6,323 matches
-
duse aproape de șemineu, de lumina flăcărilor și văzu că avea semne pe coapse și sîni, de parcă ar fi fost o urticarie, din cauza frecării hainelor Juliei. Asta Își dorise cît timp Julia Împingea, dar acum semnele o supărau Într-un mod absurd. Se mișca orbește prin cameră, culegînd lucruri, punîndu-le jos apoi... simțind cum În ea se adună isteria. Julia se dusese la bucătărie să se spele pe mîini și gură. CÎnd se Întoarse, Helen se puse În fața ei și spuse șovăielnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
și statul În ploaie În așteptarea autobuzului alimentează acele lucruri. Să luăm, de exemplu, faptul că Rich este complet lipsit de șiretenie, faptul că le ia În mod constant mai puțini bani clienților de care Îi e milă, optimismul lui absurd care merge până la (și include) recenta achiziționare de lenjerie intimă erotică pentru soția sa care, de la nașterea primului lor copil, a purtat În patul nupțial numai tricouri Gap mărimea XXXL cu un șoricar imprimat pe piept. Toate astea ni se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
a zis Emily când l-a văzut. —Nu contează În ce secol suntem, se burzuluiește el, ceasul din capul bărbaților este mereu fixat la aceeași oră: „ora păsăricilor“. — Am crezut că ne-am maturizat cu toții și am depășit mentalitatea asta absurdă de om al cavernelor. — Aici greșesc oamenii ca tine, cucoană. Femeile au depășit-o, iar bărbații au fost de acord cu asta ca să facă femeile În continuare sex cu ei. Un bărbat se Întreabă doar: ce melodie vrea ea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
și cărora trebuie încă să le facem dreptate; iar viitorul o va face, dîndu-le strălucirea celor mai luminoase fapte ale istoriei Bisericii. Deși sublimul și frumusețea conținute de propunerea lui Pascal, demnă de Apostoli, o făceau să pară stranie și absurdă în ochii contemporanilor săi, Clerul din Germania a fost oripilat să o audă și s-a grupat împotriva Papei, îndreptîndu-se spre împăratul care era deja de partea sa prin legăminte; la ce altceva ne puteam aștepta? Iată, încă o dată, cum
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
realizată în totalitate dar consumarea infracțiunii nu a fost posibilă datorită insuficienței sau defectuozității mijloacelor folosite, ori datorită împrejurării că în timpul când s-au săvârșit actele de executare, obiectivul lipsea de la locul unde făptuitorul credea că se află.; - tentativa improprie (absurdă) este prevăzută de alin. 3 al art. 20 C.p., în care se precizează că „nu există tentativă atunci când imposibilitatea de consumare a infracțiunii este datorată modului cum a fost concepută executarea.“ Această formă (modalitate) a tentativei se caracterizează prin punerea
Îndrumatul societăților specializate în pază și protecție by Ioan CIOCHINĂ-BARBU, Dorian Marian () [Corola-publishinghouse/Administrative/1224_a_2366]
-
să cred... M-am Întors să privesc la fotografii care discutau În contradictoriu pe treptele judecătoriei. În pofida expresiei grave de pe fața lui señor Danvila, am simțit un val subit de ușurare. Mi-am dat seama că se produsese o eroare absurdă, o rasoleală În anchetă și În procedura judiciară, În care erau implicați avocatul acesta anxios, poliția locală cea greoaie și magistrații incompetenți ai Costei del Sol, cu reflexele lor tulburate de atîția ani În care avuseseră de-a face cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Cum, pentru Dumnezeu? — Le-a incendiat locuința. Acum două săptămîni... a fost cu certitudine un act premeditat. Magistrații și poliția n-au avut niciun dubiu. Păi, ar trebui să aibă. (Am rîs În sinea mea, acum Încrezător că eroarea aceasta absurdă avea să fie curînd Îndreptată.) Unde au avut loc crimele astea? — În Estrella de Mar. La vila familiei Hollinger. Și cine erau victimele? — Domnul Hollinger, nevasta lui și nepoata lor. De asemenea, o tînără servitoare și secretarul. — E o nebunie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
În grabă: — Frank, ascultă. Dacă Danvila reușește să te scoată pe cauțiune, există o șansă să aranjez ceva. — Ce anume? Charles? — Mă gîndesc la Gibraltar... Polițistul Își reluă supravegherea asupra noastră. — Cunoști obiceiurile casei, pe-aici. Toată afacerea asta e absurdă. Evident că nu i-ai omorît tu pe Hollingeri. Nu-i chiar adevărat. (Frank se trase mai departe de mine, iar pe buze Îi reapăru zîmbetul defensiv.) E greu de crezut, dar sînt vinovat. Nu mai vorbi așa! (Ajuns la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
și am bănuit că deja Începeam să devin cam incomod pentru club și membrii săi. Chiar dacă știa că Frank nu putuse să stîrnească incendiul sau să aibă vreun rol cît de mic În conspirația uciderii soților Hollinger. Mărturisirea, oricît de absurdă era, parcă oprise timpul În loc și nimeni nu mai părea capabil să judece dincolo de această recunoaștere a vinovăției, analizînd semnul de Întrebare mult mai impozant care atîrna deasupra conacului eviscerat. Mi-am petrecut după-amiaza făcînd curat În apartamentul lui Frank
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
cu Frank, m-a surprins să văd cît de puțin se schimbase. Mă așteptam să-l regăsesc slab și epuizat după orele cenușii de zăcut singur În celula sa, cu fruntea brăzdată de stresul efortului de a-și susține cacealmaua absurdă. Era mai palid, ca și cum soarele din Estrella de Mar s-ar fi șters de pe fața lui, dar părea liniștit și Împăcat cu sine Însuși cînd Îmi oferi un zîmbet amabil și o strîngere de mînă, iute Întreruptă de polițistul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
servietele, care nu erau acolo, nerăbdător să le mute iar dintr-o mînă În cealaltă. Îmi vine greu să vă spun asta. Fratele dumneavoastră nu vrea să vă vadă. — De ce nu vrea? Nu pot să cred. Toată povestea asta devine absurdă. — Am aceeași senzație. Eram cu el adineauri. A spus-o foarte clar. — Dar de ce? Pentru Dumnezeu... ieri mi-ați spus că e de-acord. Danvila gesticulă În direcția unei statui aflate Într-o firidă din apropiere, chemîndu-l pe cavalerul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
fi așteptat ca, la rîndul meu, să-mi recunosc rolul jucat În comiterea crimei. — Domnule inspector, cînd o să mă văd cu Frank o să-i spun că am vizitat casa. Știind c-am fost aici, o să-și dea seama cît de absurdă e mărturisirea lui. Ideea c-ar fi vinovat e absurdă. Cabrera părea dezamăgit de mine. — Tot ce se poate, domnule Prentice. Vina e o noțiune foarte flexibilă, o monedă de schimb care trece din mînă-n mînă... pierzîndu-și de fiecare dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
jucat În comiterea crimei. — Domnule inspector, cînd o să mă văd cu Frank o să-i spun că am vizitat casa. Știind c-am fost aici, o să-și dea seama cît de absurdă e mărturisirea lui. Ideea c-ar fi vinovat e absurdă. Cabrera părea dezamăgit de mine. — Tot ce se poate, domnule Prentice. Vina e o noțiune foarte flexibilă, o monedă de schimb care trece din mînă-n mînă... pierzîndu-și de fiecare dată cîte puțin din valoare. L-am lăsat pe inspector să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
să plătesc un portar să-mi aducă mașina. O scară de piatră cu trepte roase de vreme urca dintr-un colț al scuarului către piață, dar, În dispoziția În care mă aflam, curînd aveam s-o privesc ca pe scările absurde ale lui Escher(##notă - Maurits Cornelis Escher (1898-1972), artist plastic, gravor și grafician olandez, arhitect al unei lumi imposibile fizic și manipulator al iluziei optice; este renumit mai ales pentru lucrările sale Înfățișînd scări absurde.##). Cafeneaua era nesupravegheată, fiindcă proprietarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
o privesc ca pe scările absurde ale lui Escher(##notă - Maurits Cornelis Escher (1898-1972), artist plastic, gravor și grafician olandez, arhitect al unei lumi imposibile fizic și manipulator al iluziei optice; este renumit mai ales pentru lucrările sale Înfățișînd scări absurde.##). Cafeneaua era nesupravegheată, fiindcă proprietarul stătea de vorbă cu cineva la subsol. În spatele meselor de pinball și-al televizorului pe care fusese lipit anunțul „Corrida, 9.30 p.m.“, o ușă deschisă dădea În curtea din spate. M-am oprit printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
a fost diagnosticat la Londra acum șase luni. (Privi mohorît apusul care se Întindea peste grădina lui miniaturală, cu piscina secată În chip de altar scufundat.) După tot ce-a Îndurat, a trebuit să moară Împreună cu Bibi În incendiul ăla absurd. Încă-mi pare greu de crezut că s-a-ntîmplat de-adevăratelea. — Și Încă și mai greu de crezut că Frank e vinovatul? — Imposibil, spuse Sanger pe un ton măsurat, urmărindu-mi reacția. Frank e ultima persoană din Estrella de Mar care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
cu piscina secată, nici nu suferea comparație cu Clubul Nautico, dar făcînd pe managerul lui mă puteam plasa mai aproape de Crawford și Betty Shand și poate reușeam măcar să găsesc un fir călăuzitor către adevărul despre incendierea conacului Hollinger și despre absurda mărturisire a lui Frank. În portul de ambarcațiuni pătrunsese o goeletă albă cu velele strînse și cu motorul la minimum. La cîrmă se vedea silueta subțiratică a lui Gunnar Andersson, de aceeași Înălțime cu arborele artimon, cu cămașa fluturîndu-i pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
curent cu rolul ce-mi fusese repartizat. Încercam să mă calmez uitîndu-mă la Întinderea mării, la dunga de valuri cu creste albe care se rostogoleau dinspre Africa. În mod voit Îl dădusem uitării pe Frank, Îl Împinsesem cu tot cu mărturisirea lui absurdă Într-un colț al minții mele. În atmosfera aceasta nouă și Înviorătoare, eram liber de constrîngerile care-mi puneau piedică Încă din copilărie și pregătit să mă Înfățișez din nou fără teamă. Drumul de cornișă se bifurca, brațul dinspre plajă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
confruntându-se veșnic cu o droaie de belele casnice? (Brr!) Hai, Clara, spune-mi că vii la petrecere! mă roagă Georgiana. (Stăm amândouă lipite de caloriferul de pe hol, să ne încălzim. Suntem în recreația dinaintea orei de chimie.) Nu fi absurdă! Te îmbraci cu ce vrei, nu contează. Eu îmi pun o fustă midi, mi-a făcut-o mama după un tipar din Burda. — Am și eu o rochie galbenă din triplu voal, spun eu încrun tată, ducându-mi mâna la
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
frâu. Grădina reprezenta o anomalie printre parcelele verzi și mai convenționale ale vecinilor, iar felul În care Își dădea silința să arate ca o parte din grădina de bucătărie a cine știe cărui conac de vază o făcea, poate, să pară ușor absurdă. Însă adevărul era că nimeni n-o lua În râs tocmai din cauza roadelor acestor copaci. Denumirile merelor și perelor seamănă Într-un fel cu cele ale vinurilor - nu te lămuresc prea mult În privința calității. Se prea poate ca două nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
cu armata de ocupație În Germania. De atunci fusese condamnat la ethosul și aspirațiile unei anumite clase, unui anume mod de trai, pe care afacerea sa din ce În ce mai nesigură nu i le permiteau, iar originea reală a familiei noastre le făcea absurde. Străbunicul meu fusese conțopist la un avocat din Somerset și cred că tatăl lui fusese fierar. Mie nu-mi displace să am asemenea strămoși de rând, Însă tatălui meu, aflat doar la o generație distanță de cei care se ridicaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
și de foste colege, care se întâlniseră în același oraș pentru a marca o oarece aniversare de serie de absolvenți ai unei universități. Ca și odinioară, când partidul, împingându-l în funcția unui factotum de instituție, îl promovase pe culoarele absurdei democrații comuniste, ca secretar de organizație politică, Nae Calaican nu avu decât vulgare accese de premoniție, la fel ca pe vremuri, când se avânta pe linia strădaniilor lui de a-și sistematiza și de a-și etala cunoștințele-i precare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
și o nevoie fantastică să vin În casa În care locuise Keti. Aveam senzația apropierii de ea; creștea o lume parcă de mult cunoscută, mi se dezvăluia Într-o concretețe misterioasă, sigur de prezența ei ce nu mi se părea absurdă; mă uitam la patul acela simplu, după moda anilor ’20, era patul În care murise, la oglinda dreptunghiulară prinsă de partea exterioară a șifonierului, după moda aceluiași timp, În care se privise abia În urmă cu șapte ani, unde se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
mîndru, credeam că poporul acesta al meu avea să intre - În sfîrșit - În istoria lui adevărată. Începură nedumeririle. Prima deveni deodată deznădejde, și se ivi cînd se hotărî ca părți din trupul acestei țări să rămînă Înstrăinate. Mă agățam de absurde speranțe... La scurt timp după aceea, cînd ideologia comunistă se anunța la porți purtată de vestitori străini, Încă necunoscuți pentru noi, am crezut În sine-mi că s-ar putea să fie ideologia salvării pentru multe din nedreptățile acestei lumi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
cu o anume adîncime a privirii pe care nu o credeam posibilă, pentru că aducea la suprafață, sau sugera, intensitatea unui timp revolut de care aproape uitasem, un timp care se născuse cîndva și pierise prin voita mea ignorare (o autocenzurare absurdă), În chiar clipa ivirii lui. Și fără vreo altă deschidere verbală, Îmi prinse mîna stîngă În palmele ei mici, după care se agăță de privirea mea contrariată: - Ce repede uităm! spuse. Eu n-am uitat. Trec anii, domnule judecător, (rosti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]