8,266 matches
-
de către părinți, care mergeau ei Înșiși foarte des la teatru. Una dintre primele și cele mai vii amintiri era aceea a mamei și tatei ieșind Într-o seară de iarnă din casa de pe Fourteenth Street pentru a vedea o faimoasă actriță a vremii, pe Charlotte Cushman, În Henric al VIII-lea, lăsându-l pe el și pe fratele lui, În vârstă de șapte și, respectiv, opt ani, să Își facă lecțiile pentru a doua zi, apoi a tatei care intrase vijelios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
a unui autor de prestigiu, și să aducă producția la Londra, dacă se bucura de succes. Era convins că dramatizarea Americanului va corespunde dorințelor sale și că va oferi roluri generoase pentru el și soția lui, Virginia Bateman Compton, principala actriță a trupei. Cu cât se gândea mai mult la propunere - și se gândea destul de mult la ea, uneori În timp ce ar fi trebuit să se concentreze asupra ultimelor capitole ale Muzei tragice -, cu atât Îl atrăgea mai mult. Până În mai 1889
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
a lui Compton câteva luni mai târziu, de la directorul de scenă și sufleurul trupei, care făcuse parte din ea Încă de la Început, o poveste deosebit de dramatică. În urmă cu un deceniu sau chiar mai mult, Compton fusese logodit cu o actriță, Împreună cu care lucra de mai mulți ani. Dar, În timpul unei călătorii făcute la Paris pentru a-și cumpăra trusoul, aceasta se prăbușise pe neașteptate, după ce băuse un pahar cu lapte rece, și murise În brațele lui. Șocul fusese atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
dramatic, unde Își putea ascunde ușor chelia cu ajutorul perucilor, și astfel formase o companie dedicată spectacolelor de comedie clasică engleză, investind În acest scop banii lăsați moștenire de logodnica decedată. După un timp, cunoscuse și se căsătorise cu o altă actriță, Virginia Bateman, mama tânărului Monty, și Trupa de Comedie Compton devenise o instituție populară și foarte respectată a teatrului englez de turneu. De aceea, Americanul avea să fie pentru Compton o Întreprindere Îndrăzneață: nu doar prima Încercare de a monta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
disperare. Acum Însă, se concentră imediat asupra găsirii unei Înlocuitoare și o parte abilă, nesentimentală a sa („organul“ pentru administrare teatrală, fără discuție) Îi spunea că aceasta ar putea fi o ocazie de a Îmbunătăți șansele piesei prin angajarea unei actrițe cu mai multă strălucire decât vrednica dnă Compton. Văzuse de curând Hedda Gabler, a lui Ibsen, În traducerea lui Gosse (o foarte proastă traducere, În opinia rivalului ibsenit, William Archer), și rămăsese profund impresionat de o tânără actriță americană pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
angajarea unei actrițe cu mai multă strălucire decât vrednica dnă Compton. Văzuse de curând Hedda Gabler, a lui Ibsen, În traducerea lui Gosse (o foarte proastă traducere, În opinia rivalului ibsenit, William Archer), și rămăsese profund impresionat de o tânără actriță americană pe nume Elizabeth Robins, În rolul principal. Nu era singurul - Archer scrisese În The World că „nici Sarah Bernhardt nu s-ar fi descurcat mai bine“. Cucerit de ideea distribuirii ei În rolul lui Claire Cintré, Îl duse pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
dar, pentru moment, energiile sale erau concentrate În domeniul dramaturgiei. În aceeași lună În care Elizabeth Robins acceptă să joace În Americanul, primi și o a doua veste Încurajatoare. Cu ceva timp În urmă Îi citise textul pentru Doamna Vibert actriței Geneviève Ward, care Îl dăduse mai departe cunoscutului director de teatru John Hare, care, după mai multe săptămâni de tăcere, răspunse În scris că o considera „o capodoperă de construcție dramatică“ și că va fi Încântat să realizeze o producție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Henry Îi invită pe actori să se servească atunci când erau „neangajați“. Domnișoara Robins observă că era pentru prima dată În experiența ei când un dramaturg se gândea să Își hrănească trupa. Era o tânără interesantă și inteligentă, foarte diferită de actrițele obișnuite. Se arătă Încântată când Îi spuse că Hedda Gabler Îl convertise În cele din urmă la Ibsen și Îl convinsese că norvegianul era cu adevărat un mare dramaturg, căci era producătoarea spectacolului, Împreună cu o altă actriță, cu care spera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
foarte diferită de actrițele obișnuite. Se arătă Încântată când Îi spuse că Hedda Gabler Îl convertise În cele din urmă la Ibsen și Îl convinsese că norvegianul era cu adevărat un mare dramaturg, căci era producătoarea spectacolului, Împreună cu o altă actriță, cu care spera să poată forma o trupă și să pună și alte piese de Ibsen și de alți mari scriitori europeni. Plecase din America În parte pentru a se distanța de un trecut personal tragic: soțul ei, tot actor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
o armură din recuzita teatrului, acțiune simbolică pe care Ibsen Însuși ar fi putut-o inventa. Henry Îi admira ambițiile culturale și spiritul misionar, căzând pradă farmecului ei personal și efectului hipnotic al ochilor imenși de un albastru cristalin. Ca actriță, prindea excepțional de rapid sensul dramatic al fiecărei scene și replici, captând În mod magnetic atenția de Îndată ce Începea să se miște sau să vorbească. Singurul motiv de Îngrijorare pentru Henry era că, poate, se străduia prea mult să pună În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
piesa aceasta o bucată de divertisment pur, care avea să farmece publicul prin Îndemânarea cu care erau jonglate mingile și printr-un subiect declarat neimportant. Era, desigur, nevoie de actori dăruiți cu élan comic și o sincronizare perfectă, plus o actriță carismatică pentru rolul principal. Cea la care se gândise era Ada Rehan, o actriță americană de origine irlandeză care jucase În producțiile lui Augustin Daly, el Însuși un interesant fenomen teatral. După ce Își făcuse un renume montând piese pe Broadway
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
cu care erau jonglate mingile și printr-un subiect declarat neimportant. Era, desigur, nevoie de actori dăruiți cu élan comic și o sincronizare perfectă, plus o actriță carismatică pentru rolul principal. Cea la care se gândise era Ada Rehan, o actriță americană de origine irlandeză care jucase În producțiile lui Augustin Daly, el Însuși un interesant fenomen teatral. După ce Își făcuse un renume montând piese pe Broadway, În ultimii ani Își adusese trupa la Londra pentru câteva stagiuni de mare succes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Îl invitase pe Daly la premiera Americanului și Îi trimisese două schițe pentru viitoare piese, la care nu primise nici un răspuns. Acum Însă, considera că este În posesia a ceva ce avea să intereseze atât pe director, cât și pe actriță. Îi scrise drei Rehan, Întrebând dacă Îi permitea să Îi citească textul, iar ea primi imediat, propunând ca acest lucru să se facă Într-o după-amiază, acasă la prietenii lor comuni, dl și dna Barrington, unde se și cunoscuseră. Cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
se arătară Încântați să Îi pună salonul la dispoziție pentru lectură, să joace rolul publicului și să asigure ceaiul, Între acte. Ada Rehan Întârzie puțin, poate intenționat, căci era limpede că Îi plăcea să Își facă o intrare specială. Era actriță din vârful pantofilor delicat croiți și până În creștetul cu coafură elaborată, zâmbind, fluturându-și genele și gesticulând expresiv În timp ce se scuza pentru Întârziere. Era Înaltă și frumoasă, și deținea ceea ce un critic numise „o voce de catifea“. După ce Își Încheie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
că totul va deveni clar. Sigur, nu pot răspunde În numele lui Augustin, dar haideți să Îi trimitem piesa și să vedem ce părere are despre ea. Lui Henry i-ar fi plăcut o discuție mai amănunțită despre opera sa, dar actrița Își aduna deja lucrurile, pregătindu-se de plecare. Aparent, Întârziase la o altă Întâlnire. Dar se angajă să Îi Înmâneze personal textul lui Daly, cu propriile recomandări, iar Henry se Întoarse acasă cu pas săltat. O săptămână mai târziu, primi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
se pare, un spectacol Îndrăzneț, „ibsenian“, despre o femeie cu un trecut dubios care se Întorcea În cele din urmă Împotriva ei, spulberându-i fericirea și căsnicia. Pinero și George Alexander ar fi dorit să distribuie În rolul principal o actriță tânără dar foarte promițătoare, dna Patrick Campbell, dar aceasta avea contract cu altă trupă, de aceea, Elizabeth Robins primise oferta și acceptase rolul. În ultima clipă Însă, dna Campbell se eliberase și dra Robins, rugată frumos, Îi cedase cu generozitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
prețul generozității ei se vădi iute, Încă de la premieră. Schimbătoarea, disperata, blestemata Paula Tanqueray constituia un rol excepțional, care Îi oferi dnei Patrick Campbell, susținută abil de Alexander În rolul soțului devotat, șansa de a demonstra că era o mare actriță. Publicul era vrăjit și aplauzele de la sfârșit fură furtunoase. Henry nu se mai aflase niciodată Într-o sală În care sentimentul „succesului“ să fie atât de palpabil - aproape fizic, ca o aromă puternică, adusă de la un bachet cu mâncăruri delicioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
lecturi la teatru. Când spuse că el nu fusese anunțat, Ada luă un aer jenat și Îi răspunse că, fără Îndoială, era pentru că Încă nu se fixaseră orele. Continuarea conversației În prezența celorlalți nu era posibilă și, curând după aceea, actrița părăsi petrecerea fără a mai fi schimbat vreun cuvânt cu el. Henry așteptă În zadar un mesaj de la Daly, până În dimineața următoarei zile de sâmbătă. Tocmai lua micul dejun, când Smith apăru În pragul sufrageriei, cu prima poștă a zilei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
profesioniști, la care asistase Henry vreodată. Chiar și Ada Rehan părea să Își fi pierdut Întreaga vivacitate și tot ritmul. Era de-acum palidă ca moartea și, pe măsură ce oribilul travesti avansa, trăsăturile pur și simplu i se sluțeau. Era o actriță suficient de bună pentru a Înțelege ce se petrece și pentru a-i fi rușine că ia parte la așa ceva. Ceea ce se petrecea, desigur, iar lui Henry nu-i trebuiră mai mult de zece minute pentru a pricepe, era că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
tânără și cealaltă Între două vârste, amândouă Îmbrăcate elegant și cu vorbire aleasă. — Hmm. Cine naiba ar putea fi? — Cineva care nu-l simpatizează pe Henry James? sugeră Shone. — Dar telegrama Îmi era adresată mie, observă Alexander. Ar putea fi actrițe nemulțumite sau măcar una din ele. Poate una pe care am respins-o la vreo audiție. — Dar nu ai ținut audiții pentru piesa asta, spuse Shone. — Nu. Cine știe, poate e cineva care consideră că ar fi trebuit să primească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
spuse Shone. — Nu. Cine știe, poate e cineva care consideră că ar fi trebuit să primească un rol și nu l-a primit. Sau cineva care a solicitat un interviu și nu i s-a acordat - primesc mereu scrisori de la actrițe care mă imploră să le primesc. Știi cum e, Bob. Poate fi cineva despre care am uitat cu desăvârșire. Cei doi rămaseră tăcuți, contemplând misterul, timp de câteva momente. Amândoi erau vag neliniștiți: orice premieră era riscantă și imprevizibilă, chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ca să fiu sincer. Înțelese că cei doi veniseră ca să Îl suplinească, dacă producea o cronică nepublicabilă. — Ai un costum foarte elegant, Wells, observă Cust. E nou? — Nu, Îl am de ani de zile, zise Herbert. Doamna Alexander și invitata ei, actrița Lily Hanbury, nu Își părăsiră loja În pauză. Era loja specială a lui Florence Alexander, rezervată Întotdeauna pentru ea la premiere, cu o priveliște excelentă asupra scenei și a sălii. Un decor minunat, Florence, și costume superbe, ca Întotdeauna, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
rochii? — Da, le-am dus lui Savage și Purdue niște desene din epocă, să le dau idei. Și, ca de obicei, am aprobat materialele și culorile, să fiu sigură că se asortează cu decorul. Florence Alexander, care fusese ea Însăși actriță În tinerețe, se ocupa Îndeaproape de afacerile soțului ei. La Începutul carierei lui de director de trupă, Îl ajutase să facă economii la costurile de producție creînd rochiile actrițelor, ba chiar și cosând o parte din ele. De asemenea, supraveghea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
că se asortează cu decorul. Florence Alexander, care fusese ea Însăși actriță În tinerețe, se ocupa Îndeaproape de afacerile soțului ei. La Începutul carierei lui de director de trupă, Îl ajutase să facă economii la costurile de producție creînd rochiile actrițelor, ba chiar și cosând o parte din ele. De asemenea, supraveghea atent direcția scenică și verifica personal, Înainte de fiecare premieră, ca toată recuzita să fie la locul ei. Premierele erau Întotdeauna problematice - se puteau Întâmpla atâtea -, dar aceasta mergea foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
mai mare la vârf decât la bază. Părea să aibă cel puțin șaizeci de centimetri Înălțime, iar capacul plat era Împodobit cu un mănunchi de pene lungi și negre, care se ondulau și tresăreau la fiecare mișcare din cap a actriței. Era o pălărie care cerea multă siguranță din partea celei care o purta, calitate care o părăsea vizibil pe dna Saker odată cu desfășurarea scenei. Publicul aștepta cu mai multă nerăbdare următoarea mișcare a pălăriei decât evoluția intrigii. Cum era legată? Avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]