vom vedea mațele. Ies din Îmbulzeală spre o fereastră, o deschid. Tot orașul ăsta mic țipă un singur lucru. Se văd oameni alergînd pe străzi, la blocul de alături niște copii stau atîrnați pe ferestre fluturînd mîinile și țipînd. Tot orașul bubuie, e o explozie de viață, o viață care pînă acum cîteva clipe a stat legată de un fel de blestem, iar acum țîșnește spre cer. A fugit Dictatorul! SÎntem liberi! Jos comunismul! Am un moment În care
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
să fie altfel, chiar dacă eu, noi, nu avem nici un merit. Am știut asta tot timpul. Cum? Cum e posibil? Nu pot să spun, dar e adevărat. Trebuie să aflăm mai multe. Moise vine lîngă mine, mă ia de gît și țipăm Împreună Într-un glas cu fețele strălucind de lacrimi LIBERTATEEE! LIBER TATEEE!, și răcnim de parcă ne dorim să participăm la evenimente măcar așa, dacă altfel nu am putut, măcar de aici, de la etajul 1 al acestui spital de provincie, cu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
fără Încetare, ca să audă toată lumea, și o ținem așa pînă cînd apare o asistentă tînără care ne prinde de braț și ne trage Înăuntru. Ne zice că se transmite la televizor și fuge repede spre capătul culoarului. Nu ne zice, țipă. Dar nu precizează ce se transmite. Fugim după ea cu inimile strînse, prin mulțimea de pe etaj, care pînă acum cîteva minute părea ascunsă În pereți, În oalele de noapte de sub paturi, În dulapurile cu eprubete, În acel nicăieri ocrotitor care
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
care pînă acum cîteva minute părea ascunsă În pereți, În oalele de noapte de sub paturi, În dulapurile cu eprubete, În acel nicăieri ocrotitor care ne-a fost patrie atîția ani. Alergăm cu inima strînsă după asistentă, iar În mintea noastră țipă Întrebări: Ce-a vrut să spună? Ce se transmite? N-a fugit Ceaușescu? Sau e altceva? În camera de gardă, televizorul e pur și simplu Îngropat Într-o altă mulțime de oameni, nu reușesc să văd decît un colț din
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
altceva? În camera de gardă, televizorul e pur și simplu Îngropat Într-o altă mulțime de oameni, nu reușesc să văd decît un colț din el și doar pentru cîteva clipe. Dar ce se aude din el e elocvent, televizorul țipă la rîndul lui. Oameni buni, se aude, Ceaușescu a fugit! LIBERTATE! Ajunge. Îmi vine inima la loc. Și pentru că Îmi vine, ochii Îmi șiroiesc iar de lacrimi. Asta se transmite. Se transmite la televizor că a fugit Ceaușescu, deci lucrurile
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
a fugit Ceaușescu, deci lucrurile nu se mai Întorc. Înseamnă că așa trebuie să fie. Definitiv. Cei din față le povestesc celorlalți ce se vede. — SÎnt niște oameni În studioul Televiziunii, se Întoarce cineva din rîndul din față și Îmi țipă În ureche. E Revoluție, se transmite la televizor. SÎnt civili, În București, sînt oameni ca noi, continuă el relatarea, arătînd cu mîna spre ecranul care e la un metru În fața lui. Uite-l pe Caramitru! De acum Înainte, televizorul este
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
În numele unor asociații sau pur și simplu În nume personal. Cineva sugerează să se adune oameni din județe care să vină să formeze ceva - nu se Înțelege bine care oameni și nici ce să formeze. — Să nu vină din județe, țipă cineva din rîndurile din față. Cine să vină, șefii de județ? Prim- secretarii sînt ăia de controlează Securitatea... mai rău de-atît nu se poate... Se produce animație, cineva cere să se facă liniște ca să putem urmări evenimentele. Apar În studio
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cu ideologia comunismului științific și au Întinat memoria celor care și-au dat viața În numele socialismului. Apoi spune că se va forma un Comitet de Salvare Națională. Sau un Comitet al Frontului Salvării Naționale. Sau cam așa ceva. Mica Încăpere geme, țipă, trăiește intens, unele chipuri sînt străbătute de recunoștință În fața acestor personaje noi care vorbesc despre Salvarea Națională. Altele țipă și protestează Împotriva discursului ciudat. — Ce zice? Auzii bine? Că ce-a Întinat, mă? țipă cineva din spate. Ia stați, mă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
se va forma un Comitet de Salvare Națională. Sau un Comitet al Frontului Salvării Naționale. Sau cam așa ceva. Mica Încăpere geme, țipă, trăiește intens, unele chipuri sînt străbătute de recunoștință În fața acestor personaje noi care vorbesc despre Salvarea Națională. Altele țipă și protestează Împotriva discursului ciudat. — Ce zice? Auzii bine? Că ce-a Întinat, mă? țipă cineva din spate. Ia stați, mă, stați așa, ce spune ăla acolo? Și o vreme, ceea ce se Întîmplă În Încăperea mică seamănă cu o Încăierare
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Sau cam așa ceva. Mica Încăpere geme, țipă, trăiește intens, unele chipuri sînt străbătute de recunoștință În fața acestor personaje noi care vorbesc despre Salvarea Națională. Altele țipă și protestează Împotriva discursului ciudat. — Ce zice? Auzii bine? Că ce-a Întinat, mă? țipă cineva din spate. Ia stați, mă, stați așa, ce spune ăla acolo? Și o vreme, ceea ce se Întîmplă În Încăperea mică seamănă cu o Încăierare. De sub tot vacarmul, se aude televizorul În care o voce gîtuită anunță știrea neconfirmată că
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
paza și siguranța instituțiilor statului socialist. Păi ce, bă, noi sîntem instituție socialistă de stat sau teatru națio nal? Noi sîntem artiști... Să stea el s-o păzească. Auzi la el, instituție... Dacă nu se mai ține spectacolul, mergem acasă, țipa un pic mai devreme pe hol unul din cei doi maeștri, ceea ce l-a determinat pe director să zăvorască ușile. Așa că acum stau toți În holul de la intrare și nu le vine să creadă ce se Întîmplă. Cu ce pot
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
se cere să meargă la tribuna improvizată În balconul primăriei unde acum diverse figuri au apariții episodice și incoerente, primăria a fost ocupată de manifestanți. Jos comunismul! Moarte tiranului! Armata e cu noi! Maestrul ajunge sus În balconul primăriei, cineva țipă Într-o portavoce că o să le vorbească un erou. Oameni buni, Ascultați-l. E eroul nostru, Îl cunoașteți.] Băi, liberi, băi Moise, primele Sărbători liberi... sau libere? Cum dracu’ se zice corect? Primul Crăciun liber, și acum am scăpat și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ia ochii de la mare. Are un aer absent, mă Întreb dacă nu cumva s-a abțiguit un pic. — Bă, da’ chiar așa, se aude vocea lui Gabi, vreți să vă spun cîtă armată mai avem? — Nouă luni și restul zile! țipă Marius și se Închină cu gesturi largi și caricaturale. Un an și patru luni! — Multă, căca-ne-am pe ea. — Nouă luni? Băga-mi-aș... NOUĂ LUNI? Aproape că s-a Întunecat și din cele șapte cucuie roșcate de pe movila
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
asta. — Terminați, zău. Parcă ați fi monștrii ăia doi din Hune doara. Păi și ce dacă votează cu Iliescu? — I-auzi, altu’! Păi mai bine mă duc și vi-l aduc pe Ceaușescu Împăiat din Cuba. Măcar știm o treabă! țipă Cristian. SÎntem un pic mirați, nu prea Înțelegem. OK, Iliescu sau CÎmpeanu sau Rațiu. Dar de ce să ne enervăm așa tare? Pe de altă parte, Cristian, pentru că umblă peste tot și vorbește cu lumea și vede chestii și stă toată
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
adună gașca, fiecare cu ce poate, apar și niște sticle de bere, petrecerea devine din ce În ce mai zgomotoasă, pe măsură ce se lasă Înserarea. Au loc dezbateri, temele pot fi politice, se pare că Ion Iliescu are mulți suporteri. — Mai taci În pula mea! țipă Andrei la Doldel. Tu și pensionarii ăia care se-adună pe la prefectură ca să plîngă după Ceaușescu o să votați cu neocomuniștii. După alegeri, te expulzăm din cartier. Te trimitem În Siberia. — Cre’ că ne trimite el pe noi. Ia zi bă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
contaminat. Mă Întorc la pușcărie, În timp ce toată societatea românească Își sărbătorește victoria, libertatea, noile drepturi, bucuria. Ce caut eu În acest tren care merge În direcția greșită, mă duce spre o unitate militară? Freamătul e mare și arsura de pe braț țipă la mine insistent. Asta e scăparea! Planul e pus la punct. Trebuie să mă Întorc la spitalul militar din Craiova. O vreme. Pentru asta am primit de la doctorul Popescu un bilet pe care scrie: „Arsură de gradul 2 cu potențial
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
din doamnele grupului de țărani. Fac un semn evaziv cu mîna. — Da’ la mîna aia ce pățiși? mai Întreabă ea arătînd spre brațul ars, pe care acum Îl țin teatral În bucla unei feșe legate după gît. — Nimic! Un accident! țip și eu, gîndind că ăsta ar trebui să fie tonul discuției - ca să compenseze din neajunsurile vîrstei, ale vieții grele. — Îu, Doamne iartă-mă, te pomenești c-oi fi și surd. — Ete că adormi domnu’. Că vruiam să-l Întreb dacă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Cine ți l-a dat? Spitalul Militar din Craiova, citește el ștampila pe hîrtia pe care mi-a dat-o colonelul Popescu, specialist dermatolog. Aha! Bine. Acum ia-o de-aici și du-te la infirmerie să-ți schimbe pansamentul! țipă el, mustața i s-a zburlit din pricina enervării și acum pare că și-a lipit sub nas o periuță de dinți. Cristian stă În fața comandamentului, sprijinit cu spatele de perete, citind un ziar, dudul uriaș Îi ține umbră. A auzit
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Îi răspunde sorei. Rică se duce la tipul care stă Întins și Îi trage pătura de pe față. Tipul, negricios, cu ochii Îngropați Într-o pereche de cearcăne vinete, ne arată un zîmbet uluitor de alb, cu dinți sănătoși. Petcuuu! Daaa! țipă el, zîmbind cu toate măselele. Ia uite că tîmpitu’ era viu. — Daaa, zice el, fără să clipească. Păi atunci Petcu să-ți rămîne numele, Îi zice Rică și Îi pocnește o palmă peste frunte, ceea ce face ca zîmbetul nou-botezatului să
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
derulez Înregistrarea. — Ce e? Tu nu știi că doctorul Cheie i-a făcut Mirelei nasul? Ai fi zis că a avut odată nasul ca al tău? Uite, poate să ți-l ia un pic aici, unde e coroiat... — Ia mîna, țip electrocutat de nervi. Ce dracu’ ai? Cum poate să-ți treacă prin cap așa ceva? Ce te face să crezi că ai...? Adică... Cum? Coroiat? Stăm pe o bancă În grădină. În jurul nostru sînt pacienți care fumează. Sunetul vocii mele le-
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
mutrele lălîi, boccii și cianotice spre noi. Așteaptă să Înceapă spectacolul. — Te conduc la poartă, Îi zic și mă ridic. Nu pare fericită, cum ar putea să fie? Ea se gîndește la mine și Îmi vrea binele. Eu sînt nerecunoscător, țip. Mergem pe alei, neguroși, iar eu stau și mă Întreb ce i-o fi spus doctorului. Mă bagă În operație și ies de-acolo cu un nas cîrn, mic cît o căcărează de capră, un nas ca un rît miniatural
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cea mai mare parte a feței. E mut, dar nu pentru că nu mai are nimic de spus. Cele două tentacule ale acestui far alb uriaș se apropie de fața lui, Înarmate cu niște instrumente masive și strălucitoare. Pacientul e Înspăimîntat. Țipă cu creierul: Ai grijă ce faci cu ciocanul ăla, doc tore! RÎde (tot cu creierul). Aia e o daltă? Nu- mi căsca nările așa, o să arăt ca o vacă. Nasul se rupe, scoțînd un sunet de vreasc: trosc! Șocul loviturii
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
gîndesc. Mă transpun pentru o clipă, urmărindu-i mîinile pe care pielea are o elasticitate specială, pentru că e un pic mai multă decît ar trebui să fie, face pe monturi un fel de flori fleșcăite, cafenii; și o angoasă Îmi țipă În cap. Cum o fi să te trezești prins Într-o mașinărie care s-a consumat, i se lăbărțează caroseria, nu mai e bună? Cum o fi să te uiți la tine și să nu- ți vină să crezi că
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
În baterie? Dormitorul nostru a fost transformat În cazinou. CÎteva săptămîni ne-am tocat soldele la zaruri și la poker, În țipetele vesele ale lui Cristian - care a produs un cozoroc de crupier, Dumnezeu știe de unde. Rien ne va plus! țipa el vesel În timp ce-i umflam mangoții lui Marcel, sau lui Claudiu, sau lui Mirel, sau cui s-a mai nimerit, fără talente speciale, doar pe bază de noroc. Dar de unde atîta noroc pe noi? Nu știu... poate pentru că sîntem niște
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
acasă? năvălește Sergiu cu întrebările. Chiar nu știu, nu mi-a spus nimic. Când ne-am întâlnit era calmă așa cum știi că este ea de obicei. La un moment dat parcă a trecut un vânt peste ea. A început să țipe și n-a mai fost chip să te înțelegi cu ea. Acuma, dacă spui și tu, pot să-ți mărturisesc și eu că de la ovreme mi se pare că are asemenea reacții ciudate, aparent fără o explicație. Nu cred că
PRIETENUL LA NEVOIE SE CUNOAŞTE. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Trifuş Iasmina Laura, Lobază Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2016]