9,933 matches
-
F.A.O., F.M.I.,O.I.M., O.M.M., U.T.T., U.N.E.S.C.O., U.A.W. și al altor 35 de organizații internaționale guvernamentale. Relații româno-libaneze Relațiile diplomatice între Liban și România datează din anul 1965 (6 ianuarie) la nivel de ambasadă reședința la Atena (L) și ambasadă la Beirut (R). Între cele două țări au avut loc schimburi de vizite la nivel înalt, ca aceea a președintelui Consiliului de Stat român la Beirut, între 14-17 februarie 1974. Au fost adoptate un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
M.M., U.T.T., U.N.E.S.C.O., U.A.W. și al altor 35 de organizații internaționale guvernamentale. Relații româno-libaneze Relațiile diplomatice între Liban și România datează din anul 1965 (6 ianuarie) la nivel de ambasadă reședința la Atena (L) și ambasadă la Beirut (R). Între cele două țări au avut loc schimburi de vizite la nivel înalt, ca aceea a președintelui Consiliului de Stat român la Beirut, între 14-17 februarie 1974. Au fost adoptate un Comunicat comun, dat publicității, în care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
balanța de plăți, precum și trimiterile emigranților în țările arabe petroliere (până în anul 1990). Conflictul armat din Golf (1990-1991) a provocat întoarcerea masivă a acestora. Relațiile româno-iordaniene Cele două țări au stabilit relații diplomatice la 2 aprilie 1965, la nivel de ambasadă, având ambasade la București și Amman. Legăturile dintre poporul român și poporul iordanian sunt foarte vechi. Documentele existente atestă intense legături între cele două popoare în epoca evului mediu, statornicindu-se importuri de-a lungul anilor sub multiple forme. Opera
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
plăți, precum și trimiterile emigranților în țările arabe petroliere (până în anul 1990). Conflictul armat din Golf (1990-1991) a provocat întoarcerea masivă a acestora. Relațiile româno-iordaniene Cele două țări au stabilit relații diplomatice la 2 aprilie 1965, la nivel de ambasadă, având ambasade la București și Amman. Legăturile dintre poporul român și poporul iordanian sunt foarte vechi. Documentele existente atestă intense legături între cele două popoare în epoca evului mediu, statornicindu-se importuri de-a lungul anilor sub multiple forme. Opera Divanul sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
la O.N.U., Bagdad, Damasc și Moscova. Oficializarea stabilirii relațiilor diplomatice cu Iordania s-a efectuat la 2 aprilie 1965, prin publicarea unui Comunicat comun, fiind exprimate hotărârea celor două țări de a stabili relații diplomatice la rang de ambasadă și dorința de a acredita ambasadori la București și Amman. În primăvara anului 1967, România a înființat o reprezentanță comercială în capitala Iordaniei, care a avut o contribuție importantă la dezvoltarea schimburilor economice româno-iordaniene. La 25 septembrie 1968, dr. Iacob
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
cu peste 75 de state, este membru al O.N.U. din anul 1955, al Ligii Arabe 1945 și al altor 25 de organizații internaționale guvernamentale. Relațiile diplomatice româno-iordaniene, reamintesc, au fost stabilite la 2 aprilie 1965, la nivel de ambasadă. Relațiile la nivel înalt au avut loc la 29-30 ianuarie 1974, fiind efectuată vizita regelui Hussein Ibn Talal în România, în timp ce președintele României, însoțit de soția sa, a efectuat o vizită oficială în Iordania la 14-17 aprilie 1975. În calitate de director
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
Siriei din cadrul R.A.U., țara noastră a avut oficiu diplomatic în capitala Republicii Arabe Unite Cairo; România a recunoscut Republica Arabă Siria și a stabilit relații diplomatice cu aceasta și s-a convenită schimbul de misiuni diplomatice la rang de ambasadă; Ambasada României la Damasc a fost deschisă la 15 octombrie 1961, iar Agenția Economică și-a reluat activitatea la 20 octombrie 1961. Ambasadorul R. A. Siria, Nahib Al Sabbagh, și-a prezentat scrisorile de acreditare la București la 14 iulie 1965
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
din cadrul R.A.U., țara noastră a avut oficiu diplomatic în capitala Republicii Arabe Unite Cairo; România a recunoscut Republica Arabă Siria și a stabilit relații diplomatice cu aceasta și s-a convenită schimbul de misiuni diplomatice la rang de ambasadă; Ambasada României la Damasc a fost deschisă la 15 octombrie 1961, iar Agenția Economică și-a reluat activitatea la 20 octombrie 1961. Ambasadorul R. A. Siria, Nahib Al Sabbagh, și-a prezentat scrisorile de acreditare la București la 14 iulie 1965; la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
Ambasadorul R. A. Siria, Nahib Al Sabbagh, și-a prezentat scrisorile de acreditare la București la 14 iulie 1965; la 30 ianuarie 1968 și-a prezentat la Damasc scrisorile de acreditare ambasadorul Vasile Pogăceanu; în perioada 15 octombrie 1961-30 ianuarie 1968, Ambasada română a fost condusă de un însărcinat cu afaceri a.i. Schimburi bilaterale comerciale româno-siriene În perioada 1961-1967, schimburile comerciale au înregistrat o creștere de aproape trei ori: de la 35,1 mil. lei valută în 1961 (din care 19,2 la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
ale tradiției beduinilor nomazi. Cultura populară este încă vie, cu multe festivaluri de muzică și dansuri, în Libia și în afara granițelor. Relațiile româno-libiene Relațiile diplomatice între România și Libia au fost stabilite oficial le 12-14 februarie 1974, la nivel de ambasadă, fiind deschise ambasade în cele două capitale, București și Tripoli, cu prilejul vizitei la nivel înalt, când președintele României a efectuat o vizită oficială la Tripoli; a fost adoptată o Declarație comună româno-libiană, în care se consemna efectuarea vizitei oficiale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
nomazi. Cultura populară este încă vie, cu multe festivaluri de muzică și dansuri, în Libia și în afara granițelor. Relațiile româno-libiene Relațiile diplomatice între România și Libia au fost stabilite oficial le 12-14 februarie 1974, la nivel de ambasadă, fiind deschise ambasade în cele două capitale, București și Tripoli, cu prilejul vizitei la nivel înalt, când președintele României a efectuat o vizită oficială la Tripoli; a fost adoptată o Declarație comună româno-libiană, în care se consemna efectuarea vizitei oficiale și stabilirea relațiilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
zile înainte de 14 februarie 1974, pentru a negocia textul Declarației comune româno-libiene și alte documente ce vor fi enumerate mai jos. S-a dorit din partea conducerii României ca între cele două țări să fie stabilite relații diplomatice la nivel de ambasadă până la vizita la nivel înalt. În cursul negocierii documentelor, a Declarației comune româno-libiene ne-a fost prezentată dorința lui Moammer Gaddafi ca evenimentul să fie dat publicității ca principalul eveniment al vizitei la nivel înalt; conducerea română a acceptat propunerea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
Moktar Ould Daddah fiind ales președinte. Guvernul român a recunoscut Republica Islamică Mauritania; în anul 1964 între reprezentanții diplomatici de la Paris ai celor două țări s-au dus tratative în vederea stabilirii relațiilor diplomatice între România și Mauritania, la nivel de ambasadă. Comunicatul comun a fost publicat la București și Nouakchott la 15 ianuarie 1965, în presa din cele două capitale. La 20 iunie 1970, România a acreditat în Mauritania primul său ambasador, pe Nicolae Sipoș, cu reședința la Alger; la 19
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
fost acreditat la București primul ambasador al Mauritaniei, cu reședința la Moscova. La 19 septembrie 1972, și-a prezentat scrisorile de acreditare în România ambasadorul Mauritaniei, cu reședința la Moscova, Sidi Bouma Ould Sidi. În noiembrie 1972, România a deschis ambasadă la Nouakchott, iar la 13 februarie 1973, ambasadorul extraordinar și plenipotențiar român, Ion Moangă și-a prezentat scrisorile de acreditare. Situația politică în momentul de față: după lovitura de stat din 6 august 2008, s-au înregistrat evoluții pozitive în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
1942, când a fost desființat"75. Poporul român a salutat obținerea independenței Marocului, la 3 martie 1956; România a recunoscut Marocul ca stat independent la 17 august 1956; la 20 februarie 1962, au fost stabilite relații diplomatice la rang de ambasadă 76. În septembrie 1962, România a deschis la Rabat o misiune diplomatică, condusă de un însărcinat cu afaceri a.i. În februarie 1968, a fost acreditat la Rabat un ambasador român cu reședința permanentă la Roma, iar în iunie 1969 a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
29 noiembrie 1878, Ion Ghica a depus scrisorile de acreditare împăratului Alexandru al II-lea al Rusiei, în calitate de trimis extraordinar și ministru plenipotențiar al României la Petersburg. Ulterior, reprezentanțele diplomatice ale celor două țări au fost ridicate la rangul de ambasadă. Și după anul 1900, schimburile comerciale româno-ruse au rămas aproape nesemnificative; la finele anului 1912, Rusia deținea 1% din exportul nostru și 2,6% în import; România reușise, totuși, în acel moment să ocupe locul 9 în Europa (volumul valoric
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
într-un deceniu și începutul reducerii unor obstacole artificiale au creat un cadru propice pentru strângerea legăturilor comerciale româno-scandinave. Reprezentarea diplomatică a României în Suedia, după restabilirea relațiilor diplomatice, în decembrie 1947, la rang de legație, apoi la cel de ambasadă până în decembrie 1989 și după aceea a fost următoarea: Radu Rusescu, primul reprezentant român, acreditat în 1947-1953; Francisk Otrok în perioada 1953-1958; însărcinați cu afaceri a.i, 1958-1961; Manu Petre 1961-1966; Eduard Mezincescu 1966-1973; Dumitru Lazăr 1973-1975; Teodor Vasiliu 1976-1984
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
a declarat stare de război cu România în anul 1944. La 3o decembrie 1947, România a fost declarată Republică Populară. La aceeași dată, România a restabilit relațiile diplomatice cu Suedia, la nivel de legație și mai târziu la rang de ambasadă. Între cele două țări au continuat schimburile la nivel guvernamental: astfel la 3-7 mai 1967, ministrul afacerilor externe, Torsten Nilsson, a efectuat o vizită oficială în România, unde a avut discuții cu ministrul român al afacerilor externe, Corneliu Mănescu, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
al P.N.Ț.C.D. în Suedia, domnul Iftene Pop, fost lucrător în M.A.E. până în decembrie 1989, mi-a solicitat o vizită în cursul căreia am fost consultat în legătură cu implicarea mea în calitate de ambasador al României la Stockholm și a Ambasadei române în realizarea preconizatei vizite a domnului C. Coposu la Stockholm. Am precizat că voi fi prezent la aeroport la sosirea politicianului român, îl voi însoți la întâlnirile ce le va avea cu reprezentanți ai oficialităților suedeze și ai unor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
sosirea politicianului român, îl voi însoți la întâlnirile ce le va avea cu reprezentanți ai oficialităților suedeze și ai unor partide politice, în situația în care domnul Corneliu Coposu va considera necesară prezența mea; voi oferi un dineu oficial la Ambasada română, la care vor fi invitate oficialități și alte personalități suedeze; voi participa la întâlniri ale Domniei Sale cu membri ai diasporei române din Suedia și îl voi conduce la aeroport la plecarea spre țară. Am propus conducerii M.A.E.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
capitale ambasadorii români l-au desconsiderat și l-au ignorat; a cerut persoanei care a acționat "într-un mod impertinent" să părăsească sala unde avea loc întâlnirea. După câtva timp, am solicitat domnului Corneliu Coposu permisiunea de a pleca la ambasadă pentru a întâmpina personalitățile suedeze invitate la dineul oferit în cinstea Domniei Sale. M.A.E. aprobase acțiunea organizată de ambasador, cu precizarea că dineul va putea fi oferit dacă domnul Corneliu Coposu își va fi dat acordul cu acțiunea respectivă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
datoriei, astfel că între 1957 și 1980 au avut loc negocieri în 12 runde, fără ca părțile să fi ajuns la un acord pentru închiderea problemei. În anul 1993, Partea suedeză a revenit la problema stingerii datoriilor, iar în 1994, prin ambasada sa la București, a pretins suma de 3 miliarde de dolari. După alegerile din anul 1996, Suedia a scăzut pretențiile de la 3 miliarde la 800 de milioane de dolari, măsură determinată de politica internațională (reducere la datorii istorice). Dar în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
româncă și tată suedez. Alf Lombard a publicat în anul 1992, în revista "Limba română" (L.R.xLIN.10, p. 540, la București) un material intitulat Despre folosirea literelor  și Î (10 pagini), adresat Academiei Române din anii 1953 și 1965. Ambasada română la Stockholm și subsemnatul am avut relații personale cu acest om eminent care a împlinit în anul 1992 memorabila vârstă de 90 de ani, fiind aniversat, decorat de Academia Română și foarte apreciat la nivel național; a decedat după plecarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
de 5 ani, în speranța că îi va convinge pe turci să întreprindă un război împotriva lui Petru I cel Mare al Rusiei, spre a se răzbuna, pe această cale, pentru înfrângerea de la Poltava. În timpul acreditării mele în Suedia (1990-1994), Ambasada României a publicat un buletin de presă în limbile română și engleză adresat diasporei române, pe baza unor informații primite din țară și îndeosebi știri din ziarul "9 o'clock", în limba engleză. La 1 decembrie 2006, a fost inaugurat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
fost rechemat de la post și s-a întors la locul de unde provenea (Constanța). A trecut ceva timp și am intrat în posesia unor informații provenind de la soția fostului ambasador care a întrebat telefonic, în discuții cu o fostă lucrătoare a ambasadei de la Havana, dacă soțul său ar putea reveni în M.A.E., fiind dispus să accepte orice altă funcție, la o ambasadă română în străinătate. Ambasada României la Havana a fost condusă din anul 1989 până în anul 2011 de însărcinați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]