67,494 matches
-
ochi mari cât ai libelulelor, adormiți". Dar abia aici și atunci, în durata scoasă din timpul socio-istoric și suprapusă unor momente magice, imemoriale (dar încă furnicătoare), se produce revelația. Levitația, ultima secvență a volumului, e un lung și complex poem amintind nu doar de Amazon, ci și de o specie de vânători fericiți, azi dispăruți. Cadmos, vagabondul numit așa și fotografiat cu un Canon digital, îl complexează pe poetul chipurile marginal care miroase, orice ar face, a confort urban: "dădeam ocol
Dinspre margine by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8552_a_9877]
-
de aproape înrudită cu jurnalul și memoriile. Spontană, fără nici o preocupare stilistică a autorului, ea dă la iveală uneori pagini ce surprind prin expresivitate, prin caracterul efectiv literar al conțintului, ce ne ridică simțitor deasupra valorii cognitive, documentare. Să mai amintesc savuroasele scrisori ale tânărului Kogălniceanu către "babaca", numeroasele epistole-jurnal ale lui Al. Odobescu, unele misive ce concurează cu Momente și schițe ale lui Caragiale, scrisorile lui Duiliu Zamfirescu, multe mustind de literatură, cele care au condus la însăși definiția criticului
Are și literatura partea ei by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8539_a_9864]
-
din trecut va face să ajungem la o încheiere în viitor. Martin Amis, cu Săgeata timpului (Time's Arrow) e cea mai bună dovadă. Narațiunea se încheie cu înțelegerea întârziată a trecutului, privind viitorul ca pe o simplă amintire. Ne amintim că eroului urma să i se întâmple ceva ce avea să-l ducă într-un oarecare viitor, dar, în comparație cu intensitatea cu care el își cercetează trecutul, chiar și cu starea lui de acută confuzie din prezent, viitorul e o amintire
Eroul Desperado: Amintirea viitorului by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/8521_a_9846]
-
triumfe pînă la capăt, Cristian Vasile se înscrie ca ruletist cu supranumele de Latin Lover, iar cei înscriși în competiție prezentați ca la un spectacol de Catch vin cu nume de scena, The Joker, The Poker, etc.. Scena mi-a amintit de toate filmele proaste cu arte marțiale cînd figuranții cu moace de prelucratori prin așchiere intra țanțoși-burzuluiți în arena. În ceea ce privește suspansul, după ce ai văzut 13 Tzameti (2005) al lui Gela Babluani, filmul căznit al lui Sergiu Nicolaescu ți se pare
Comisarul Moldovan - Reloaded by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8562_a_9887]
-
cuvinte luminoase, în toate culorile: ŤCinzanoť, ŤToyotať, ŤKrepkayať, ŤMarlboroť, ŤBoicilť, ŤAdidasť, ŤWomenť, ŤCourvoisierť, ŤMetaxať, ŤRombacť, ŤCoca-Colať. ŤMatra-Simcať, ŤTzuicať - ăștia au de toate, mormăi comandantul Felix aranjându-și acul cravatei" (pp. 82-83). Toată lumea care a trăit în ultimii ani ai comunismului își amintește de "mândria patriotică" a președinților de CAP care raportau în fiecare an producții record. O asemenea gogomănie nu putea să-i scape unui spirit sarcastic precum Ioan Groșan. Așa că un capitol al călătoriei sale spațiale se numește Experimentul "Teleorman". Acesta
Postmodernismul (anti)comunist by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8555_a_9880]
-
institute similare din țară. Am interpretat acest protest ca pe o nevroză profesională, ca pe o stare de oboseală, poate chiar depresie, ce pot fi depășite prin luciditate și solidaritate. Am intervenit atunci cu un îndemn de continuare a lucrului, amintind titlul unei proze de J. D. Salinger, Dulgheri, înălțați grinda acoperișului. Construcția dicționarului, demnă de tot interesul public, trebuie finalizată, cu ultimele eforturi, spre satisfacția și onoarea echipei de lucru. A mai rămas un volum și DGLR e gata, poate
O victorie filologică by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8577_a_9902]
-
pietre funerare ca niște menhiri, misterioasele siluete feminine drapate în feregea neagră și cu fața acoperită - oferea o alternativă și o posibilitate de reacție împotriva epigonilor lui Nicolae Grigorescu care banalizaseră până la sațietate țărăncuțele și carele cu boi. Să ne amintim că Tudor Vianu și G. Că-li-nescu vedeau în balcanismul poetului Ion Barbu, al cărui volum apărea în 1927, adică în plină epocă de glorie a școlii de pictură de la Balcic, o replică la tradiționalismul epigonic. Așa cum s-a întâmplat și
Tonitza și întâmplările artei românești by Ioana Vlasiu () [Corola-journal/Journalistic/8563_a_9888]
-
înțelege prin jurnale secrete - precizarea "secretă" se referă la scriitor și la modul său de elaborare (departe de ochii și de evaluările consacrate ale specialiștilor și percepția curentă a publicului), nu neapărat la conținutul propriu-zis al operelor supuse analizei. Îmi amintesc, în acest sens, de dilema regretatului Adrian Marino care dorea să lase o clauză testamentară prin care jurnalul său secret ("va stârni un imens scandal; aș vrea să văd reacția unor oameni în momentul apariției lui") să fie publicat abia
Parantezele istoriei literaturii române by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8578_a_9903]
-
lucrurilor pentru mica făptură fusese nu cumpărată, ci - prin rețele complexe - procurată, cineva, aflat la capătul unui lanț salvator, ne rezolvase (în acei ani, verbul "a rezolva" se conjuga, într-un mod bizar care îmi zgîrîia urechile, cu reflexivul). Îmi amintesc cît de greu procurasem cămășuțele de pînză, căciulițele de bumbac și păturile (urîte, dar, în sfîrșit, de dimensiuni potrivite pentru un nou născut). Soacra mea obținuse o sticlă cu biberon ușoară, din plastic, cu mici desene viu colorate, care nu
Tovarășe de drum Experiența feminină în comunism by Sanda Cordoș () [Corola-journal/Journalistic/8558_a_9883]
-
oase - afumate - care adunau zeci, poate sute de oameni pe trotuarul din fața Filologiei care se învecina la acea dată cu o Gospodina. Făceam cozi doar la țigări și la cafea, invariabil în amestec (sau cu înlocuitori), uneori la fructe. Îmi amintesc de ciocolata pe care mi-a dăruit-o, în primăvara în care lucram la teza de licență, Ioana Em. Petrescu. O primise de la fratele ei și i se păruse că eu (care începusem, ca atîția alții din jur, să fac
Tovarășe de drum Experiența feminină în comunism by Sanda Cordoș () [Corola-journal/Journalistic/8558_a_9883]
-
de oboseală, deoarece fie reeditează texte mai vechi, fie prezintă scrieri rămase în manuscris, cînd autorii nu se mai află în viață. Revista România Mare preia ștafeta revistelor celor mai rău famate din "epoca de aur" pe care le-am amintit. Portdrapelul său e Corneliu Vadim Tudor, promotor al unei isterii șovine, antieuropene, de o vădită desuetudine, învigorată însă chiar de simțămîntul subiacent al pierderii de teren. Neoprotocronismul caută felurite alianțe, unele pitorești în excentricitatea lor prețios-diletantă: Un caz interesant îl
Avatarurile protocronismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8576_a_9901]
-
aproape două decenii în care le fusese drastic limitat dreptul la opinie. Din Jurnalul Monicăi Lovinescu ținut între anii 1990 și 1993 lipsesc referințele la ideea lui E. Papu (chiar și la acesta), iar naționaliștii atît de indigești altădată sunt amintiți doar în treacăt". Mai sunt indicați Nicolae Manolescu și Gheorghe Grigurcu. În acest moment e menționată controversa în legătură cu Constantin Noica și a relațiilor sale cu regimul comunist, temă aflată în bună măsură în consubstanțialitate cu cea a indigenismului. Scria subsemnatul
Avatarurile protocronismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8576_a_9901]
-
Este artistul care a trecut prin vămile timpului. Și nu a trecut oricum. în anii tinereții, în calitate de celebru pianist concertist, a trăit drama exilatului în propria țară, în Rusia Sovietică. De anii teribili ai perioadei ce a urmat războiului își amintește cu discreție. Dar și cu nostalgie. Cu câteva luni în urmă - când venise în țară pentru a pregăti turneul actual al Orchestrei de Tineret a Uniunii Europene - mi s-a confesat de o manieră fraternă ce îi apropie pe cei
Ateneul Român Muzică academică renăscută în compania tinerilor by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/8585_a_9910]
-
un opuscul mai subțire de 100 de pagini. Și totuși, până să se ajungă la o definiție sumară și autoreflexivă de genul celei pe care am citat-o mai sus, sunt de parcurs câteva zeci de file frumoase - sau măcar amintind cu insistență de frumusețe - încărcate cu micronarațiuni scurse din cu totul alt timp și dintr-un cu totul alt raport intim cu existența. De departe, lanțul de întâmplări povestite are ceva în comun cu Halimaua improvizată, sub anchetă, de Zaharia
Cartea din mânecă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8598_a_9923]
-
astrului zilei... Ce lovitură pentru oamenii Bisericii!... Care credeau că pământul, care a fost făcut de Dumnezeu să stea, - se mișcă, domnule... "Cât e Dumnezeu de mare n-are trei clase primare, orișice învățăcel, știe mai multe ca el"... - ne amintește Arghezi. Așadar, descoperirea lui Copernic trimisese pământul la locul lui, să vagabondeze printre celelalte corpuri cerești; atât că el avu la Facere norocul să se nască pe el viața. Probabil că aceasta și făcuse să fie socotit principalul scop al
Hubble by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8605_a_9930]
-
încetare, ai putea să juri că-i mort. Oare își mai revine? Lambert se pregătește să se ducă după doctor, la oraș. Către ora cinci, dl de l'Aubépine deschide totuși ochii. Îi trebuie ceva timp să se reculeagă. Își amintește de scrisoarea lui Victor Hugo, de vizita la Guernesey. Nu mai vorbește de oameni-câini, de Cinici, de morală. Lambert și ai lui se pregăteau să se confrunte cu un exaltat, dar descoperă un om liniștit și, curând, chiar senin, organizând
François Vallejo Vest. Lambert și baronul nebun by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/8590_a_9915]
-
au asigurat acel mediu protector care, în "secolul nostru cel de toate zilele", al XX-lea, și chiar în anii dezordonați din noul veac, contrar unor presupuneri curente, nu mi-a fost chiar oferit pe tavă. Te invit să-ți amintești de prima carte citită. Ce cărți anume citeai în copilărie, adolescență, în prima tinerețe? Dar de prima iubire ai vrea să ne vorbești?... Am citit precumpănitor în limba părinților mei, maghiara, ajutător în germană, abia mai târziu în română. Prima
Ion Ianoși: "Ziua sunt optimist, noaptea - pesimist" by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/8581_a_9906]
-
vreme de război. În fiecare poveste, prozatorul îi oferă alt deliciu și alt joc cititorului. Și ne aflam în fața unor "dublete", fiecare poveste are două versiuni, purtând numele zodiei purtătorului. Prima istorie de iubire se compune dintr-o narațiune fantastică, amintind de romantici și de Mircea Eliade, prin șirul de semne ce-l duc pe tânărul Leu de la Belgrad la Heidelberg și la Paris: un inel cu rubin, o carte ce se citește cruciș, o plăcuță cu constelația Leului și a
Istorii ale sufletelor pereche by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8615_a_9940]
-
ivit. De asemenea nu ne poate decît surprinde elogiul adresat lui Mircea Radu Iacoban, care ar fi un "spirit echilibrat", un "ecologist" ce cultivă cu inocență "și confesiunea lirică: son coeur mis a nu "O fi așa, dar post-festum! Ne amintim în schimb mănoasa carieră a numitului literat, într-o altă calitate și anume în cea de servilă pană a propagandei din răstimpul "epocii de aur". O generozitate sau o eventuală gratitudine personală - simțăminte nobile, de care, din păcate, unii polemiști
Un ton tranșant by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8602_a_9927]
-
A crezut că poate rămîne, pentru opinia publică, acel George Pruteanu, indiferent în ce partid politic se duce. Ca atitudine a rămas acel Pruteanu: un om de centru-stînga în opțiunea socială, un elitist în privința susținerii valorilor culturale ale României. Îmi amintesc de campania lui împotriva reclamelor în limbi străine la tv și pentru etichetarea în românește a tuturor produselor aflate la vînzare în România. Mulți au rîs atunci de el, crezînd că vrea să românizeze numele "mouse-ului" și să-i zică
Pruteanu după Pruteanu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8619_a_9944]
-
unii dintre aceștia, din oportunism sau naivitate, au acceptat să colaboreze, fără să-și dea seama că erau doar niște bieți "tovarăși de drum", eliminați și chiar persecutați când jenantul rol temporar nu mai prezenta interes pentru partid. Să mai amintim cazul nefericit al lui G. Călinescu, dat afară din postul de profesor universitar la Facultatea de Litere, ca un element "nociv" (idealist, estetizant, formalist și chiar antisemit), după ce servise regimul "democrat popular" cu o bogată publicistică angajată, ce ni se
Comunismul și intelectualii by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8620_a_9945]
-
plonjat în abis, asemeni scafandrului închis în carapacea sa metalică asemeni unui enorm crustaceu, imaginea care reflectă obsesiv noua sa condiție. Suntem la spitalul naval de la Berck-sur-mer, unde cîndva erau tratați bolnavii de tuberculoză și nu putem să nu ne amintim de Max Blecher, bolnav de morbul lui Pott care avea să-l ucidă la numai 29 de ani, imobilizat la rîndul lui într-un cofraj de ghips și de imaginile de o maladivă și tandră senzorialitate culese în romanul său
Fluturele din acvariu by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8638_a_9963]
-
că ortodoxia sa ilustrează lamura credinței creștine, "spiritul de milă și de toleranță susținut de spiritul de luptă întotdeauna treaz, neadormirea evreiască". Și încă: "Figura lui, cu trăsături evreiești (privirea ochilor fuge în lături tot timpul), trecută prin transfigurarea ortodoxă, amintește de un tip de creștin din vremea Sfîntului Pavel". Într-adevăr, o energie inteligentă, pururi cabrată, de rasă amenințată, o îndîrjire talmudică e descifrabilă în discursul lui N. Steinhardt, în întreaga-i atitudine combativă, neînduplecată în privința principiilor adoptate. Neconcesiv pînă
O evocare a lui N. Steinhardt by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8628_a_9953]
-
voi apăra cu strășnicie în fața Dreptului Judecător... Nu mă voi lăsa cu una cu două... Mă voi bate pentru mîntuirea mea! Îi voi vorbi Domnului ca de la ovrei la ovrei ...". Așadar o judecată mutuală. Nu putem a nu ne-o aminti pe Simone Weil, acea "sfîntă a exclușilor și marginalizaților", după cum a denumit-o André Gide. Evreică, franțuzoaică și creștină, ființă contradictorie, oscilînd violent între contraste, modestă și orgolioasă, smerită și arogantă, a criticat dur Biserica Romei, dar și Israelul. Aidoma
O evocare a lui N. Steinhardt by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8628_a_9953]
-
mai multe țări est-europene, promițînd să stîrnească reacții poate la fel de vehemente ca cele din Germania, dar firește, nuanțate diferit de experiențele de viață, de sensibilitățile, de componentele identitare determinate de propria istorie și de particularitățile locului. Literar vorbind, "fenomenul Littel" amintește foarte bine de cazul Houellebecq, asemănare pe care a sur-prins-o în paginile unui eseu recent publicat la Editura Gallimard François Meyronnis, sub titlul Despre exterminare considerată ca una din artele frumoase. Temele alese, stilul plat al scriitorilor făcînd parte din
Început de primăvară literară by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/8640_a_9965]