9,188 matches
-
iar ce se petrecea pe drumul spre Mino era neclar. Nu aveau nici o altă soluție, așadar, decât să fugă spre Muntele Ibuki. Când clanul ei era victorios, soția războinicului era cuprinsă de fericire. Dar, odată ce soțul ei pierdea - sau erau alungați din castelul lui, ca fugari - sărmana soție simțea, probabil, o nefericire pe care nu și-o putea imagina nici un bărbat care lucra la câmp sau care își vindea mărfurile în oraș. Din acea zi începând, membrii casei lui Hideyoshi au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
slugile, însă, se alarmară. Vasalii săi intrară și ei, neliniștiți, unul după altul, să vadă cum îl puteau ajuta. Dar Hideyoshi nu întoarse nici un moment capul. Cu spatele încă întors spre ei, le făcu semn să plece, ca și cum ar fi alungat o muscă. — Mi se întâmplă tot timpul. Lăsați-mă în pace și-am să-mi revin imediat. Slujitorii îi pregătiră repede o fiertură cu aromă dulce, pe care Hideyoshi o bău pe nerăsuflate. Apoi, se culcă din nou și păru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
vrei, poate părea un lucru facil, dar, de fapt, este foarte dificil. Din nevoie ajunsese la această pricepere misterioasă - atât de apropiată de iluminare - și o formulase sub chipul unui soi de deviză pe care o aplica atât pentru a alunga presiunile câmpului de luptă, cât și pentru a-și menține sănătatea. Detașare. Pentru Hideyoshi, acest cuvânt simplu era un talisman. Detașarea ar fi putut părea o calitate nu prea impresionantă, dar era misterul pentru care putea domni astfel. Nervozitatea, amăgirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
pe neașteptate, de-acolo, în fruntea unei forțe de douăzeci de mii de oameni, înaintând spre Ogaki, unde și-a instalat tabăra. E de la sine înțeles că, zdrobindu-l pe Seniorul Nobutaka în Gifu dintr-o singură lovitură, și-ar alunga orice neliniște de a fi atacat din spate.Cred că s-a hotărât să-și adune toate forțele, să se îndrepte în direcția aceea și să declanșeze o bătălie decisivă, mizând pe totul sau nimic. Se spune, continuă Shogen, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
să se retragă, până la căderea nopții. Tabăra principală de la Kitsune primise, în acea zi, vestea fericitului succes al armatei și, un timp, fusese cuprinsă de bucurie. Dar ordinul de retragere rapidă nu fusese dus la îndeplinire. De fapt, Genba îi alungase pe toți trimișii, refuzând să-i asculte și zâmbindu-le disprețuitor. — Of, nepotu-meu ăsta o să-mi scurteze zilele, se lamenta Katsuie, abia putându-se stăpâni. Când se află despre zâzania internă din statul major - faptul că îndărătnicia lui Genba era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lui Katsuie erau de neîndurat. El, mai mult decât oricine, cunoștea valoarea de general a lui Hideyoshi. Toate comentariile pe care le făcuse față de Genba și ceilalți vasali nu fuseseră niciodată nimic mai mult decât remarci strategice menite să le alunge teama de dușman. În adâncul sufletului, Katsuie știa că Hideyoshi era un adversar formidabil, mai ales după retragerea sa din provinciile apusene și performanțele din Bătălia de la Yamazaki și consfătuirea de la Kiyosu. Iar acum, acest inamic puternic se afla în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
căldură pe mulți dintre acei oameni și ani de zile îi învrednicise cu favorurile lui. Când îi veniră în minte aceste gânduri, Katsuie nu-și putu stăpâni lacrimile. Dar, indiferent ce gândea, Katsuie lovi cu călcâiele scărilor în coastele calului, alungându-și expresia îndurerată de pe chip cu un muget tunător: — Ce tot îndrugi, Shosuke? O dată moare omul, iar mie mi-a venit vremea să mor! Mișcă de-aici! Shosuke se feri din fața calului cabrat, dar îl apucă de căpăstru. Atunci, lăsați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
din castel. În timpul nopții, sosiseră fugari răzleți din armata lui Katsuie, astfel că acum castelul adăpostea cam trei mii de suflete, inclusiv necombatanți. În plus, Genba și Katsutoshi fuseseră prinși vii de inamic și nici chiar Katsuie nu-și putea alunga gândul că-i sosise sfârșitul. Tobele de atac ale armate inamice nu mai conteneau. Pe la căderea nopții, toate palisadele înconjurătoare fuseseră sparte și întreaga zonă era plină de trupele lui Hideyoshi, până la vreo treizeci-patruzeci de metri distanță de zidurile castelului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
privindu-l pe paj, continuă să vorbească. Ești fiul lui Shirai Tango, nu-i așa? Cred că tatăl și mama ta te așteaptă. Fugi cât te țin picioarele spre Inuyama. Uite, vin gloanțele! Pleacă odată de-aici! Imediat! După ce-l alungă pe pajul înlăcrimat, rămase singur, simțindu-se eliberat de orice griji. Calm, aruncă lumii din jur o ultimă privire. Foarte curând, auzi un zgomot ca de animale sălbatice încăierându-se și, în steiurile de stâncă din spatele lui, copacii începură să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
vreo blestemăție, v-aș asculta după cuviință, Iudeilor! 15. Dar dacă este vorba de neînțelegeri asupra unui cuvînt, asupra unor nume și asupra Legii voastre, treaba voastră: eu nu vreau să fiu judecător peste aceste lucruri." 16. și i-a alungat de la scaunul de judecată. 17. Atunci au pus toți mîna pe Sosten, fruntașul sinagogii, și-l băteau înaintea scaunului de judecată, fără ca lui Galion să-i pese. 18. Pavel a mai rămas destul de multă vreme în Corint. În urmă, și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
din cele întâmplate chiar din perioada mea de activitate, cât mai ales după. Bietul meu interlocutor a îndurat multe - tot pe nedrept, pentru că așa erau vremurile acelea - de la aceiași oameni care mă dușmăniseră și au reușit până la urmă să mă alunge din satul copilăriei mele, pentru că eram incomod pentru ei. Cum s-ar spune, ne-am informat reciproc. În finalul discuției și al vizitei m-a rugat să-i trimit unele date personale ce urmau a fi consemnate în monografia satului
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
pe nisip, casa făcută pe temelie de piatră se înalță frumos, iar cea pe nisip este restaurată, Pilda despre împăratul care a făcut nuntă fiului său. Se redă masa cu bucate bogate, un înger servește la masă, iar alți doi alungă în focul cel veșnic pe cel ce nu avea haină de nuntă. Ultima scenă pe latura de sud este Pilda celui ce a sădit vie și a lăsat-o lucrătorilor, două personaje sunt ucise cu sabia și cu pietre, iar
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
-i singurul care gândește și se comportă ca pe propria-i moșie. Pe chipul bătrânului se citea amărăciunea și rușinea asumată pe nedrept. Nu a spus nimic însă, ci, ridicând capul cu o mișcare voluntară, ca și cum ar fi vrut să alunge amărăciunea, mi s-a adresat aproape poruncitor: Ia hai să trecem pe Ulița Tărbujenească, pentru că acolo se vântură multă lume. Acolo se înghesuie toți negustorii și precupeții...Avem ce vedea și asculta. Nu avem decât să trecem dincolo de Chervăsăria domnească
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
țării pentru următorii cinci ani. Cine mai știe cum va vota fiecare, dar eu cred că a dispărut fenomenul numit "Votul mesianic". Sunt în minoritate cei care au votat cu credința, că după această alegere, câștigătorul va face minuni, va alunga urâții din țară și va "salva" România. Funcționează principiul regretului minim: măcar să nu fie mai rău. Oamenii sunt mai angajați și mai conștienți civic, prezența la vot e mai mare, iluziile sunt mult mai mici. Spuneam vineri că în acest
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
Mesia, propovăduind supunerea oarbă față de romani? În jurul anului 100, poporul evreu a susținut într-adevăr venirea lui Mesia, când unul din poporul lor a condus lupta împotriva imperiului roman și chiar a reușit, pentru o bucată de vreme, să-i alunge pe cotropitorii romani. Este normal, că micul dar curajosul popor evreu, nu a putut face față unei intervenții romane masive, dar istoria acelui Mesia, a rămas în popor până în zilele noastre. Deci meritul nu a fost a lui Hristos, că
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
românilor. În privința patriotului Ceaușescu, mort fără vină, la umbra propriilor idei de propășire a României, se pare că în acest an a început să se miște ceva, ceea ce demonstrează, că am început să coborâm puțin din copacul în care ne alungase fanariotul dâmbovițean ,(un fel de fiară fără suflet care are doar colți de sfâșiat destine și nu se știe deocamdată precis câte mâini de apucat are). A început să se miște, în pofida unor spurcăciuni vândute criminalilor de la putere, cum ar
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
un alt sat unde locuia o soră de a ei, și nu de puține ori, mânată de un instinct de gloată, strigam și eu alături de copiii satului după ea: -Duuuraaa!...Duraaaaa!... Uneori părea că nici nu ne aude, alteori ne alunga, făcându-se după noi, amenințându-ne cu pumnul. De câte ori am văzut-o, ocrotea în mâinile slăbite și tremurânde, un pui gingaș de găină. Chiar de era primăvară, chiar de era toamnă, în palmele ei se odihnea puiul golaș, neajutorat. Dura
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
să audă de înapoierea daniei făcute... „El să n-aibă treabă la acele vii, nici grădini, să fie călugării din... Sfântul Sava tari și puternici... și dacă ar voi el să-i turbure, ei să aibă a-l pedepsi și alunga de acolo”. Bietul Macarie! Din stăpân de vii și de grădini a ajuns să fie pus pe fugă dacă se apropie de ele... Asta vine cam așa, fiule: „Unde nu-i cap vai de picioare”. Printre atâtea înscrisuri domnești privitoare
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
destul cu tâmpeniile astea! Simțindu-mă dintr-odată singură, mi-am dat seama că-mi era dor de Brigit și de Luke, că-mi era dor să am alături pe cineva cu care să vorbesc prostii. M-am chinuit să alung gândul la Luke și să mă întorc la Christy și la corpul lui. N-ar fi grozav, m-am gândit eu, cu mintea plutind aiurea, dacă s-ar întâmpla ceva între mine și Christy? Dacă ne-am îndrăgosti? Și dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
rău. Uneori prinde chiar bine. Dar Chris se controla perfect. M-am suprins gândindu-mă că dacă dă dovadă de un asemenea control atunci când plâng, cum o fi în pat? — Deci ce a spus iubitul tău? m-a întrebat Chris, alungându-mi brusc din închipuire locul acela în care oamenii nu poartă nici un fel de haine prin care rătăceam. —Fostul meu iubit, am spus în grabă. Să nu cumva să se creeze confuzii. în timp ce-mi îndreptam atenția asupra a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
zice să plec și să nu mă mai întorc niciodată. Deja am ajuns în punctul în care, dacă nu-mi mai zice chestia asta, încep să mă îngrijorez. E adevărat, îți jur! a adăugat ea clătinând din cap ca să-mi alunge expresia neîncrezătoare de pe față. — Nu, de fapt pe mine mă urăște, a intervenit Anna. Dacă n-aș fi cunoscut-o, aș fi zis că se laudă. Iar pe Shane nu-l suportă. Tot timpul mă întreabă de ce Shane n-are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
amintitului imobil ar exista un câine... sau niște câini... și o pisică... sau niște pisici. Ei, ce zici? Lungit pe fotoliu, cu picioarele suite americănește pe scaun, capul în tavan, ochii închiși, Tolea nu părea că aude. Medita, calcula, rememora? Alunga, ca pe niște sâcâitoare insecte de sezon, veștile alarmante. — Poftim! Auzi, pretexte... Câinii și pisicile urmând a trăi, unde, în pădure, în pustiu? Ce zici, nu-i bine scris? Auzi, auzi, exclusiv în păduri, în vârfuri de munți și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mă dădeau afară. Eram în sfârșit aproape de absolvire când, din nou... După ratarea mariajului doi, chiar nu mă mai redresam. Un moment de pierdere când, dintr-odată, am dirijat furia în afară, spre cei care mă tot pândeau și mă alungau spre margine. A fost o imprudență textul pe care l-am difuzat. Risc prea mare. Puteam să dispar, cu totul. Atunci, în momentul dinaintea căderii, mi s-a întins o mână. O gheară, adică. M-am agățat. Buimacă, înrăită, sălbatică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
vreo insulă din Caraibe unde vremea e frumoasă în toate zilele anului. Atunci de ce se străduiește atâta ca să pună Chowder Inn în funcțiune? îl întreb. Fără nici un motiv, îmi răspunde. Dar nu are altceva de făcut, iar asta îi mai alungă plictiseala. E vremea prânzului. Stăm toți patru la masa din sufragerie și mâncăm hrană rece, fructe și brânză. Acum, că ceața s-a ridicat, soarele bate puternic prin ferestrele deschise și fiecare obiect din cameră pare mai clar conturat, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
în drum spre casă. Cel puțin m-a scutit să iau un taxi mai târziu. Și oricum, dacă Tim nu ar fi venit cu Shane, eu și Debbie probabil am fi ieșit pe Leeson Street sau altundeva mai târziu. Să alung gândul ăsta... Tim parchează în fața casei mele și se apleacă să mă pupe. Îl sărut pasional, pentru că sunt beată. Dar în toiul sărutului mă gândesc la Adam și mi se face rușine. Pentru că mie nu mi-ar plăcea să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]