1,733,188 matches
-
o dată, chiar am șterpelit o halviță și apoi am avut remușcări. Când a murit, am suferit îngrozitor. Era un om inteligent, foarte umblat și cu o fină intuiție. Armenii, ca și evreii, au acea subțirime extraordinară. Și eu, la 10 ani, purtam cu el discuții intense. În fine, nea Garabet, prietenul meu greu, așa cum am mai scris, a fost primul care a prevăzut ceva. Probabil că eram un copil precoce. Pe urmă, au mai urmat două întâmplări care se înlănțuie cu
“Dinu Păturică este un prototip al activistului” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13745_a_15070]
-
ale mele, eram plonjat în propria mea imaginație. Atunci am citit cel mai mult (inclusiv Ionesco, Sartre, Camus) și am ascultat multă muzică; asta m-a ajutat să-mi construiesc o cultură solidă. Ca scriitor, m-am format, deci, în anii cei mai grei. De mine, eu am luat act mult mai târziu. În 1976, când am avut succesul cu Galeria..., am fost săptămâni întregi uluit. Nu-mi venea să cred! Ultima și suprema confirmare a venit de la Marin Preda, care
“Dinu Păturică este un prototip al activistului” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13745_a_15070]
-
înger. Eu nu prea am crezut-o, un medic mi-a spus că s-ar fi putut să fie o problemă de vedere. Dar eu mă trag din această femeie, care văzuse un înger... Alexandru Macedon... ski - Întorcându-ne în anii ’50, cum priveați, totuși, lumea din jur? - Trăiam într-o inconștiență mirată. Mă miram că așa ceva era posibil. La un moment dat, prin 1957-58, era la editură o evreică basarabeancă; traducea de zor o istorie universală și îi tot dădea
“Dinu Păturică este un prototip al activistului” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13745_a_15070]
-
Abführtag. Am citit eu, odată, că o tânără din Germania nu putea să defecheze și i se făceau masaje pentru asta, în fiecare zi. Operația asta se numea Abführtag, adică ziua în care scoți din tine ceva. Acum vreo 5-6 ani eram la masa de lucru, acasă, și a venit Manolescu. Uitându-se pe masă, m-a întrebat ce înseamnă acest cuvânt și m-a sfătuit să nu denumesc romanul în germană, ci în română, Ziua excrementelor. Lucrul a rămas suspendat
“Dinu Păturică este un prototip al activistului” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13745_a_15070]
-
și cenzorul propriului meu text. Muzeul cuvintelor Această carte este, de fapt, o replică la Ciocoii vechi și noi, a lui Nicolae Filimon. Dinu Păturică va fi, la mine, Costel Jurubiță. Unul care a moștenit o femeie de 90 de ani, i-a luat toate moșiile, după ce a incinerat-o și i-a împrăștiat cenușa pe pământ. Puțin lugubră chestia, dar Jurubiță este... contemporanul nostru. El, fiind asistent sanitar, îi făcea, fizic, Abführtag bătrânei care nu mai putea să defecheze și
“Dinu Păturică este un prototip al activistului” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13745_a_15070]
-
dispoziție pentru ediția anastatică de azi pare să fie rarisim, dacă nu unic. Parcurgându-l, noi, care, din păcate, i-am fost contemporani, prin efectele lui, ne dăm încă o dată seama de absurdul orwellian în care am trăit 45 de ani, de greaua sentință de condamnare la care am fost supuși ca popor, intrați în robia comunismului, sentință extinsă deopotrivă asupra spiritualității, a culturii ce trebuia să fie "modelată" după tiparele cuceritorului, transformată pri mistificările cele mai grosolane și mai ales
Cum se distruge o cultură by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13762_a_15087]
-
a stilului sau. De ce e atît de tentanta remarcă lui Calvino? Din cel puțin trei motive. În primul rînd sugestia că imagistică literară are o istorie și că această istorie cunoaște schimbări și rupturi. Vorbește de aproape o sută de ani, perioada ce începe cu Stendhal și se termină, să zicem, cu James Joyce, perioada înțeleasă că un interval distinct al istoriei imagisticii literare, marcat de un început și de un sfîrșit. Apoi ideea că schimbările produse pot fi legate de
Sara Danius - Romanul realist si nasterea imagisticii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13753_a_15078]
-
făcea cu atîta curaj un pas în stare să stîrnească rîsul lumii, era fiica domnului de G...; comandantul citadelei din M..., soțul ei, de care o legase o afecțiune din cele mai sincere și mai calde, murise cu vreo trei ani în urmă, la Paris, unde plecase să-și rezolve niște probleme patrimoniale. 1) Kleist ne oferă un început de un dramatism colosal. De-a lungul a două pagini narațiunea capătă ritm și ne găsim în mijlocul intrigii. Dar trebuie remarcată relativă
Sara Danius - Romanul realist si nasterea imagisticii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13753_a_15078]
-
clopoțelul din fața sună neîntrerupt. În sfîrșit vasul pleca, iar cele două maluri, ticsite de magazii, de clădiri cu schele și uzine, alunecară înapoi că două panglici lațe desfășurate pe îndelete. Lîngă cîrma stă nemișcat un tînăr pletos, ca de optsprezece ani, ținînd sub braț un album. Privea stăruitor, prin ceață, clopotnițele, marile clădiri ale căror nume nu le cunoștea; apoi, cu o ultimă privire, cuprinse insula Saint-Louis, La Cité, Notre-Dame; și curînd, Parisul stergindu-se din zare, tînărul suspina adînc. Domnul Frederic
Sara Danius - Romanul realist si nasterea imagisticii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13753_a_15078]
-
Geo Vasile Au trecut deja 12 ani de la stingerea poetului "Stelelor fixe", printre primii chemați la Tatăl ceresc, din generația lui. Abia depășise pragul celor 50 de ani. În ciuda vremurilor ce-au urmat, gestionate de ghilotina uitării, Gheorge Pituț a avut o postumitate demnă de poezia sa
Sonetele lui Gheorghe Pituț by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/13766_a_15091]
-
Geo Vasile Au trecut deja 12 ani de la stingerea poetului "Stelelor fixe", printre primii chemați la Tatăl ceresc, din generația lui. Abia depășise pragul celor 50 de ani. În ciuda vremurilor ce-au urmat, gestionate de ghilotina uitării, Gheorge Pituț a avut o postumitate demnă de poezia sa, grație strădaniei iubitei și tovarășei de viață, Valentina Pituț, literat și editor stimabil, dovadă și această carte de sonete Când îngerii
Sonetele lui Gheorghe Pituț by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/13766_a_15091]
-
antume Stele fixe ( 1977) și Noaptea luminată ( 1982), dar și din scrieri postume cuprinse în Sonete ( 1995), Celălalt soare ( 1998). O carte de sonete care, singură, ar putea legitima pe deplin un poet în istoria literară a ultimilor 30 de ani. Fapt e că ediția de față oferă o fațetă mai puțin văzută a poeziei lui Gheorghe Pituț, relansând un model șaptezecist, un orfic și un orfevru, în dizarmonicul, narcisicul, milenaristul peisaj poetic actual. Ne-a surprins nu numai naturalețea cu
Sonetele lui Gheorghe Pituț by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/13766_a_15091]
-
și morale se însoțesc inevitabil cu calea adevărului și libertății, fie și cu prețul vieții, de vreme ce: "Nici vremurile nu-s pereche/ Dacă apuci doar calea soartei/ Când parcă însăși viața moarte-i/ La Siracusa cea străveche". În limbajul esopic al anilor ’80, Siracusa putea să însemne București, Timișoara, toată țara românească, din care poetul evadează când și când în voluptăți muzicale: "La țărmuri încă de-un deceniu/ eu caut stării arhetip/ revolta mea să i-o dedic/ dar trec utopic și
Sonetele lui Gheorghe Pituț by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/13766_a_15091]
-
lui Dante și Eminescu, la siderala elegie blagiană. "Noblețe" nu este doar unul din sonetele demne de orice antologie, ci și marca stilistică a omului și poetului Gheorghe Pituț: Culoarea morți-i frumusețea/ frunzelor galbene ce cad/ de mii de ani pe-același vad/ dar fără ură, cu tandrețea/ timpului-gâdele nomad/ care ne-nvață ce-i noblețea/ de a te pierde cu suplețea/ și pacea unui trunchi de brad./ La fel de anonimi sunt sorii/ ca fiecare frunză-n parte/ noi singuri însă
Sonetele lui Gheorghe Pituț by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/13766_a_15091]
-
fanatismul invertit și de futilitatea oricărei întreprinderi umane bazată pe intoleranță. Astfel, Noaptea Sfîntului Bartolomeu, moment de supremă erezie de la armonia istorică, e considerată o abjurare de la datul uman primordial, cît și de la corola de civilizație dobîndită de peste două mii de ani de tradiție democratică. "Noaptea Sfîntului Bartolomeu a fost o mare nelegiuire, chiar pentru acel timp". "Zarva, îmbulzeala gloatei de ucigași și lanțurile întinse în mijlocul străzilor" dau o imagine terifiantă a unui atentat modern globalizat. "Acolo, după spusele destul de țări ale
O condamnare a vanității by Mircea Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13778_a_15103]
-
Magdalena Boiangiu În urmă cu câțiva ani am cumpărat o ediție veche din Marc Aureliu cu următoarea dedicație: «să-ți fie prieten la ceasuri grele și să te ajute așa cum m-a ajutat pe mine». Nu cunosc elogiu mai frumos pentru o carte decât acest «prieten la
Georges Banu - Itinerar formativ by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13749_a_15074]
-
Mihai Ionatan și vorbește despre sine la persoana a III-a ("Cel mai bine l-a descris un profesor: trebuie să bați un cui, să-l legi, că altfel zboară) l În același număr al Dilemei e evocata, la un an de la despărțire, minunea de om Irina Nicolau, într-un fel care ei i-ar fi plăcut. Cîțiva prieteni-colegi (Șerban Anghelescu, Anca Manolescu, Ioana Popescu, Mihaela Schiopu, Ina Safarica) vorbesc între ei despre Irina, ignorînd reportofonul care le înregistrează spusele. Dragoș
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13759_a_15084]
-
tot făcea prietena care i-a marcat pe viață. Zice Ioana Popescu: "Irina este poate singurul fenomen - pentru că altfel nu știu cum să-i spun - care creează dependență fără a fi nociv. Uite, stăm aici și vorbim despre ea și peste un an și peste șapte și peste o sută o să vorbim despre ea și o să ne comportăm într-un anume fel pentru că a existat Irina. Deci există un fenomen de irino-dependenta de care sîntem sau nu conștienți, care nu e nociv, care
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13759_a_15084]
-
înconjurată de admiratori: "«Cine era țipă?» Paul era iritat de comentariile în doi peri ale lui Toni. Chiar încerca să-l ia pe Toni peste picior care părea hipnotizat de femeia aceea. l Nici Mircea Săndulescu (o mare promisiune în anii ’80) nu mai scrie bine în limba literaturii sale, după două decenii de America: "«Trebuie să pui piciorul (hipnotizat? n.n.) în prag», Melody i-a spus într-o zi Suzanei. [...] Melody era oaia neagră a familiei Tagis. Tatăl ei adoptiv
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13759_a_15084]
-
se pierdea cu totul. În hățșurile dialectice ale raporturilor scris / oral, profesor / sursă, ideea de copiere se rătăcea... Logic, un învățămînt care cere copierea și reproducerea exactă a unor texte devenite folclorice nu poate în același timp condamna această practică. Ani de zile, la materia numită literatura română, profesori consideraț buni au dictat comentarii pe care elevii urmau să le învețe și să le reproducă. Plagiatul era deci nu numai recomandat, dar chiar impus. Judecata morală suspendată sau inversată: cel plagiat
A copia by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13797_a_15122]
-
spațiul graficii și al artei monumentale, iar tipul de sensibilitate în care ar putea fi ușor integrat este unul care mizează exclusiv pe valorile diecrete și pe gesturile rafinate, cum ar fi, de pildă, acelea din viziunea impusă în ultimii ani de Stela Lie. Lipsit de aroganța creatorilor de universuri în expansiune și de autoritarimul celor care-și fac din expresia artistică instrumente infailibile pentru acreditarea unor noi teologii, el se mulțumește să reamintească un lucru simplu, dar fundamental: anume acela
Imagini ale interregnului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13777_a_15102]
-
Gheorghe Grigurcu Insolitul volum al lui Șerban Foarță, Spectacol cu Dimov, reînvie pentru subsemnatul o lume: cea a vieți literare bucureștene din anii’60-’80. Sînt puși să defileze o serie de personaje ale ei, într-un gen de evocare fantastă, însă picantă prin stringență verbală, pe o scenă despre care am putea zice, cu aceeași îndreptățre, că nu mai există ori că
Duet Foarță-Dimov by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13795_a_15120]
-
în detaliile în care își compunea mirarea, în felul în care își grada erupțiile pe scenă și în ființa sa locuită de imens talent, de vulnerabilități. Genial. Mi-am dat seama că peste cîteva zile ar fi împlinit șaptezeci de ani... Am regretat imens că nu a fost timp să ne cunoaștem, să stăm de vorbă sau să tăcem împreună. Am avut un răgaz, o singură dată, la Tîrgu-Mureș, acum zece ani, cînd Promoția de aur s-a întîlnit și s-
Zile de naștere by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13775_a_15100]
-
că peste cîteva zile ar fi împlinit șaptezeci de ani... Am regretat imens că nu a fost timp să ne cunoaștem, să stăm de vorbă sau să tăcem împreună. Am avut un răgaz, o singură dată, la Tîrgu-Mureș, acum zece ani, cînd Promoția de aur s-a întîlnit și s-a sărbătorit. George Constantin căuta însingurarea. În mod bizar pentru mine, atunci. Se achita perfect de îndatoririle unui sărbătorit, dar se sustrăgea discret din agitația sărbătoarei. Am hălăduit, o vreme, pe
Zile de naștere by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13775_a_15100]
-
Puternică, grea, ludică, învăluitoare. De neuitat. Eram un simplu spectator, înghițit de întunericul nopții, la un spectacol fabulos al amintirilor sale... E iunie. Trecut de mijloc. Andrei Șerban și George Banu. La interval de o zi, au împlinit șaizeci de ani. Au început împreună, la o clasă de actorie a Institutului de teatru din București. Aceeași persoană formidabilă, atît de prețioasă pentru sufletul meu, Radu Penciulescu, pedagog desăvîrșit și profesorul lor, a avut intuiția și, într-un fel, proiecția a ceea ce
Zile de naștere by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13775_a_15100]