13,876 matches
-
Nicolae M. Balotă), București, 1984; Plutind avan pe marea cea adâncă..., București, 1987; Vânzătorul de enigme, Constanța, 1993; Punctul mort, Constanța, 1996; Povestiri arogante, Constanța, 2002. Antologii: Vânzătorul de enigme, Constanța, 1993 (în colaborare cu Ovidiu Dunăreanu). Traduceri: John Newcomb, Abandonați nava!, București, 1984. Repere bibliografice: Al. Protopopescu, „Cheltuieli de reprezentare”, TMS, 1970, 12; Hristu Cândroveanu, Debutul unui prozator, R, 1971, 3; Nicolae Manolescu, Tineri romancieri, RL, 1975, 45; Ion Istrate, „Separația bunurilor”, ST, 1976, 1; Constantin M. Popa, „Separația bunurilor
NOVAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288491_a_289820]
-
credința autorului că își poate depăși propriile limite, precum și pe cele ale limbii în care scrie. Absolut vizibil, nu doar ca metaforă critică, se trece de la o „libertate de noapte” la una în plină zi, poate un ideal visat și abandonat în simbolul expus și greu de găsit din Piatra soarelui. SCRIERI: La marginea visului, Cluj-Napoca, 1980; Poziția ființei, București, 1982; Piatra soarelui, București, 1987; Libertate de noapte, Cluj-Napoca, 1995; Focul irevocabil, Cluj-Napoca, 2000. Repere bibliografice: Laurențiu Ulici, Starea prozei, RL
NUSFELEAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288496_a_289825]
-
de tensionate cum s-ar putea crede: colaborează frecvent Florin Iaru, Ion Stratan, iar ocazional Gheorghe Iova, Mircea Nedelciu, Liviu Ioan Stoiciu ș.a. Rolul de critic susținător „din interior” și l-a asumat - cu mare râvnă, aproape un deceniu, dar abandonându-l după anul 2000 - Dan Silviu Boerescu, autor al mai multor volume de „ficțiuni critice” și alcătuitor al unor consistente antologii. El a condus în a doua jumătate a anilor ’90 Clubul Profesionist de Lectură al Muzeului Literaturii Române și
NOUAZECISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288484_a_289813]
-
fiul Zamfirei (n. Horgoș) și al lui Ioan Olteanu, țărani. Urmează liceul la Târgu Mureș (1933-1940) și Aiud, absolvind în 1941. Se înscrie la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Cluj - aflată în refugiu la Sibiu -, dar o abandonează în anul al patrulea (1945). În răstimp devine membru al Cercului Literar de la Sibiu, în revista căruia debutează cu versuri în 1945. Având convingeri de stânga și atras de doctrina comunistă de foarte tânăr, intră în redacția ziarelor „România viitoare
OLTEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288524_a_289853]
-
își menține scrisul între limitele esteticului, în schimb atitudinea colaboratorilor este mai puțin consecventă. Se întâlnesc, astfel, aici Nina Cassian, influențată încă de avangardă, Eugen Jebeleanu, autor ce oficiază pe un ton vindicativ, sentențios, dar și un Eusebiu Camilar ce abandonează nostalgia satului bucovinean exprimată cu mijloacele expresionismului pentru o lirică sensibil edulcorată. Extremele sunt reprezentate de versificația lipsită de virtuți artistice a tinerei Veronica Porumbacu, de grandilocvența vidă a lui Mihu Dragomir, pe de o parte, iar pe de alta
ORIZONT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288579_a_289908]
-
a fi conștient de propriile sale procese psihice. Introspecția, care este de fapt metoda complementară comprehensiunii (în primul caz este vorba de cunoașterea propriilor mele stări de spirit, pe când în cel de-al doilea caz, de cunoașterea celuilalt), a fost abandonată de către psihologie. Dezvoltarea psihologiei s-a făcut prin utilizarea unor mijloace de cercetare mult mai eficace decât introspecția sau empatia, deși nici aceste mijloace nu se poate spune că sunt prohibite. Alegerea nu se face în mod exclusiv prin jocul
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
sale de echilibrare. De abia după cel de-al doilea război mondial perspectiva temporalității este reluată în științele sociale occidentale. Teza că orice preocupare pentru evoluția societății umane reprezintă un exemplu tipic de atitudine speculativă, de netolerat pentru știință, este abandonată. Această deplasare de atitudini are loc atât înantropologia culturală și socială, cât și în sociologie. Un neoevoluționism se constituie. În primul rând, în antropologie: White, Steward, Service, Child. Dar și în sociologie, perspectiva este reluată. Chiar și Talcott Parsons încearcă
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
într-un climat teoretic în care termenul de progres era curent. De abia mai târziu a fost pus în circulație termenul de evoluție. Cu toate acestea, nici Marx, nici Engels și nici marxiștii de după ei nu au simțit nevoia să abandoneze termenul de progres în favoarea celui de evoluție. Putem considera de aceea că preferința pentru termenul de „progres” nu este doar lingvistică. Simptomatică este, de asemenea, lipsa de necesitate de a distruge evoluția de progres în funcție de utilizarea a două tipuri de
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
acest model, orice problemă are pentru decident o singură soluție corectă, și anume soluția cea mai bună pentru condițiile date, restul soluțiilor fiind inadecvate, incorecte. Decizia certă de tip probabilisttc "Decizia certă de tip probabilist" Teoriile actuale ale deciziei au abandonat ideea că procesul de decizie ar putea lucra cu certitudini absolute, asimilând ideea de probabilitate. De regulă, în calculul decizional nu lucrăm cu estimări absolut exacte, certe asupra lumii, ci cu estimări care sunt doar probabiliste. Este introdusă astfel incertitudinea
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
relevante pentru decizie sunt în principiu predictibile, dacă deținem cunoștințele necesare. Modelul laplacean al determinismului presupune la o lume de acest tip: strict determinată și previzibilă, în care probabilitatea are doar un sens pur subiectiv. Știința și filosofia contemporane au abandonat complet o asemenea presupoziție. Lumea nu mai poate fi gândită ca fiind deterministă într-un asemenea sens strict. Stările viitoare ale lumii nu decurg cu necesitate implacabilă din stările actuale. Desigur, nu trăim nici într-o lume complet nedeterministă, aleatorie
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
soluția cea mai bună, nici în mod obiectiv, nici subiectiv, relativ la nivelul cunoștințelor de care dispune. Dacă modelul clasic asuma certitudinea asupra faptului că decizia luată este, cel puțin la nivelul cunoștințelor existente, cea mai bună posibil, modelul analizat aici abandonează această presupoziție. Nu poate fi identificată nici o garanție că soluția aleasă va fi cea mai bună posibil la nivelul cunoștințelor de care dispune decidentul și cu atât mai puțin în mod obiectiv. PROPOZIȚIA 1.4: Strategia de decizie în incertitudine
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
poate observa, nu asigură în nici un sens optimalitate, ci doar tind către aproximarea ei. Metodele analitice clasice sunt aplicabile doar în condițiile în care imaginea cognitivă, chiar dacă incompletă și incertă, este coerentă logic. Altfel, ele devin inoperante. Metodele analitice actuale, abandonând o asemenea presupoziție, caută să se adapteze acestei situații. Ele includ deci modalități de structurare provizorie a imaginii cognitive, de completare și organizare a ei până la nivelul la care devine tratabilă analitic. Dar, din acest motiv, este asumată explicit incertitudinea
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Semnificativ, astfel, este că ele nu au nici o ezitare de a copia (sau împrumuta) metodele noi când le poate observa în funcțiune. De aici și interpretarea pe care o dă Nadel puterii tradiției. Ea înseamnă în fapt „frica de a abandona rutina sigură pentru riscurile asociate cu metodele neexperimentate” (Nadel, 1968, p. 403). Este clar că Nadel descrie aici în termeni foarte clari tradiția colectivităților arhaice ca pe o variantă a strategiei satisfăcătorului. Prezența plusvalorii în complexul tradiției apare cu claritate
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
cele centrate pe cogniții și cele centrate pe comportament. Un concert de proteste se manifestă ulterior: pentru Ullman și Krasner, cognițiile sunt simple comportamente observabile; o subclasă de comportamente, precizează Wolpe. Cognitiviștii răspund afirmând că, prin respingerea metodei introspective, comportamentaliștii abandonează esențialul în ceea ce privește comportamentul, adică funcțiile gândirii, judecății logice, raționamentului, etc. Această dezbatere de idei se complică datorită faptului că, între timp, apar modele de învățare mediatoare. Mahoney recunoaște trei astfel de tipuri: - condiționarea camuflată, - prelucrarea informației, - învățarea cognitivă. Cele mai
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
un tratament de lungă durată. In consecință, trebuie să mă așez confortabil și să ascult pentru a înțelege mai bine.” Inconveniente: „Iritarea nu favorizează apropierea și descurajarea nu dezvoltă motivația pentru a ajuta acest pacient.” Risc: „N-ar trebui să abandonez și să accept ca relația terapeutică să nu se mai realizeze. Empatia mea nu este suficient de dezvoltată. Nu mă simt inconfortabil și nici nu sunt depășit de sentimentele și emoțiile mele, dar nu sunt suficient de cordial și rămân
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Nu sunt perfectă. Terapeutul: Ce înseamnă asta pentru dumneavoastră? Pacienta: Nu reușesc să mă ocup cum trebuie de familia mea. Terapeutul: Ce implică această afirmație? Pacienta: Ei vor înceta să mă iubească. Terapeutul: Ce înțelegeți prin aceasta? Pacienta: Mă vor abandona? Terapeutul: Ce vă trece prin minte când vă gândiți la acest lucru? Pacienta: Mă voi pierde, voi rămâne singură. Terapeutul: Ce vă imaginați că se va întâmpla? Pacienta: Voi muri. Postulatul este deci: „Nu sunt perfectă, voi fi abandonată și
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
vor abandona? Terapeutul: Ce vă trece prin minte când vă gândiți la acest lucru? Pacienta: Mă voi pierde, voi rămâne singură. Terapeutul: Ce vă imaginați că se va întâmpla? Pacienta: Voi muri. Postulatul este deci: „Nu sunt perfectă, voi fi abandonată și voi muri”. Credința doamnei S. este de 95%. Ea evocă latura irațională a acestei temeri. Este conștientă că această idee își are originea în anii copilăriei, atunci când era mutată dintr-o casă în alta la diferite rude, crezând că
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
ar putea întâmpla dacă...? Ce s-ar putea întâmpla mai rău?” Tabel 3. Inlănțuirea celor mai rele consecințe imaginate de Marie ”N-am bani, nu mai reușesc să fac economii”. „Nu pot să-mi plătesc facturile”. „Fiul meu trebuie să abandoneze școala”. „Casa mea și lucrurile noastre sunt puse sub sechestru”. „Soțul meu mă părăsește și obține custodia copiilor”. „Sunt alungată, rămân singură”. „Imi petrec restul zilelor într-un cămin”. Elementele identificate ne determină să afirmăm că Marie își utilizează neliniștea
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Desfășurarea terapiei 3. Discuții Bibliografie Introducere ∗Stresul post-traumatic a fost identificat încă din Antichitate: pentru a ne convinge de acest lucru este suficient să citim, la sfârșitul lucrării Republica a lui Platon, mitul lui Er Pamphilianul, soldat considerat mort și abandonat pe câmpul de bătălie și care, în momentul în care corpul său este pus pe rug, se trezește și povestește șederea sa în regatul Morților. Operele romancierilor cu acest subiect abundă. Il putem cita pe Balzac cu al său emoționant
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
separare și respingere Familii tipic instabile, maltratante, în care atmosfera este rece, de respingere, izolate de lume. Pacienți care în mod tipic nu reușesc să realizeze legături strânse și satisfăcătoare. - Abandon/instabilitate: sentimentul că ceilalți vor sfârși prin a vă abandona. - Neîncredere/abuz: sentimentul că ceilalți vor sfârși prin a profita de dumneavoastră, prin a vă maltrata. - Carență afectivă: sentimentul că ceilalți nu vor putea să vă acorde sprijinul, atenția, protecția de care aveți nevoie. - Imperfecțiune/rușine: sentimentul că nu ești
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
relație identifică și lucrează schemele declanșate în cadrul relației terapeutice; relația terapeutică servește astfel drept model, drept joc de rol tipic pentru relațiile interpersonale, în general; planul comportamental își propune să aplice în realitate descoperirile terapiei, adică în mod esențial să abandoneze coping-urile neadaptate care mențin schemele și să se expună schemei în realitate pentru a permite restructurarea acesteia. Terapia cognitivă a depresiei Prezentarea paradigmei cognitive Paradigma cognitivă In vederea asigurării progresului terapeutic și, mai ales, a adeziunii pacientului la tratament, terapia
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
ca și cum efortul ar fi o povară, situație care îl determină să se detașeze, generează conflicte și minciuni și conduce în scurt timp la ruptură, confirmându-i astfel schema: Xavier este „destinat” să nu primească manifestări de recunoștință și să fie abandonat. Figura 4. Coping neadaptat: relațiile anterioare Schema carenței/ abandonului Supracontrol al relației Ruptură Conflict și/sau minciună Sentiment de sufocare din partea partenerei Terapeutul și pacientul evidențiază, de asemenea, modul în care o strategie de coping neadaptat îl determină pe Xavier
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
dintre prietenele sale, lucru care a rănit-o profund. Patru luni mai târziu, Gwen și-a pierdut bunicul dinspre partea mamei, un medic de renume, pe care îl admira foarte mult. Ea a început atunci să se izoleze și a abandonat activitatea în cadrul organizației de scout-iști „pentru a se consacra mai mult studiilor”. Ea s-a refugiat în activitatea școlară și în studiul pianului. In această perioadă a pierdut 4 kg. Gwen avea 17 ani atunci când între părinți au izbucnit conflicte
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
psihiatru femeie, și-a povestit viața de zi cu zi și i s-au prescris antidepresive. Ea și-a minimalizat suferința și a ascuns bulimia. A decis apoi să ceară medicului său de familie să-i prescrie medicamentele și a abandonat supravegherea psihiatrică. Gwen și-a petrecut restul anului stând acasă, în pat atunci când era singură. Atunci când mama sa era prezentă, ea învăța limba engleză. Trăia repliată în sine însăși. In anul academic următor, Gwen a început cursurile de infirmieră, „o
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
sa. Ea reușește să-și exprime vinovăția de a nu fi fost alături de el în ultimele sale minute, rușinea de a nu fi la fel de strălucitoare ca și el și supărarea că acesta a plecat atât de devreme și le-a abandonat, pe ea și pe mama sa. După ce Gwen s-a calmat, terapeutul insistă asupra importanței de „a-și trăi din plin viața” și de a „duce o viață care merită efortul de a fi trăită”. Exercițiu de meditație Sedința se
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]