5,855 matches
-
cuvinte despre lectura copiilor, de Vasile Balintescul; Ana Conta - Kernbach: Elemente de pedagogie de Trăian Brăileanu. Există și o „Revistă a revistelor”, în nr. 6 și 7 fiind recenzate „Răvașul poporului”, editată la Fălticeni, de A. Gorovei și M. Sadoveanu; Amicul tinerimii, revistă care apărea la București. La Măriței recomandăm să fie vizitată clădirea Școlii Generale, înființată de Societatea pentru Cultură și Literatură Română din Bucovina, din inițiativa cărturarului George Tofan. În timpul stăpânirii austriece, în localitățile cu populație mixtă sau înființat
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
un departament dedicat chestiunii evreiești (Forschungsabteilung Judentum). Nu este exclus ca în vara anului 1939, Wikander să se fi aflat încă la München și chiar să fi participat la a patra sesiune de comunicări a institutului, la care participă și amicul său Höfler3. Directorul acestui institut, Walter Frank, e deopotrivă editorul lucrării, publicată postum, a lui Cristoph Steding, membru al aceluiași institut: Das Reich und die Krankheit der europäischen Völker, lucrare a cărei popularitate capătă în acei ani funcția unui manifest
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
dificil ca la Paris. - Printre primele lucruri pe care le-am putut aranja ca profesor a fost invitarea lui Duchesne-Guillemin2 de a vorbi la Lund și Uppsala - faptul că nu ați putut vorbi la Uppsala se datorează, o știți, inerției amicului nostru Widengren, care ar fi putut să vă invite atât la Uppsala, cât și la Lund... Da, îmi vorbiți de traducerea franceză a opus magnum-ului său. Este o carte foarte erudită, care conține mai ales materiale noi3. În ceea ce privește ideile, sunt
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Era și o măsuță mică, pe lîngă acest pat. Nu erau pacienți, erau deținuți veniți normali, și erau majoritatea tineri, toți erau întrebați de armament, să dea informații de organizații subversive, adică Sumanele negre, ce cunoșteau din sate, orașe, prieteni, amici, camarazi, tot trebuiau să spună. Aici era durerea mare că am venit. După ce mi-au arătat cu deținutul ăsta, eu totuși nu știam, trebuia pe parcurs să învăț. Doamna mi-a spus: pe parcurs ai să devii expert. Am devenit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
singura explicație a eșecului". În realitate, anchetatorul știa exact mobilul arestării, dar spera ca prin tortură să smulgă ceva declarații dușmănoase. Drept urmare, la a treia întîlnire, ofițerul de securitate îi dă spre lectură declarațiunea unui fost coleg de facultate și amic, Dumitru Filip: "Filip fusese arestat cu puțin timp înaintea mea, în ultima decadă a lunii ianuarie. Aflasem asta de la prietena lui, Nela, pe care am întîlnit-o pe holul bibliotecii publice, chiar în ziua în care am fost arestat și eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
plus, profitaseră de dispoziția spre delațiune a colecționarului de scrisori și mă săltaseră și pe mine: deși absolvisem facultatea cu un an înainte, constituiam un bine venit adaos la un complot studențesc contrarevoluționar. Acum aveam în mînă declarația lui Filip. Amicul nu mă dezamăgea. Memoria lui era prodigioasă, o mașină de înregistrat vorbe sensibilă, precisă, iar posesorul acelei mașini se arăta a fi bunăvoința întruchipată: spunea tot ce știa. Ținea minte toate fleacurile, toate observațiile de interes oarecum cultural, locuri comune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
acesta nu se sfia să afirme că și dictatura proletariatului, ca orice dictatură, este exercitată de minoritate împotriva majorității. Cum Nehru era prietenul Uniunii Sovietice, Filip nu îndrăznise să-l citeze și-mi atribuia mie opinia indianului. Acuzațiile din declarația amicului meu continuau pe mai multe pagini, în același registru minor, la fel de fastidios, dar cu adresă parșivă: să demonstreze că sînt un element ostil, descompus, cosmopolit, contrarevoluționar și așa mai departe. Sînt păreri literare, nu politice, am răspuns eu întrebării lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
vrea să ajungă, nu de unde a plecat. Dar sigur, nu despre asta era vorba, i se făcea un dor cumplit de-ai lui uneori și mai ales de locurile copilăriei. Însă prima întrebare care s-ar fi născut în rândul amicilor săi dacă ar fi pus vreo fotografie ar fi fost despre taică-su. Despre faptul că el ar lipsi din fiecare. Iar Cristi n-ar fi avut chef să vorbească despre eroul căzut la Mărășești. N-a adus niciodată vorba
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
în trecere. Într-adevăr, la Paris trebuia să fiu, dar iată că lucru- rile n- au mers cum mă așteptam, abia la anul voi ajunge... Acum am altele pe cap și am zis să dau o fugă să revăd câțiva amici. Păi, nu ? Ce rezolvă amarul dacă nu niște vechi prieteni și niște pahare ? — Așa-i ? Auzi, mai ai o țigară ? Că tare mi-e poftă. — Mai am, mai am, hai, intră ! și Cristi îl mai îmbrățișează o dată. Nici nu știi
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
de mucuri de țigară de cine știe când, înjurăturile și chiotele care umpleau fondul sonor al salonului și mirosul de tărie din aceea împuțită, care nu iese nici cu toate gea- murile deschise. — Sachi Disperatu’, domnișorule Vasile, râde Ion Pribeagu, amicul lui Mihail, întrebat despre unul dintre pseudonimele sale. Așa am semnat cel mai des ! — O, Doamne, dar publicul trebuie să vă iubească ! Ovrei, neovrei, Sachi Disperatu’ e de senzație, glumește și Cristi. — Ei, mon cher, râzi tu, râzi, dar dumnea-mea
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
râde el. — Piticanie, ai ceva cu greutatea mea ? se aude o voce groasă în spatele lui, după care o mână puternică îl și smulge din scaunul său. Țiganul nu gustase poezia și venise să -și facă dreptate la masa celor patru amici, ținând încordat în mâna stângă, plină de tatuaje din cerneluri, un șiș. Toți au sărit imediat deoparte, speriați, iar Cristi, inspirat, l-a tras pe Pribeagu din fața namilei, exact înainte ca aceasta să-l lovească cu pumnul în figură. A
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
sau despre amor. Ci despre amorul de viață și curajul de a te lăsa rostogolit de ea, liber, fără frâie, cu brațele mereu deschise imprevizibilului. Într-o lume care caută mereu cu atâta patimă siguranța și finalurile previzibile, cei doi amici, care abia se cunoscuseră, știau că fac parte din categoria opusă de oameni, care se aruncă în gol, cu inima deschisă, neștiind dacă destinul îi va urca pe treptele lui strălucitoare Andrei Ruse 26 sau va izbi cu ei de
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
cârpe. O, da, ce dimineață frumoasă în care să mergi pe șapte cărări amin- tindu-ți ce nebunie ai încercat să faci. Dar nu ! Nici măcar de umor nu suntem în stare... Cristi bea vinul încet, fără să-și bage în seamă amicul. — Ca să nu mai vorbesc de ce poveste de amor celebră ar putea ieși de-aici, sigur. Omul simplu și sărac care s-a îndrăgostit și a urcat pe scenă pentru muza lui fără nume, apoi a devenit cel mai iubit trubadur
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
și Pribeagu îi bagă în buzunar o hârtie pentru ajutor. Își ia inima în dinți și pășește agale spre ultima masă din salon, derulând tot soiul de scenarii în cap despre cum să- l convingă pe Răcaru să accepte ca amicul său să cânte o melodie. Mamutu’ și Cristi nu-l slăbesc din priviri. — Și dacă rezolvă, chiar cânți ? — Ei, rezolvă... — Cristi, rar am întâlnit oameni așa trăsniți, omul ăsta e în stare de orice. Mai bine te-ai gândi ce
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Toată noaptea ? — Aproape. Și ce ți-a trebuit să cânți ? ! țipă deodată domnul Vrăbiescu. — Să cânt ? ! — Nu mă duce pe mine cu vorba, Cristian, răgetele tale de măgar nu sunt nici de la amor, nici de la un pic de băutură cu amicii într-o crâșmă. Și orașul ăsta nu e atât de mare pe cât pare, să știi, zvonurile circulă cum nici nu te-ai aștepta de repede. Cristi se uită la colegii lui, încercând să-l prindă pe cel care l-a
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
îl făcea și mai dorit. Venitul de la Răcaru îi asigura nu doar cele necesare, își permitea acum o viață mai libertină, își permitea să iasă în oraș oriunde, oricând și cu oricine, căci nu-și lăsa mai niciodată prietenii sau amicii să împartă notele sau distracțiile cu el, iar când venea vorba de dame, le trata regește, cu băuturi care mai de care mai dulci și mai scumpe, cu haine după ultimele mode, bijuterii și alte cadouri. Îi plăcea nespus să
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
mai apoi vedeta de la Izvorul rece ; la Gheorghe Ionescu, fostul student la medicină care, după ce leșinase la prima autopsie, își vânduse toate cărțile și își cumpărase un frac și câteva instrumente, mai apoi luându-și numele de scenă Gion ; la amicul său de suflet, „eternul îndrăgostit“, Titi Botez ; la Dorel Livianu sau, mai ales, la cel devenit la fel de repede faimos și care interpreta tot romanțe și tangouri, brăilean ca și Cristi, Ioan Moscu, căruia Pagony îi pusese numele de Jean Moscopol
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
lângă celebrele galerii franțuzești din Palatul Socec. — Dar stați, stați, stați, domnii mei ! Prieteni, colegi, nu de aceasta v-am chemat aici, să sărbătorim o simplă mutare de loc, zâmbește Cristi. Din nou o liniște nemaiîntâlnită se face în jur, amicilor săi nevenindu-le să creadă că ceva putea fi mai important decât mutarea sa în centru. — Numai dacă ai aflat secretul nemuririi ne mai poți minuna, amice, se ridică Fernic și-l îmbrățișează. Ai înnebu- nit, ce veste să bată
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
cu spitalizări, la câte feluri de alcool și câte zeci de litri au curs în ficații lor, fără oprire. A chefuit Cristi cât nu o făcuse poate toată viața, a dat cât pentru un bal regal din buzunar pentru toți amicii și prietenii săi înse- tați și nu l-a interesat o clipă nota finală, pe care a achitat-o triplu, sărutându-i și pe chelnerii și pe bucătarii care avuse- seră grijă de ei. O lume de treabă se-ntreabă
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
cel mai talentat compozitor al noii generații, iar Pribeagu, un textier dorit de mai toți interpreții, nu numai de marii actori, cărora le scria monologuri comice memora- bile. Însă banii sau notorietatea nu îi schimbă cu nimic pe cei trei amici, care, indiferent cât câștigă, cheltuie cu și mai mare patimă și petrec și mai desfrânat, indiferent câtă impor- tanță capătă statutul lor, nu uită nicio secundă de unde au plecat și rămân la fel de trăsniți și libertini. Într-o după-amiază, Fernic, Pribeagu
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
și te-a crescut așa prost, nu-mi place mie de ea. Dar pentru că nu-mi place mie de ea, nu i-am zis să se mute din oraș, acuma ai priceput ? Iar tipul ajunge imediat la masa celor trei amici, din fundul localului, și, când să-l ia pe Fernic de guler, acesta și ridică cu dreapta halba lui de bere, aproape goală, pe care o ținuse bine strânsă, și i-o azvârle nătărăului fix în cap, în față. O
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
altei matahale. — Frumos ! remarcă Fernic. Nici eu n-o dădeam cu așa stil. Același lucru încearcă și Cristi, însă, emoționat, aruncă cu halba peste ei. — Ei, tu mai ai de lucrat, tinerețe, râde tot Fernic, și imediat îi trage pe amicii săi în spatele barului, care era la numai câțiva metri. Barmanul nici vorbă să se ia de ei, stătea într-un colț, tremurând din toate încheieturile și rugându-se să se termine mai repede. — Hai să-l luăm p-ăla mare
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
bătăi de cap celorlalți. Doi o și iau la sănătoasa pe ușă, printre farfuriile și sticlele goale pe care continuă să le arunce de zor Cristi și Pribeagu. Fumul rămas creează un haos total. Acum e momentul, le șoptește Fernic amicilor săi. Sărim toți peste bar și intrăm prin ei, dacă se ridică de sub mese, o luăm direct spre ieșire, e singura noastră șansă, că-s debusolați ! Hai, imediat cum arunc a doua bombă ! Nemaigăsind nicio cârpă, Ionel își rupe din
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
N-au aflat nici că la câteva sute de metri s-au aruncat într-un taxi și au luat-o la sănătoasa, prin periferii, să se facă dispăruți. Și chiar dacă ar fi aflat, șoferul fusese plătit bine de cei trei amici cât să nu-și amintească nicio cursă. — Și dacă ne-a recunoscut careva ? întreabă îngrijorat Cristi. Dacă ne așteaptă o mașină de poliție acasă sau la Grand ? — Stai, mă, liniștit, cu poliția rezolv eu. Ultimul lucru de care am nevoie
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Știrbu apare deodată în lumina gălbuie și slabă a unui feli- nar care abia pâlpâia. De mult n-ai mai dat pe la noi. — De mult n-am mai dus-o așa bine. Și ce, ăsta-i sport de performanță ? — Și amicii tăi, Costică ? — Piticul John i se spune, și arată spre Pribeagu, și nou în oraș, tocmai de pe malul Dunării, din Brăila, Victor Ionescu, un violonist de excepție. Colegi de muncă, cum s-ar zice, pentru care dacă nu băgam mâna
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]