15,888 matches
-
căpitan! interveni Alexandru. Un vin de Cotnari ar fi exact ce trebuie, după patru zile de luptă. Erina pregăti repede masa, Încercând să pară veselă și calmă. Dar nu era. După cină strânse masa și se pieptănă Îndelung, Încercând să amâne orice discuție. - Ce se Întâmplă, Erina? se auzi vocea căpitanului, care Își umpluse din nou cana cu vin. Pari tristă... - Nimic... murmură tânăra. Poate așteptarea... Căpitanul nu spuse nimic. În cameră se lăsă tăcerea, o altfel de tăcere decât cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
În plină iarnă. - Cred că Alexandru arde de nerăbdare să ne spună ce are pe suflet! spuse Erina, Îmbujorată de aerul rece și de efortul de a struni calul. - Nu știu dacă e momentul, răspunse Alexandru, dar nici nu putem amâna prea mult. E un gând care mă roade și pe care trebuie să vi-l Împărtășesc. Căpitanul nu spuse nimic, mulțumindu-se să asculte. - Iată... toată copilăria și adolescența, petrecute la Veneția, mi-am căutat drumul. Nu l-am găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
triburile mongole, spre Însoritul Samarkand. Nu se apropiau la mai mult de un zbor de săgeată și nu se Îndepărtau la mai mult un sfert de ceas de galop. Rămăsese În caravana chineză care transporta mătăsuri, pietre prețioase și mirodenii, amânând schimbarea. Căci știa că, de acum, principala tehnică de supraviețuire era Schichito-de, arta travestiului. Nu va mai fi un călăreț În kimono negru, ci va Împrumuta cele mai diverse Înfățișări. O vreme, va merge pe jos, iar caii Îl vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
va afla la conacul Brăneștilor, lângă șleahul Galaților, aproape de malul Dunării. Că un drum al alaiului domnesc pentru scaunele de judecată de la Dunăre e un prilej bun pentru prinderea lui. Și acum, când totul e pus la cale, vrei să amânăm plecarea? Căpitanul Oană tăcu. Știa că voievodul avea dreptate. Rețeaua Apărătorilor descoperise că mesajele cifrate plecau din Suceava spre moșia Brăneștilor În apropierea Dunării, și că de acolo ajungeau la pescarii turci de pe malul dobrogean. Sursa era vornicul Isaia, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
a vedea satele renăscute și de a Îmbărbăta copiii orfani și văduvele celor căzuți la Vaslui. Acestor „semne” li se adăugau o seamă de scaune de judecată care nu se puteau ține decât În prezența domnitorului și care fuseseră mereu amânate pe parcursul verii. Nu În ultimul rând, călătoria până la hotarul Dunării dovedea că Ștefan e stăpânul absolut al ținuturilor moldovene și nu are a se teme de nici un atac venit de pe celălalt mal al fluviului. Din punctul de vedere al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
și pentru arestarea tuturor celor implicați În trădare. - Eu cred, Cosmin, spuse Ștefan pe tonul prietenesc pe care Îl Întrebuința când nu era nimeni de față și barierele dintre ei cădeau, că neliniștea ta vine din altă parte. Ai tot amânat cererea În căsătorie. Ba că dau tătarii, ba că dau turcii. Ba că e iarnă, ba că e vară. După mintea mea, ba că nu e de față Alexandru, ba că nu ai nici o veste de la băiatul tău cel mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
mai periculoasă. - Care este stadiul ei? Întrebă Ștefan. - Avem date despre forțele pregătite pentru războiul din primăvară, despre capacitatea flotei, despre structurile de comandă ale Cuceritorilor. Avem chiar și portretele a trei dintre cei patru Cuceritori care conduc ordinul. Dacă amânăm plecarea din zona periculoasă, poate Alexandru va reuși să-l surprindă și pe ultimul. - Alexandru... murmură voievodul. Va trebui să anulăm misiunea. E destul că l-am pierdut pe căpitanul Oană. Nu trebuie ca și fiul lui să rămână Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Nimeni, devenit Andà, fratele lui de sânge. Era el și În același timp era altul. Un bărbat puternic, sigur pe el, care nu părea deloc impresionat de puterile neomenești ale Celor Patru. Mongolul Începuse să respire tot mai greu, dar amână ieșirea. Era ca paralizat. Cei Patru Îl priviră și ei, așteptându-se, poate, să facă ceva. Un gest de solidaritate sau o Încercare de salvare. Căci raportul de forțe era limpede: Cei Patru erau dominați de Anda. Deși nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
să ducă nici o mișcare până la capăt. Alte forțe, cu mult peste puterile lui, se Înfruntau În acel spațiu Închis. Dar nu putea pleca. Duse mâna la gât, ca și cum ar fi vrut să scoată un obstacol care Îi incendia plămânii, dar amână pasul Înapoi, dincolo de perdeaua de catifea mov. Primul Cuceritor ridică Încet ambele mâini, șoptind ceva cu ochii Închiși. Ceilalți trei se retraseră cu un pas. Era o Înfruntare a puterilor nevăzute. Aerul dintre el și Ștefănel se transformă, Încet, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
sultan cât mai repede la Ak Sarai. Galioanele să fie pregătite să ridice ancora. Patru trireme să plece chiar acum spre corabie. - Abordaj? - Nu. Să ceară permisiunea de a urca la bord. Să aflăm mai Întâi cine sunt oamenii aceia. Amânăm adunarea Cuceritorilor până la rezolvarea acestei crize. * Caicele pline cu ieniceri se apropiară de corabie până la două lungimi de suliță, dar pe măsură ce pânzele erau ridicate pe toate cele trei catarge, nava câștiga În viteză. Un sunet de trompetă se auzi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
traduse, așteptând răspunsul. - Planurile Celor Patru nu sunt și planurile mele. Și nu sunt nici ale tale, Mahomed, spuse Ștefănel, impasibil. Scurta pauză deveni grea de neliniști. - Următorul punct din planul Celor Patru era asasinarea sultanului. Mahomed tresări, dar Își amână Întrebările, așteptând continuarea. Tânărul din fața lui părea a ști mai multe decât se putea bănui. - Martorul care poate da toate detaliile acestei operațiuni este legat și se află la adresa pe care o scriu pe acest bilețel. În mai puțin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
mai era În puterea lui. Nu se putea mișca, nu putea respira decât foarte greu, nu se putea concentra la nimic din afara lui. Lumea lui era risipită În clipe fără legătură Între ele. Nu știa decât că Începerea interogatoriului fusese amânată din motive necunoscute și că reluaseră drumul prin munți. De câteva ori reușise să privească În jurul lui și văzuse grupuri de spahii gonind spre nord. Dacă Înțelesese bine semnele pădurii, ei mergeau spre sud. Războinicii se Îndreptau deci spre nord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
veștile primite. Era o schimbare incredibilă la vârful Ordinului Cuceritorilor, care aducea o schimbare a raporturilor de forțe din estul și centrul Europei. Rămânea, totuși, o Întrebare fără răspuns. Dacă Marele Maestru era, Într-adevăr, Ștefan Oană, atunci de ce Își amâna Întoarcerea În Moldova? 21 ianuarie 1476, Palatul Ak Sarai, Istanbul - De ce? Întrebă, exasperat, Marele Maestru. Fiecare oră În care eu sunt ținut aici poate Însemna viața tatălui meu! Atâția ani am așteptat clipa Întoarcerii! Iar acum Îmi aduci ordinul secret
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
a Începe. Dacă Suceava e prea bine apărată, hanul va lăsa acolo o armată de asediu, care va aștepta sosirea trupelor turcești. Iar rezultatul va fi același. - Ce propui, căpitane? - Avem o singură soluție, care nu ne aduce victoria, dar amână Înfrângerea. Un atac-fulger asupra tătarilor, pe care nu-i putem Învinge, căci sunt peste cincizeci de mii, dar Îi putem devia de pe direcția Suceava pe Direcția Orhei - Cetatea Albă. În același timp, un atac Împotriva lui Laiotă, care va face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Mahomed de a-l ucide, pe el și pe cei care rămăseseră alături de el. În curând, centrul acelei oștiri avea să se arate, urcând dealurile dinspre Suceava. Dar era fascinat și el, ca și Alexandru, de tot ceea ce se Întâmpla. Amâna ordinul de retragere. Spera, poate, Într-o minune. Asupra codrilor se lăsase ceața. Era o ceață grea, Înecăcioasă, care făcea ca lumea să dispară și coordonatele realității să devină pură imaginație. Nu mai exista miazăzi și miazănoapte, așa cum nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
pași. - Necunoscutul și Alexandru au Îngenuncheat lângă trupul lui Amir Baian. Sunt cu spatele. Nu văd nici un chip. Un mongol bătrân dă un semnal. Îl auzi, căpitane. - Nu l-am mai auzit niciodată, dar am Învățat În tinerețe ce Înseamnă. Amânăm atacul. - Nu Înțeleg... spuse voievodul. Timpul lucrează pentru Mahomed. Primește ajutoare. - Așteaptă semnalul meu, măria ta... spuse, cu o voce obosită, Oană. Îl voi da imediat ce Înțeleg unde vor lovi mongolii. - Vor lovi? De ce? Pe cine? - Nu mai există iertare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
vedeți ce plăcinte bune v-am făcut”. Dar plăcintele le făcea Ileana. Fata din casă. - De unde știi? - Știu. Vedeam. Eram băiatul cel mare. Tu erai mic. Habar n-aveai pe ce lume te afli. - Pe ce lume mă aflam? Alexandru amână răspunsul. Întrebarea era bună. Îi plăceau Întrebările bune, care deschideau calea spre alte Întrebări, mai profunde. - Cum adică mai profunde? Întrebă, naiv, Ștefănel. - Nu se poate... tocmai mi-ai promis... am să te trântesc de nu te vezi... - Gata, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Întrebă mezinul, sprijinindu-se de gard, așa cum făcea, pe vremuri, moș Onofrei. - Păi, cine Îmi cere mie părerea? - Uite că ți-o cer eu. - Sincer? - Sincer. - Fără fandoseli? - Fără ce? - Mă rog... mai ai de Învățat cuvinte... păi, tata tot amână s-o ceară pe Erina de nevastă de cel puțin zece ani, din câte știu eu... - Și mama? - Și mama ce? - Nu știu... - Păi, au divorțat atunci, când a atacat Amir palatul Frassetti, la Veneția. Când s-a nimerit tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
lungă până când vizitiul să se trudească singur ca să poată asigura intrarea, pe când, tăcute și serioase, Mini și Lina țineau hățurile. Mini nu refuzase să însoțească pe Lina, amica Nory fiind în ultimul moment reținută de afaceri ce nu se puteau amâna. - Singură nu mă duc! suspinase Lina. Situația ei era, în adevăr, cam anevoioasă. Hallipa făcuse la ea un apel suprem pentru a decide pe Lenora să plece de la Prundeni la București, la doctori. Nimeni și nimic nu o putea îndupleca
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
să reflecte criza, deplasându-se amenințător spre pragul său de percepție, de parcă ar fi fost și ei afectați de febră. Pe la mijlocul zilei, începe să strige după servitori. Pandit Radan recurge și la ultimul remediu antigripă, o măsură pe care a amânat-o până acum pentru cazul în care situația căpăta o astfel de turnură. Cam după o oră, lasă să intre servitorii cu coșurile de ceapă și cu o cadă de tablă emailată. Fără a se mai gândi la decență, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
care veneau de la sora ei. Susan și Petie se îmbogățiseră prin lanțul de farmacii. Dar ceva prezent în ființa amândurora rezistă unei asemenea tentații. Trăind fiecare de partea lui de zid, făceau ca viețile lor să fie provizorii, neterminate. Amândoi amânau momentul căderii definitive. Pe partea lui Elspeth venea și pleca lume. Andrew îi urmărea pe furiș, ițindu-se brusc pe la ferestrele de sus sau stând pe vârfuri, dincolo de zid. Veneau întotdeauna în grupuri acești teosofi. Păreau să simtă nevoia de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de teamă să nu-i fie luat totul. Domnul Spavin consideră că devine nesupus și că ar fi bine să-l trimită la Chopham Hall imediat. Are nevoie de disciplină. Disciplină și rigorile vieții academice. Nu are rost să mai amâne. Jonathan va lua trenul de dimineață din gara de pe strada Liverpool. Pagină separată În momentul morții sale, se spune că domnul Peregrine Haldane s-a ridicat în capul oaselor în Patul cel Mare de la Chopham Hall și a strigat: — Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
sticlă de amoniac - am crezut că mor, dar „publicul“ râdea! — Nu prea vă asemănați! — Suzanne era simpatică, aș zice încântătoare, dar, fiind mai mare, mă privea de la înălțimea vârstei sale. Era mai așezată, mai ascultătoare, eu eram mai nebună, însă amân două aveam o admirație enormă pentru mama care era de o frumusețe fascinantă. Nu o vedeam prea des. În tr-o zi am primit chiar o palmă de la ea. Tocmai se întorsese dintr-o călătorie și a vrut să mă sărute
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
cât mai sus... Fără comentarii! — Manuela mi-a povestit că tu și Suzanne v-ați căsă torit în aceeași zi, la biserica Sfântul Silvestru. Fusese și ea de față, mi-a descris cum a venit tatăl vostru la braț cu amân două miresele, una la dreapta și alta la stânga, fiecare cu nașii ei. Suzanne arăta minunat, iar tu erai absolut superbă, ca mama ta. — A fost o nuntă mare, cu 370 de invitați, ne-a cântat la vioară Grigoraș Dinicu, dar
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
de astă dată împreună cu soțul meu, care era nerăbdător s-o cunoască. Când am pășit din nou în salonul de culoarea porum bului copt, m-a copleșit bucuria întoarcerii acasă. Era un sentiment de o ciudată reciprocitate: ni se părea amân durora că descopeream în aceeași clipă, una prin cealaltă, România iubită a unor vremuri de demult. Privirile noastre se scormoneau în căutarea nostalgică a familiei dispărute, a țării noastre de altădată. — Deși am părăsit totul când eram atât de tânără
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]