9,323 matches
-
adunări vor fi înlocuite de instituții cu un cu totul alt caracter: reuniuni de persoane aparținând păturilor privilegiate, constituite în corporații și numite în mod curent stări. Perioada decisivă a dezvoltării acestora a fost, desigur, epoca mișcării husite, care a accentuat ideea participării "democratice" la guvernare a unui număr destul de mare de locuitori ai țării. În cadrul curentelor sale cele mai radicale, mișcarea revendica egalitatea tuturor creștinilor, egalitate nu doar în fața lui Dumnezeu ci și a oamenilor, unii în fața celorlalți 342. Curentele
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
primele privilegii în Adunarea prinților polonezi de la Lecz (Leczyca, 1180).428 Clerul s-a emancipat aproape complet, iar seniorii și cavalerii au primit privilegiile individual, sub forma imunităților fiscale și judecătorești. Aceste transformări în raporturile monarhiei cu stările se vor accentua în secolul al XIII-lea, când fărâmițarea Poloniei atingea apogeul. Baza sistemului reprezentativ al stărilor îl constituiau voievodatele, subdivizate în "țări" (Ziemie) sau "districte". Nu au lipsit nici încercările de unificare. În anul 1295 Przemysl al II-lea a unificat
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
-lea a fost nevoit să acorde noi concesii nobilimii după invazia mongolă: dreptul de a ridica cetăți pe domeniile lor și întreținerea unei armate permanente. Acaparând dreptul de alegere a monarhului și cel de legiferare, tutelând regele, stările și-au accentuat supremația. În timpul domniei lui Ladislau al IV-lea dezechilibrul va atinge apogeul. Nobilii și clerul au pornit război contra suveranului. Datorită situației precare în care se afla regatul la urcarea pe tron, Andrei al III-lea (1290-1301) va convoca Dieta
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
obște" apare distinctă de "partea bisericească și boierească" într-un document din 6/17 aprilie 1749643. "Partea" sau "cinul" clasifică boierii cei mari, "al doilea" și "al treilea". În secolul al XVIII-lea caracterul criptic al castei marilor boieri se accentuează. Ei se disting net de boierii de rangul doi, trei și patru 644 care, la rândul lor, sunt menționați separat de "neamuri" și "mazili". Sub Constantin Mavrocordat evoluția în acest sens este încheiată. Calitatea fiecăruia se stabilea prin prezentarea documentelor
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
maghiare. Din această perioadă și în prima jumătate a celui de-al XI-lea, organizarea voievodală s-a întărit, iar victoriile expedițiilor militare pornite din porunca regelui ungur Ștefan I au fost dificile. Acest proces de înstăpânire feudală s-a accentuat spre finele secolului al XIII-lea, în condițiile unei îndelungate rezistențe din partea populației românești, care a reușit să-și păstreze organizațiile în teritoriile de margine. Voievodatul apare ca instituție politică și administrativă deosebită de cele ale regatului maghiar. Ca și
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
cărți publicate sunt, în cazul autorilor dispăruți, cât se poate de relevante: Irina Andone, Petru Aruștei, Nicolae Manea, Alexandru Mălin Tacu, fiecare constituind, în felul său, un "caz". În ceea ce îi privește pe scriitorii incluși în dicționar, se cuvine să accentuez un fapt care cititorului îi va fi cât se poate de evident și din substanța articolelor, și din lungimea lor. Nu, firește, numărul de cărți publicate de fiecare autor, ci valoarea lor mi-a dictat, volens, nolens, atât spațiul acordat
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
creștin"). După un model recunoscut în titlu (sutra este un tratat indian ori culegere conținând proză aforistică, reguli de ritual, de morală, de filosofie sau referitoare la viața zilnică), cartea sublimează o întreagă filosofie asupra existenței ca pe-trecere inițiatică, accentuând necesitatea asumării unui cod atitudinal în care să primeze smerenia și asceza. Proiectate astfel, Sutrele muțeniei formează o carte a ființei în căutarea Ființei: "!pudoarea nărilor,/ pudoarea mâinilor,/ parfumul Domnului închid:/ Te miros cu mirosul câinilor,/ Ție mă-nchin/ cu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
atemporal, mereu viu), iar în ordinea esenței, de însemne ale unui altceva ce transcende orice delimitare spațială sau temporală. Profunzimea sugerată încă din titlu este prin urmare de un cu totul alt ordin: proclamându-se Regină în regatul secund ori accentuând Dualitatea viziunii proprii, nu doar a cosmosului urban -, poeta nu face altceva decât să insiste asupra convertirii discursului liric într-unul care, deși nu neagă impresia de picturalitate a poeziei, amintește, pe undeva, demersul alchimic. Toate personajele ce populează spațiul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și forței, ale umilinței și superbiei creatorului, un creator niciodată săturat de susținerea propriei partituri. Foarte rar, Ioanid Romanescu apelează la procedeul alegorizării pentru a vorbi despre sine; chiar și atunci, o face în aceeași manieră contrastivă, pentru a-și accentua virtuțile și deopotrivă slăbiciunile. Fără excepție, reprezentanții regnului animal sau vegetal cu care se asociază (echivalența este directă: "Eu sunt o barză mâncătoare de zăpadă" *** sau: "O, dar eu sunt pentru toți/ calul verde la care ei visează" Calul verde
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cruce/ și eu să-l duc/ la o răscruce/ cu frunza dulce/ dulce-amăruie/ din lemn de nuc./ Ia-mă, tu, îngere,/ și mă învață/ cum este moartea/ fără de viață/ de dimineață./ De într-o zodie/ fără de Rodie"), poetul reușește să accentueze o vitalitate, o frumusețe care transcende abrutizarea fizică și moartea. Referințe critice (selectiv): Ștefan Aug. Doinaș, Lampa lui Diogene, 1970; Al. Piru, în "Luceafărul", iunie 1975; Gheorghe Grigurcu, Poeți români de azi, 1979; Al. Piru, Poezie românească contemporană. 1950-1975, 1975
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
are ca finalitate emanciparea derizoriului către durabil și a fragmentarului către unitate. O atare interpretare pare a fi validată nu numai de desfășurarea ceremonialurilor din texte, ci și de retorica discursului ursachian, căruia cumulul de enumerații și figuri retorice îi accentuează emfaza. Tocmai această retorică a insistenței grandioase însă atrage atenția asupra altei posibilități de lectură, căci ea subminează solemnitatea imprimată confesiunii lirice printr-o doză consistentă de ironie, subterană sau străvezie. Ironia și cele trei fețe ale sale (ironia socratică
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
demitizează vraja puterii feminine fatale 60. E.Roy-Reverzy menționează predilecția operelor realiste pentru punerea în abis și rescrierea parodica a miturilor: Fedra în La Curée, Geneză în La faute de l'abbé Mouret. Zugrăvirea acestei lumi de ființe fără contur accentuează raporturile acestui univers mitic cu infernul lui Dante. Nana este mitul distrugerii unei societăți de către o femeie publică. Pentru bărbații care o divinizează, ea este, rând pe rând, Venus, Meluzina sau diavolul din Evanghelie. Zola a văzut Imperiul al Doilea
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
oferea spațiile, deseori spontan, anumitor moduri de spectacole: carnavaluri, iarmaroace, reprezentări publice etc. Această animație corespunde spiritului orașului, singularității sale, conferindu-i vocația de loc de sărbătoare. Se înțelege de la M.Bahtin [1970, p.176] că reprezentarea romanesca a orașului accentuează aspectul carnavalesc al formei narative. Lume de aparente și artificii, domeniu al simulacrului, orașul apare ca simbol al teatrului 175. Parisul este conceput de Balzac drept "le théâtre de grandes choses" și considerat capitala șarlatanismului, capitala hazardului și a vanității
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
de societate și femeile întreținute merg alături la curse și la stațiunile termale, la teatru și la cumpărături și din această rezultă un fel de apropiere între obiceiurile unora și altora. M. Van Buuren [p.181] menționează ca metaforă teatrului accentuează ierarhia și determină distribuția rolurilor în spectacolul social, dar aceste roluri pot fi inversate. Dacă prințesele "jouent à la fille legère", atunci tinerele "jouent à la reine". În momentul în care Alteța să vizitează lojă lui Nana, teatrul se transformă
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
femeile pariziene adevărate opere de artă, copiate după modelele din muzee 393: "Să fille Suzanne, tout en roșe, semblait un Watteau frais verni ce joli bibelot de fillette" [Maupassant, Bel-Ami, p.200]. Faptul că toaletă simplă este una perfectă se accentuează prin comparația cu un tablou: "elle semblait dessinée, moulée des pieds à la tête dans une robe sombre toute simple" [ibidem, p.27]. Modă pune în scenă un spectacol al armoniei feminine. Artă modei devine artă aparentei. Acest spectacol nașterea
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
atragă atenția: "Seule une roșe rouge, piquée dans șes cheveux noirs, attirait l'œil violemment, semblait marquer să physionomie, accentuer son caractère spécial, lui donner la note vive et brusque qu'il fallait" [Maupassant, Bel-Ami, p.27]. Machiajul modelează și accentuează trăsăturile și de aceea este la loc de cinste. Provocator, incitant sau aproape de natural, el are un impact aproape imediat asupra spectatorului. Estetică modernista propulsează machiajul ostentativ și provocator, recomandat de Baudelaire, astfel încât doamnele de salon să se apropie de
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
cere chiar pe Nana în căsătorie: "Nana, tu devrais m'épouser" [Zola, Nana, p.411]. Este sugestiv că această idee i se pare inadmisibilă chiar lui Nana: "Mais, mon pauvre chien, tu es malade!" [ibidem, p.411]. Ridicolul situației se accentuează prin cererea în căsătorie pe care o face lui Nana și fratele mai mic: "C'est moi que tu vas épouser..." [ibidem, p.416]. Acest paralelism și aceasta indiferență duce la catastrofă familiei, dezonorându-l pe unul dintre frați, aducându
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
încercarea de a stabili dacă există afinități între operele originale ale celor doi, pornind de la preferință pentru aceiași autori străvechi, de exemplu pentru Safo. În aceleași discursuri Quasimodo îl salvează pe maestru de la naufragiul tradiției, amintindu-l atunci cand dorește să accentueze importantă rolului scriitorului de versuri în societate sau atunci când își propune să demonstreze că inspirația și rațiunea au o pondere egală în procesul de creație.16 Mai mult, alăturându-i cu dezinvoltura pe Leopardi (1798-1837), Valéry (1871-1945) și Eliot (1888-1965
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
ironic scrierile și imaginea romanticului, s-a apropiat fără prejudecăți de operă lui.49 El a subliniat exemplaritatea modelului sau etic în opoziție cu lamentările consolatoare ale crepuscularilor, a readus în atenția publicului tonul lui, pe alocuri tăios și vibrant, accentuând curajul eului poetic ce avea puterea să mistuie hic et nunc convențiile de orice tip. Impulsiv și vulcanic, Thovez s-a referit în același timp la condiția fizică precară a poetului, prin această atitudine prea puțin reverențioasa pregătind calea spre
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
în conștiința comună valoariea idilelor scrise de Leopardi, însă, pe de altă parte, atrăgea atenția asupra unor fragmente lirice mai puțin valoroase. În esență clasifică opera lui pe baza dihotomiei poetic versus nepoetic. În prima categorie includea cu precădere idilele, accentuând valoarea compozițiilor în care amintirea filtrează trăirile și imaginile. În cea de a doua încadra expresiile pesimismului atât de caracteristic scriitorului nostru, nuanțând suferințele fizice și psihice împotriva cărora acesta se vedea obligat să lupte zi de zi.60 Croce
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
cea crociană profundă a poeziei. Ceilalți critici ai scrierilor recanatezului au adăugat un plus de diversitate prestigioaselor opinii crociene ce au dominat exegeza italiană până în anii cincizeci ai veacului trecut. Spre deosebire de studiile din secolul al XIX-lea, preponderent psiho-antropocentrice, care accentuau latura biografica și care încercau, de exemplu, să identifice persoanele din spatele numelor Silvia și Nerina sau semnele patologiei autorului ascunse de privirea publicului, studii în care Leopardi era de regulă catalogat că geniu melancolic, în veacul XX exegeza a proliferat
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
au făcut auzite opiniile lui Francesco Floră, exeget prolific, care avea să îi dedice și lui Salvatore Quasimodo o analiză detaliată, în care declara primatul sicilianului în reînnoirea vocabularului poeziei italiene. Același semnează o cercetare despre versurile recanatezului în care accentuează importantă termenului izolat; afirmă aici că cea mai profundă poveste a unui suflet este cea a cuvântului leopardian, care ne ofera măsură originalității sale în comparație cu gândirea și poezia secolului al XVIII-lea. Cuvântul leopardian, adaugă Floră, sublimează fiecare experiență și
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
analiști și poeți care au preluat, remodelat și integrat în propria creație modalități lirice leopardiene. Discursul său intitulat Giacomo Leopardi (1798-1937) se alătură numeroaselor studii care au semnalat momentul aniversar 1898. În paginile acestuia se trasează itinerariul pesimismului autorului romantic accentuându-se importantă poemului Ginestra, precum și a Micilor opere morale că încununare a evoluției gândirii maestrului; criticul s-a concentrat asupra realității durerii, a imaginii morții, a sistemului etic bazat pe fragilitatea omului și asupra dimensiunilor cosmice ale misterului care determină
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
mă entuziasmeze așa cum o face Leopardi, care va fi întotdeauna răstălmăcit, câtă vreme omul nu va fi dispus să pătrundă până la capăt în adâncimile universului și până când nu va conștientiza cu adevarat propria dimensiune spirituală. Răspunsul lui Quasimodo retrasă și accentua imaginea lui Leopardi că spirit "neînțeles", ermetic, biruitor al iluziilor și dușman al teoriilor mistificatoare facile. Refuzând orice tip de compromis, Leopardi este, conchide el, cel mai mare poet al istoriei culturale europene din ultimele secole.126 2.4. Giacomo
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
prea îndrăznețe sunt obositoare, deoarece cititorul nu ajunge să cuprindă cu gândul spațiul dintre cele două idei reprezentate, anulându-se astfel efectul spontan ce condiționează reușită unei asemenea figuri retorice. Acest refuz al obscurității din partea maestrului a fost mai puțin accentuat de criticii și poeții noului curent, care, s-a văzut, au ales să preia din opera antemergătorului doar acele elemente ce se pliau pe propria lor sensibilitate. Citind versuri ermetice, receptorul trebuie să perceapă spontan obiectul din spatele cuvântului: viziunea se
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]