96,467 matches
-
limită de timp!, mai spuse șeful afișând același zâmbet de neînțeles, iar În gândul său: „chiar nu știe, am crezut că..., da de unde așa ceva la el pe care niciodată nu l am văzut cu fete!” Socialismul nu permitea și nu accepta consumuri inutile, reșourile electrice erau interzise În birouri. Conducerea fabricii accepta tacit doar termoplonjoanele, extrem de rare la acea vreme, aduse din vamă sau din port, ori de specialiștii care lucrau peste hotare. Și cum birocrații din toate timpurile nu au
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
iar În gândul său: „chiar nu știe, am crezut că..., da de unde așa ceva la el pe care niciodată nu l am văzut cu fete!” Socialismul nu permitea și nu accepta consumuri inutile, reșourile electrice erau interzise În birouri. Conducerea fabricii accepta tacit doar termoplonjoanele, extrem de rare la acea vreme, aduse din vamă sau din port, ori de specialiștii care lucrau peste hotare. Și cum birocrații din toate timpurile nu au putut lucra fără cafea, și cei de la Partizanul consumau pe rupte
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
instalezi aici și să spui că ești prietenul proprietarului. Vom petrece fiecare sfârșit de săptămână aici sau În alte locuri discrete iar În celelalte nopți voi veni mai târziu, când se Înnoptează. Ce zici? Sunt copleșit dar nu pot să accept, eu cu ce contribui, cum plătesc? Nu admit și nu mă prinde statutul de ... Întreținut! Mă așteptam să spui așa pentru că am Început să te cunosc foarte bine, ești modest material și bogat spiritual, ai caracter și ești un om
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
acord! Iată calculul meu: dacă nu te-aș avea pe tine ar trebui să merg de trei-patru ori pe lună tocmai la Timișoara, acolo unde aș putea reînnoda o relație cu un fost prieten din liceu, cred că acela ar accepta. Este foarte departe și chiar dacă aș schimba două avioane, tot nu mi-ar rămâne prea mult timp din week-end și aș cheltui și o sumă importantă de bani. Pe când aici te am pe tine, om pe care pot conta și
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
din Bacău, cunoscute și prin libertinajul lor, cea mai mică, l-a invitat la un dame tango și cu un anume șarm și experiență l-a invitat la bar, au băut câteva pahare servite În cești de cafea, trucul era acceptat tacit de barman și reușea să-i păcălească și pe antrenori. Lumina din bar era ușor estompată, se dansa frenetic, languros, iar Rică a fost acaparat total de Viorela, puștoaica răpitoare ce devenea din ce În ce mai curajoasă și mai tentantă și cum
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
minute când Rică Olaru Își făcu apariția În dormitorul slab luminat și rămase interzis În fața spectacolului absolut nou pentru el și total de neînțeles, o mie de Întrebări Îi acaparară mintea și se văzu incapabil să-și explice și să accepte cele văzute. A făcut gestul de a părăsi dormitorul dar o voce sfântă pentru el Îi reaminti: Rik, ai promis! Te asigur că nu se moare din aceasta, ba dimpotrivă ar putea fi o Încoronare a „operei” mele! Fii rezonabil
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
-și adusese nimic din trecut care să-l susțină în prezentul tragic. — Cinci și douăzeci și cinci. Credeam că e mai târziu. Asta e ora mea, răspunse tăios primarul. Era într-adevăr ora lui: de acum încolo nu mai era dispus să accepte posibilitatea nici unei erori, fie ea cât de mică. Ora lui nu putea fi decât corectă, căci chiar el o inventase. 2 Louis Chavel nu pricepea de ce primarul îl urăște. De ura lui nu se îndoia: văzuse de prea multe ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
prin minte să interpreteze comportamentul lui ca fiind lașitate. Stați jos și liniștiți-vă, îi spuse Krogh. Acum nu mai aveți de ce să vă frământați. Nu puteți face asta, spuse Chavel. N-are nici o logică. Nemții n-or să mă accepte. Sunt un om bogat. Nu vă mai agitați, Monsieur Chavel, spuse Lenôtre. Dacă nu-i acum, o să fie data viitoare... Nu mă puteți forța să fac asta! repetă Chavel —Nu vă forțăm noi, spuse Krogh. Ascultați! rosti Chavel pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
cea mai cruntă rușine din viața lui, așezat lângă zid, urmărind expresia de pe chipurile tovarășilor săi și așteptând să audă răpăitul împușcăturilor. Deja devenise unul de-al lor, un om fără bani și fără o poziție socială, iar ei îl acceptaseră în mod firesc și începuseră să-l judece după criteriile lor și să-l condamne. Acum, când se apropia pe furiș, ca un hoț, de casă simțea o rușine aproape la fel de intensă. Căci își dăduse seama că Janvier i-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
mișcau chelnerii îl enerva. Ceru să vină șeful lor. Omul încercă să-l evite, dar în cele din urmă se văzu nevoit să se apropie. —Bună, Jules, i se adresă Charlot. În ochii celuilalt licări o nuanță de nemulțumire: nu accepta să-i spună pe nume decât cei cu adevărat apropiați lui, cei care plătesc, își spuse Charlot. —Nu-ți aduci aminte de mine, Jules, zise Charlot. Omul dădu semne de stânjeneală, poate glasul îi suna oarecum cunoscut. Vremurile erau însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
abia astăzi am ajuns la Paris. Aproape că n-am nici cu ce să-mi plătesc un pat pentru noapte. —Pot să vă găzduiesc eu o vreme, ce ziceți, domnule Chavel? — Nu, nu, o să mă descurc eu. Vă rog măcar să acceptați să fiți oaspetele nostru în această seară. Mai doriți un coniac, Monsieur Chavel? —Mulțumesc, Jules. Iată că încercarea a dat rezultate, se gândi el, punguța era inepuizabilă: „Cele trei sute de franci sunt neatinse în buzunarul meu“. —Jules, crezi în existența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
cei buni, sunteți niște oameni înspăimântători. Vă lepădați de ură așa cum își leapădă bărbații poftele trupești. —Grozav aș vrea să fie așa. Atunci aș dormi mai bine. N-aș mai fi atât de bătrână și de obosită. Oamenii m-ar accepta cu plăcere, iar mie nu mi-ar mai fi frică de ei. Charlot simți că se află în fața unei ruine: nu o ruină veche care a prins patina și eleganța trecerii timpului, ci o ruină nouă unde se vede tapetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
ca o probă pe care o tăinuise cu bună știință. În timp ce-și beau cafeaua cu pâine, la o oră foarte matinală pentru că era zi de târg la Brinac, Madame Mangeot se dovedi mai dificilă ca oricând. Ajunsese să accepte prezența lui în casă, dar începuse să-l trateze așa cum bănuia că-și tratează slujitorii o mare doamnă, așa că nu era de acord ca el să ia masa împreună cu ele. Îi intrase în cap ideea că el fusese servitorul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
degetul de pe colțul unui abțibild pe care tocmai l-a stricat scrijelindu-l. — Nu sunt pe placul celor din sat. El este, spuse ea. —Dar nu mergem în sat. Capitularea ei bruscă și totală îl luă prin surprindere. —Bine, fie, acceptă ea. Am să vin. O ceață de toamnă se ridica dinspre râu, podul era umed sub tălpile lor, grămezi de frunze uscate se înșirau pe marginea drumului. Cam la o sută de metri în fața lor contururile se estompau. Ei știau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
de gând să joci rolul lui Chavel, ai pierdut din vedere două lucruri, spuse Charlot. — Cred că e un rol care mi-a reușit destul de bine. Dacă ai de gând să devii Chavel, n-o să poți rămâne aici, decât dacă accepți să mai fii scuipat în obraz încă o dată. —Și al doilea lucru? — Bunurile astea nu-i mai aparțin lui Chavel. Carosse chicoti din nou și se depărtă puțin de gard, cu mâna pe revolver, „pentru orice eventualitate“. — Iar eu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
să-ți dau două răspunsuri, amice. Siguranța lui îl enervă pe Charlot care-i strigă de la distanță: Nu mai juca teatru. —Să știi că nu mi-a fost deloc greu să-i schimb părerea fetei și să o fac să accepte versiunea mea, spuse Carosse la fel de blând. — Versiunea cu privire la ce? — La ceea ce s-a întâmplat în închisoare. Cum eu n-am fost acolo, nu mi-a fost greu să-i prezint un tablou foarte convingător. Am fost iertat, dragul meu Charlot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
lui, și atunci Chavel se întrebă cu groază dacă nu cumva a ajuns prea târziu: poate că ceea ce simțea fata nu era dorința născută din suferință, ci o dragoste adevărată care ar fi fost în egală măsură dispusă să-l accepte pe șarlatanul Carosse așa cum îl acceptase și pe lașul Chavel. Nu-l mai interesa nimic pe lumea asta decât să reușească să înalțe între ei doi un zid indestructibil... cu orice risc, își spuse el, cu orice risc... — Știi ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
cu groază dacă nu cumva a ajuns prea târziu: poate că ceea ce simțea fata nu era dorința născută din suferință, ci o dragoste adevărată care ar fi fost în egală măsură dispusă să-l accepte pe șarlatanul Carosse așa cum îl acceptase și pe lașul Chavel. Nu-l mai interesa nimic pe lumea asta decât să reușească să înalțe între ei doi un zid indestructibil... cu orice risc, își spuse el, cu orice risc... — Știi ceva, ia-ți patul tău și umblă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
prefer din multe puncte de vedere romanului Al treilea om, așa că n-am mai avut nici un motiv personal să mă opun publicării lui, deși aș fi avut dreptul să o fac, un drept destul de discutabil, de altfel. Domnul Blond a acceptat cu multă generozitate să publice romanul în colaborare cu The Bodley Head, editura la care publicam în mod obișnuit. După ce am ajuns la o înțelegere amiabilă în această privință, misterele s-au succedat unul după altul. La Paris, într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
situație politică asemănătoare celei din Spania. Un ordin de decimare. Zece prizonieri trag la sorți folosindu-se de bețișoare. Un prizonier bogat trage bețișorul cel mai lung. Oferă tot avutul său celui care e dispus să-i ia locul. Unul acceptă, de dragul familiei sale. Mai târziu, când scapă din pușcărie, bărbatul care fusese cândva bogat vizitează, fără a-și dezvălui identitatea, familia care deține acum averea, lui însuși nemairămânându-i altceva decât viața...“. Într-adevăr, scheletul unei povestiri. Cele patru puncte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
incident ce urmează a fi dezvoltat, Jim cade în mâinile poliției, în timp ce restul scapă. Schreiber nu ar fi fost omul care să se plângă de un tratament dur. Nici Jim nu se plânge. Nu-și amintește de crimele comise, dar acceptă faptul că le-ar fi comis. Polițiștii îl obligă să vizioneze un film despre Buchenwald, iar el privește cu groază și rușine trupurile goale, scheletice ale victimelor lui Schreiber. Nici nu-și mai dorește să scape. E mulțumit că urmează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
de cusut Singer. Neoficial, este agentul B.720 al Serviciilor Secrete Britanice. Suntem în anii 1938-39. Doamna Tripp, Gloria, este mult mai tânără decât soțul ei și tocmai în scopul de a-i oferi soției sale o viață bună a acceptat Tripp să se înroleze în serviciile secrete. Are sentimentul că e dator să-i ofere soției sale mult mai mult decât poate câștiga de la Singer, deși ea ține cu adevărat la soțul ei cel anost. Firește, ea nu știe nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
vin. Aici șeful poliției îl informează pe Tripp că Ambasada Germaniei și-a exprimat nemulțumirea cu privire la activitatea sa. Tripp recunoaște că este dezamăgit. Șeful poliției se declară încântat de faptul că prezența lui Tripp va îndepărta alți agenți serioși și acceptă o mașină de cusut drept cadou pentru soția sa. El se obligă să asigure ieșirea din țară fără probleme a mesajelor transmise de Tripp și, pentru a evita nemulțumirea Ambasadei Germane, să le permită celor din ambasadă chiar să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
dă nici cel mai mic semn că m-ar cunoaște. Plățile lunare către agenți sunt și ele o problemă: domnișoara Jixon nu e deloc de acord ca Tripp să facă plățile. — Nu e în ordine, e riscant, CG nu ar accepta niciodată acest procedeu. Între timp, pentru folosul celor din echipa sa, Tripp alcătuiește o impresionantă listă de nume care reprezintă sursele lui, menționându-i pe subalternii săi direcți care sunt și șefii de grupuri. Domnișoara Jixon ține morțiș ca el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
său - ironia sorții, tot Adevărul - despre Mineriada continuă. Însă pe domnul Patriciu nu-l deranjează mineriadele zilnice de la televiziunile de știri, din Parlament sau din justiție. Nu. Nu le vede, nu le pomenește și cred că în sinea lui le acceptă, fiindcă ele sunt mineriade utile, împotriva inamicului său numărul 1, Traian Băsescu. Pe domnul Patriciu l-a deranjat un film despre capitalismul românesc, din care domnia sa iese cam șifonat, și generalizează în același spirit antiintelectualist de acum 20 de ani
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]