9,447 matches
-
o obsesie, Basarabia, despre care a scris și a publicat, în 1985, o interesantă carte, după cum a adunat și a pregătit pentru tipar, până în ultima clipă a vieții, material documentar pentru o monografie referitoare la Iuliu Maniu. SCRIERI: Ystud. Poeme amare, Paris, 1950; Codicil, Paris, 1952; Poeme fără răspuns, Paris, 1952; Poeme prea târzii, Paris, 1954; Canare, Paris, 1961; Miguel, Paris, 1961; Un poète roumain en Espagne: Al. Busuioceanu, Paris, 1962; Un român prin Grecia, Paris, 1967; Morior ergo sum, München
CIORANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286267_a_287596]
-
Rezultate similare pot fi obținute și prin aplicarea altor elemente asociate pentru a stimula sau a calma diferite energii. Astfel, energia de Foc a inimii poate fi amplificată prin purtarea hainelor de culoare roșie sau consumarea alimentelor și plantelor medicinale amare cu aromă de Foc, în timp ce energia de Lemn a ficatului poate fi stimulată prin purtarea hainelor verzi și consumarea mâncărurilor acre de Lemn. Energia de Pământ a splinei și a stomacului este tonifiată prin consumarea mâncărurilor și a ierburilor dulci
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
său, echilibrează întregul sistem nervos și le permite nervilor să funcționeze normal. Tabelul 1. Cele Cinci Energii Elementare și asocierile lor macrocosmice și microcosmice Categorie Lemn Foc Pământ Metal Apă Macrocosmos universal Culoare Verde Roșu Galben Alb Negru Gust Acru Amar Dulce Iute Sărat Climat Vântos Călduros Umed Uscat Rece Ore 3-7 a.m. 9 a.m. - 1p.m. 1-3, 7-9 a.m. 1-3, 7-9 p.m. 3-7 p.m. 9 p.m. - 1 a.m. Fază de dezvoltare Răsărire, creștere Înflorire, rodire Coacere, recoltare Ofilire, degradare Stagnare
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
pe care le străbătuse de atâtea ori în copilărie... Cu cele două ferestre înguste ale sale, izba părea să o zărească de departe. Da, casa o privea apropiindu-se, fațada ei ridată era însuflețită de o strâmbătură imperceptibilă, de bucuria amară a revederii. Charlotte nu spera mare lucru de la vizita aceea. Se pregătise de mult să afle vești care nu aveau să lase nici o speranță: moartea, nebunia, dispariția. Sau pur și simplu o absență, inexplicabilă, firească, ce nu surprindea pe nimeni
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
umbra unui tufiș, contururile unei izbe ațipite. Și, în față, în pajiștea de lângă terasament, a văzut un cal. Liniștea era atât de adâncă încât se auzeau țârâitul ușor al tulpinilor smulse și copitele călcând pe pământul umed. Cu o seninătate amară, care a mirat-o și pe ea, Charlotte a simțit cum se naște și răsună în mintea ei un gând limpede: „Mai întâi a fost infernul orașelor arse și, câteva ore mai târziu, - calul acesta care paște iarba plină de
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
-și arătau vitejia sau abnegația. Erau simpli, umani. Mai ales cel ce purta o cască veche de conchistador, un bătrân înalt, care mergea sprijinindu-se într-o suliță, la capătul coloanei. Chipul lui m-a subjugat printr-o surprinzătoare seninătate, amară și surâzătoare totodată. Cufundat în melancolia mea de adolescent, am fost cuprins subit de o bucurie confuză. Mi s-a părut că am înțeles calmul acelui ostaș bătrân în fața înfrângerii iminente, în fața suferinței și a morții. Nici stoic, nici suflet
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
peste Ural aducea în stepa noastră prima adiere a toamnei. Totul strălucea în lumina aceea limpede. Copacii din Stalinka se profilau cu o precizie fragilă pe cerul de un albastru înviorat. Orizontul trasa o linie pură, tăioasă. Cu o liniște amară, îmi spuneam că se apropia sfârșitul vacanței. Precum și sfârșitul unei perioade din viața mea, un sfârșit marcat de o descoperire extraordinară: toate cunoștințele mele laolaltă nu-mi garantau nici fericiera, nici contactul privilegiat cu esențialul... Și încă o revelație: cât
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
nou „sesam”-ul: „Și totuși, a existat în viața soldatului bătrân ziua aceea de iarnă...” Și îl vedeam pe bătrânul cu cască de conchistador. Mergea sprijinindu-se în sulița lui lungă. Fața lui înroșită de vânt era întunecată de gânduri amare: bătrânețea lui și războiul care avea să continue și când el nu va mai fi. Deodată, în aerul spălăcit al zilei înghețate, a simțit mirosul unui foc de lemne. Gustul plăcut și puțin acrișor se îmbina cu răcoarea brumei de pe
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
mână, mâna stângă, nu mai avea degete. A înghesuit bancnota în fundul lăzii, apoi, brusc, s-a legănat pe scaun și, întinzându-și ciotul spre Charlotte, i-a mângâiat glezna. Și și-a ridicat spre ea privirea plină de o demență amară... Ea nu a apucat să înțeleagă ce s-a întâmplat după aceea. A văzut un alt schilod, acesta cu două brațe valide, care a țâșnit lângă primul și, brutal, a scos bancnota din lada ciungului. Charlotte a rostit un „Ah
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
adolescentul acela agresiv și nervos care venise ieri la Saranza. Așa a început vara noastră, ultima mea vară petrecută în casa Charlottei. A doua zi dimineața, m-am trezit cu sentimentul că sunt, în sfârșit, eu însumi. O liniște profundă, amară și senină totodată, se răspândea în mine. Nu mai trebuia să mă zbat între identitatea mea rusă și cea franceză. M-am acceptat. Ne petreceam acum aproape toate zilele pe malul Sumrei. Plecam dis-de-dimineață, ducând cu noi o ploscă mare
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
gestul degetelor ei, întorcând paginile, se țesea în unduirea ramurilor lungi ale sălciilor... Așadar, contopirea aceea ascundea taina frumuseții sale! Da, chipul, trupul ei nu se crispau, speriate de sosirea bătrâneții, ci se lăsau pătrunse de vântul însorit, de miresmele amare ale stepei, de răcoarea crângului de sălcii. Iar prezența ei conferea o uimitoare armonie acelei întinderi pustii. Charlotte era acolo și, în monotonia câmpiei arse de căldură, se înfiripa o consonanță insesizabilă: foșnetul melodios al curentului, mirosul aspru al lutului
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
și niște plevuști care au țâșnit când s-a apropiat. Ca pe vremea copilăriei în satul lui... O ascultam și Rusia, țara singurătății sale, nu îmi mai părea ostilă „francității” ei. Emoționat, îmi spuneam că bărbatul înalt, beat, cu privirea amară, acel Gavrilici, nu ar fi îndrăznit să vorbească cu nimeni despre sentimentele lui. I s-ar fi râs în nas: Stalingrad, războiul și, dintr-o dată, trestiile, plevuștile acelea! Nimeni din curte nu s-ar fi obosit măcar să-l asculte - ce
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
după firea moldovenească, să se lase de pradă, să se apuce de lucru, ca oamenii Moldovei, căci cu prada n-au s ajungă departe ! Să afle hanul că țara are domn tânăr și viteaz și că va fi vai și amar de cei ce-i vor mai călca hotarele... Hanul a primit cuvântul lui Ștefan cel Mare cu mânie strașnică. A scrâșnit: Mă duc să-l Învăț minte pe puiul acesta cutezător... Și astfel, iar s-au aprins focurile de veste
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
fie moale, când m-oi Întoarce acasă, unde mă așteaptă nevoile. Dar să nu vă fie cu supărare, ia, palmele aceste țărănești ale noastre străpunse de pălămidă și pline de bătături, cum le vedeți, vă țin pe dumneavoastră de-atâta amar de vreme și vă fac de huzuriți de bine. La aceste vorbe,[...] colonelul Alexandru Cuza a dat mâna prietenește cu moș Ion Roată. În sfârșit,[...] s-a Încuviințat ,,Unirea”, și apoi deputații s-au Întors fiecare la vetrele lor. Peste
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
pag = cal cu pete pe trup; sarbed = aici, cu Înțeles de palid; redută= construcție pentru apărare, Înconjurată de șanțuri; dorobanț = soldat român de odinioară. DARUL LUI MOȘ MIRON după Ion Agârbiceanu Era În vara anului 1916. Războiul bântuia de-atât amar de vreme. Moș Miron, În satul lui transilvănean, de la poalele munților, intra greu În vorbă cu cei ce se Întorceau de pe câmpul de luptă răniți și bolnavi, Voia și bătrânul să afle: ,,Au intrat ai noștri În război, sau n-
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
a eliberat Slovacia și când ? a Întrebat Învățătorul. Glasurile copiilor sunau ca niște clopoței sub bolta senină a cerului. Au răspuns toți că meleagurile lor au fost dezrobite de români. Învățătorul zâmbea mulțumit de răspuns. Am zâmbit și noi. Nodul amar din grumaz, stârnit de aducerile-aminte, nu l-am mai simțit. Am avut un simțământ de mândrie față de contribuția noastră de sânge În războiul dreptății, din munții Tatra. Cum au aflat că suntem români, Învățătorul și copiii s-au apropiat de
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
ca ziua de-astăzi la toți [să] pară ieri?... Și zece luni de trudă și ani întregi de chin M-au folosit cu-atîta... cu-atîta de puțin, Pe când un vârf de spadă, veninul, un pumnar Mă scapă deodată de grijă, de amar... Să mergem înainte cu fruntea descrețită, Să tăiem tot în cale cu spada ascuțită... Destul purtat-am masca. Sus inimă, jos mască! (s-aud rugăciunile la ieșirea sufletului) Acela de acolo curând o să sfârșească. (ascultă la ușă) Ei, cîntă-mi, cîntă-mi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
poți ști, copilă, ce-adînc, adânc mi-e dorul Și cum în minte-mi vecinic îmi șmotruiesc * amorul, Căci somnul fuge-n lume când ochii mi-i închid Și zi și noapte, tremur și vreau să mă ucid. Nu știi ce-amar e focul acestei crude patemi Și cum gândirea morții în veci în minte bate-mi, {EminescuOpVIII 98} Verena, și tu toate c-un zâmbet poți să stingi Văd, te pătrunde mila de tu, Verena, plângi; O, lacrima ta dulce e
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
-ți capul, Mihnea, căci tu - tu ești nebun. [MIHNEA] De ce nu chemi pe Roman să vie mai degrab? E drept, mărite Doamne, că capu-mi este slab, Dar tu ești slab de vine, te ții abia-n picioare, O sarcină amară nu ți-i viața oare? Simțești poate sfârșitul - vrei să-ți spun vo poveste Ce am aflat-o însumi din gura-unei neveste, Unei neveste mândre... [IUGA] Da, a nevestii tale!... [MIHNEA] [(apart)] El știe tot. Putere! Am o durere-n
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
adâncă și întinsă... căci alta-i lumea ce-o vezi [cu] ochii - și-aceea tristă, și alta-i lumea ce-o vezi în oglinda speranței și în visul cel frumos al trecutului - și aceea-i frumoasă... alta-i fundul cel amar al mărei, alta-i fața apei cea lucie. Adeseori iau de la basmu, de la păzitorul cel posomorât al trecutului, cheile lui de aur și deschid porțile inimei mele. Adeseori, în sufletul meu, întorc înapoi roata cea uriașă a timpului cu codrii
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
o, Doamne? ȘT[EFAN] O știi, sărman copil! Și tu! (uitîndu-se la el cu milă) Și el... nebunul. De-aceea ai pălit, De-aceea nu mai râzi tu, de-aceea cânți tot trist. Dară, deși amorul e crud și e amar, Tu ești poet și-n tine găsești a ta răsplată Tu totuși ești ca floarea ce-și e destulă șie. M[AIO] Dară și al meu suflet, și el era să fie Ca norul care poartă gîndirea-i aspră, rece, Pe-
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
să vie! și veșteda mea față Va fi ca arătarea a ciumei ce îngheață Și-alungă-n noaptea morții un veac de oameni plin. (Boierii se uită spăimântați și stran asupra lui, care-i fixează crunt și-apoi adaogă c-un surâs amar: Dar ei se tem de mine... Ei n-or veni... nu vin! ȘTEF[AN] (încet) Chiar azi boieri, chiar astăzi! Vă așezați la masă, Boierii mei cei vrednici!... Și-n frunte-i o să șază Portarul ot Suceava! Tu, Maio, lângă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ascultați învățu-mi de anii-mi limpezit. Și eu-s o carte veche ce Dumnezeu a scris, De Ștefan tâlcuită cum el m-a înțeles Când, ca un soare mândru cu inima de jar Ce soarbe nori de aur din marea de amar, El m-a-nalțat pe mine din mare, din popor, La rândurile mărirei, la tronu-i lucitor. Eu nu-s hatmanul vostru, piticilor de azi, Voi, dintr-o mare moartă un amărât talaz. Privesc trecutul rege - cu înstelată frunte, Privesc consoții palizi cu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
V PETRE MARIA BOGDAN prinț de coroană CLĂNĂU cavaler de Malta PETRE stolnicul din Lăpușna ROXANDA Încheiere și moarte în liniște * 2254 Tu ești, o Doamne, mare, eu sânt un biet pescar Ce-și mână barca tristă pe valuri de amar, Te-am căutat prin lume, te-am căutat prin morți, Te-am căutat pe treapta a unei alte sorți. * 2276 alta? Cine m-a iubit odată intră-n ordinul de Malta. * [PETRU RAREȘ] Boieri, Moldova astăzi pe tronul ei ne
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
vinul curgea în pahare...... acela-n temniță, lovit de bardă, cădea însîngerat - și a murit... Fiară tu, care șezi colo sus... ascută-mă! Ce vrei să faci... sufletul. tău cumplit ce zice? Nu mai simți*... batjocura, demone! Tot ce-i amar în lumea asta mie, mie... Ți-ajunge, tirane! Văzut-ai mai mare cruzime pe pămînt?... Tu, ce ai fost trimis de Dumnezeu pe lume s-o biciui, tu, ce ești diavolul în picioare... Spune-mi, spune-mi daca-n iadul
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]