6,732 matches
-
s-au dezlegat limbile, începând să șușotească despre necazurile femeiești sau despre vreo rugăciune nouă, menită să-i dezbare pe bărbați de băutură sau să le ajute în treburile casei, în timp ce bărbații trăgeau din țigările răsucite cu mâna, privind, cu admirație, la soțiile lor. După masă și vorbărie multă, femeile începură a cânta colinde vechi, iar Fetea, aruncându-și căciula pe cuptor, îl cuprinse, pe după umeri pe vecinul Dimitrie, încingându-se într-un strașnic joc Asta-i rusasca! Ce s-ar
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
repete cineva pe Buffon care socotea gustul pentru figurine "barbare" ultimul grad de stupiditate*. Ceea ce nu înseamnă neapărat că gustul modern s-a eliberat total de vechile prejudecăți. Dar am învățat, se pare, să nu mai riscăm și că o admirație de circumstanță nu costă, nici nu te expune primejdiei de a te face de râs. * La 27 august 1520, un om scria însă în jurnalul său despre lucrurile aduse din Mexic de emisarii lui Cortes: Niciodată în viața mea n-
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
crede cu adevărat aruncat în acele timpuri în care bărbați florentini lăsau averi pe aceste tejghele de sticlă pentru un dar scump femeii iubite și nu m-aș mira ca la capătul străzii să mă lovesc de Dante, oprit în admirația lui mută pentru Beatrice, dar nu mă ciocnesc decât de japonezi și americani, etalându-și parcă la întrecere aparatura sofisticată, capabilă să rupă fâșii de timp în instantanee fotografice sau imagini video, la Muzeul Medicis doar pentru Cortegiul regilor magi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
cu pruncul jertfei pe brațul ei drept, a pictat-o fără ezitare, fără grabă, dar nici prea lent, să nu se usuce peretele, Voi fi oare vreodată în stare să fac asta?! Vei fi! mă încurajează meșterul Luca mândru de admirația ce i-o port, dar el n-are de unde să știe că admirația mea nu-i pentru măiestria mâinilor sale, ci pentru uimitoarea lecție de autocontrol al mâinii, pentru ritmul uniform în care pictează, ritm controlat parcă de respirația lejeră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
grabă, dar nici prea lent, să nu se usuce peretele, Voi fi oare vreodată în stare să fac asta?! Vei fi! mă încurajează meșterul Luca mândru de admirația ce i-o port, dar el n-are de unde să știe că admirația mea nu-i pentru măiestria mâinilor sale, ci pentru uimitoarea lecție de autocontrol al mâinii, pentru ritmul uniform în care pictează, ritm controlat parcă de respirația lejeră a plămânilor săi, aerul intră și iese din pieptul meșterului Luca într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
la el cu o nedumerire amară. De ce se poartă tot timpul atât de oribil cu ea? De ce nu îl amuză? Exact când concluzionase că poate pur și simplu nu este ea amuzantă, a întâlnit privirea Lisei. O determinare puternică și admirație pe măsură. Îi place de el, realiză Ashling, și stomacul i se strânse din nou. Dacă era cineva care să îl smulgă pe Jack Devine de lângă exotica Mai, aceea era Lisa. Cum o fi să ai o asemenea putere? Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
punctul de vedere al lenjeriei de pat, al fermității saltelei, al spațiului și al capacității de „încătușare“ - cadrele de pat din fier forjat erau ideale pentru așa ceva. Dumnezeule, oricât te-ar plăti, meriți, spuse Trix cu un aflux exagerat de admirație. —Mercedes? o provocă Lisa. Mergem la Donegal vineri să fotografiem colecția de iarnă a Friedei Kiely, spuse Mercedes mândră. Ar trebui să scoatem un material de douăsprezece pagini de acolo. Frieda Kiely era un designer irlandez care vindea foarte bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
ce e vorba? A descuiat ușa care dădea în spatele casei și la ieșire a trebuit să își aplece din nou capul. Ea l-a urmat în timp ce el mergea înainte, cu spatele extrem de drept, către peticul de iarbă, amuzată puțin de admirația pe care o simțea. Păsările ciripeau în lumina serii care se lăsa, aerul era plin de mirosul ierbii și al pământului și, pentru câteva secunde, parcă nu mai ura totul. —Aici. A condus-o către un strat de plante și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Oliver. Până data viitoare, râsese Lisa. Nu, spusese el, cu o figură serioasă. Niciodată. Și nu a mai făcut-o, nici măcar după ce Lily i-a trimis un pui de ciobănesc irlandez pentru a-și cere scuze. Lisa era plină de admirație. Era atât de hotărât, de idealist. Dar asta înainte ca această inflexibilitate să o afecteze pe ea. Pentru că atunci când s-a întâmplat nu i-a mai plăcut la fel de mult. 21tc "21" Nici Ashling nu avea parte de o sâmbătă tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
să o ia razna văzându-i cum beau șampania cititorilor în timpul orelor de program. Dar nu era Jack, ci Mai. Tocurile ei erau enorme, iar șoldurile minuscule. Dar nu la fel de mici precum talia. Ashling era înnebunită de invidie și de admirație. Mai părea atacată de tăcerea completă care trona în birou și de felul vinovat în care se zgâia toată lumea la ea. —Jack este? Tăcerea persista. Nu, bombăni domnișoara Morley, ștergându-se la gură pentru a îndepărta orice urmă de mustață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
postă în capătul scărilor ca o vedetă de cinema care își făcea apariția. —Cum arăt? Toată lumea se adunase jos, zgâindu-se la ea. A urmat o pauză mută. —Fabulos, spuse Ashling, un pic prea târziu. Ted avea gura căscată de admirație în timp ce privea cum picioarele lucrate ale lui Clodagh coboară scările. —Dylan? întrebă Clodagh. —Fabulos, spuse el, ca un ecou. Nu era convinsă. Era sigură că arăta ciudat în ochii lui, dar el era îndeajuns de inteligent să nu spună asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
a încercat din răsputeri să nu tremure. Un trecător aproape că și-a rupt gâtul, întorcându-se să se uite la cvartetul neobișnuit, Ashling atât de proaspătă și strălucitoare și cei trei - orice altceva. —Arăți mortal, remarcă Boo, cu o admirație necenzurată. Cred că te întâlnești cu un tip. — Așa este, spuse ea. Apoi, provocată de o apropiere bruscă față de Boo, recunoscu: —Nu o să ghicești niciodată despre cine este vorba. Cine? întrebară toți trei într-un cor, făcând-o pe Ashling
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
filmare: o cameră cu stil, un bărbat tânăr, în formă, ferm și dotat. Nu avea cum să nege - era frumos. — Închide ușa și dă-ți hainele jos, spuse Lisa, intrând din ce în ce mai mult în rolul de dominatoare. Wayne i-a anticipat admirația. —O să îți placă asta, rânji el, desfăcându-și încet nasturii de la cămașă. Fac două sute de abdomene pe zi. Abdomenul lui era o masă încordată, cu șase pachete compacte care se terminau cu o pereche de pectorali pe măsură. Era atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
către un om mai în vârstă, bătut de vreme, cu sandale peste șosete albe, care tocmai intrase. Ashling se gândi intens. —Un preot care s-a întors acasă din pelerinaj, concluzionă ea. Marcus era intrigat. —Hmmm, te dai comică, ha? Admirația îi îndulcea vocea. După aceea îi făcu semn către partea cealaltă a restaurantului, unde doi tineri beau ciocolată caldă și mâncau tort. Și ce zici de perechea aceea? Ashling nu era hotărâtă ce să spună. Poate că nu ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
lângă Clodagh într-un mod care transmitea mesajul cum că ar fi prieteni speciali. Ashling privea spectacolul îngrijorată. Și câinii de pe stradă știau că Ted o place pe Clodagh. Dar Clodagh? Ea insistase să vină fără Dylan. Ted vorbea cu admirație, până când și-a dat seama dintr-odată că îi vine să vomite. Emoția lui obișnuită era exacerbată de prezența lui Clodagh. Alb la față, s-a scuzat și s-a îndreptat către baie. Ashling privea. Clodagh nu l-a urmărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
să meargă înainte... Presiunea începe să te apese? Jack venise și se așezase pe biroul ei. Ea era jignită de o asemenea afirmație. Nu, e doar, știi tu, oftă ea, celebrități tâmpite. —Tu nu renunți niciodată, spuse el cu o admirație care ar fi putut fi fotografiată. Ai nevoie de ceva timp liber? Ce zici dacă mâncăm sushi la prânz? Fac eu cinste. —Aș vrea eu. Cuvintele i-au ieșit din gură înainte ca ea să le poată opri, îndemnate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
dea de la brâu până la coapsă. Jack o privea, hipnotizat. — Ce e cu fixativul? —Ca să oprească ruptura. Gura ei făcea acrobații, ținând țigara locului în colț, în timp ce vorbea și expira pe lângă ea. El era în mod ciudat într-o stare de admirație. În timp ce o privea cum pune tubul înapoi în geantă, simțea o senzație ciudată, cum că acestei femei i-ar putea încredința și viața, și tot s-ar simți în siguranță. Ea a exclamat ascuțit, ca și cum tocmai îi venise o idee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
de ajuns pentru a scoate jumătate de zâmbet de la Ashling. Abia atunci i s-a dat voie să meargă acasă. Sâmbătă dimineață, când Liam a sosit pentru a o lua pe Lisa cu taxiul și a o duce la aeroport, admirația lui era evidentă. —Doamne Dumnezeule, Lisa, exclamă el puternic. Arăți fantastic! Fabulofantasmagoric, de fapt. — Ar fi cazul, Liam, mă pregătesc de la șapte. Trebuia să recunoască faptul că reușise. Totul era perfect: părul, pielea, coatele, unghiile. Și hainele. Joi și vineri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
mai bine dacă nu știa nimic. Dar era irezistibil, ca atunci când te joci cu coaja unei răni. Într-o tăcere monumentală, își imagina cum Clodagh se uită admirativ la Marcus și cum el se uită înapoi la ea cu aceeași admirație. Liniștea a mai durat până când Ted a început să creadă că scăpase și că nu vor mai fi alte întrebări. Încet-încet, a început să se relaxeze - prea devreme! Cu o voce înecată, Ashling întrebă: Păreau supărați unul pe celălalt? — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
și sper că în viitor să pot să îmi satisfac aceste dorințe. În prezent sunt doar un copil care trebuie să-și desăvârșească educația, pentru că mai târziu să devină un adult, la care cei din jur să se uite cu admirație și respect. A scrie autoportretul este o adevarată provocare pentru mine. Oare ceea ce văd eu în oglindă și ceea ce gândesc despre mine este totuna cu ceea ce văd sau cred și ceilalți? Să încerc să scriu în continuare părerea mea despre
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
care aerul de după ploaie scânteia ca soarele. În uniformele lor verzi, brazii păreau niște uriași. Flori multicolore împodobeau poienița cu iarbă verde ca smaraldul, iar cântecul mierlei și al privighetorii se auzea pretutindeni și te fermeca. După o vreme de admirație, un sunet prelung se auzi de nicăieri. Am luat-o la fugă prin pădurea stranie, până ce am ajuns în vârful unui munte, pe stâncării. Acolo, o pasăre cu pene ca spuma laptelui, de o frumusețe neimaginată a venit din depărtare
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
unor obiecte de preț, se aflau scrierile autografe ale lui Octavianus Augustus. Fu cuprins de o emoție puternică, de parcă acea umbră imensă ar fi intrat în sală. Îi auzise pe oameni vorbind despre el cu respect, cu mândrie, cu o admirație fără margini, dar, pe de altă parte, și cu ranchiuna disperată, dureroasă a rudelor. Fu la fel ca atunci când, împreună cu tatăl său, văzuse la Alexandria, în apa tulbure, capul tăiat al lui Marcus Antonius, din bazalt negru. Se duse repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
care avea un nivel de viață demn de o împărăteasă, printre imensele bogății din a sa domus, grădinile superbe, sutele de sclavi și de liberți, fusese singuratică, de-a dreptul inumană. „În Roma cea plină de venin“, spusese Tiberius cu admirație, „este singura femeie care, după ce a jurat credință unui bărbat, a reușit cu adevărat să nu-l trădeze“. Însă relația Antoniei cu Tiberius ascundea o taină mai adâncă, rămasă necunoscută de-a lungul secolelor. În public, Antonia nu spusese nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
nimeni nu scotocise în scrin. În toamna însorită ce urmă morții lui Elius Sejanus, Gajus petrecea ore în șir citind sub porticul acela. Curtenii observară desele lui tăceri, înclinația spre singurătate, dragostea față de cărțile vechi și complicate. Constatară cu o admirație amuzată că se apucase să citească tratatele de muzică scrise de Aristossenos din Tarentum și operele acelui astronom din Samos care, cu trei secole în urmă, spre ilaritatea generală, scrisese, făcând multe calcule, că Pământul era rotund și că îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
să ne jucăm. Abia a doua zi află că Ennia cea vulgară, soția prefectului Macro - care nu simțea nici un fel de respect pentru operele astrologice -, era nepoata atotputernicului astrolog Thrasyllus. Neîncrederea sceptică în calitățile lui Sertorius Macro se prefăcu în admirație. Tiberius părea că nu-și dă seama de nimic, nici măcar de ceea ce întreaga curte observă imediat, și anume că Nevius Sertorius Macro își împinsese soția în brațele tânărului Gajus. (Îl legase pe tânărul acela de el prin mijlocirea soției sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]