12,966 matches
-
mă torturează și mă silește să-l trădez pe Dumnezeu. Dar minuni o să se-ntâmple, se va vedea curgând sângele ca un fluviu ieșit din matcă care nu-i va cruța pe nelegiuiți. Anateme, profeții, strigăte, rugăciuni, versuri din poeți antici recitate cu voce tare îi puneau pe gânduri mai ales pe temniceri, care simțeau că nu au de-a face cu un om de rând, fiind copleșiți și totodată înspăimântați. Tommaso rezuma faptele petrecute cu o logică perfectă, dar fără
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Un om sfârșit de Giovanni Papini. 1924 Debutează în critică la revista "Roma", condusă de Ramiro Ortiz. Este profesor provizoriu la liceul "C. Diaconovici-Loga" din Timișoara. Bursier al Școlii Române din Roma, condusă de Vasile Pîrvan. Aici a cutreierat Roma antică și muzeele, a răsfoit toată biblioteca antico G. Călinescu arheologică din școală, a avut acces la Biblioteca Vaticanului. Audiază cursurile unor specialiști eminenți, ca Adolfo Venturi. Se inițiază în arheologie și arhitectură. 1926 Adevăratul debut poetic, cu poezia de dragoste
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ochii și se lăsă în voia dormitării. III Strada Tritonilor nu amintește nici pe departe oceanul ori mitologia clasică, precum s-ar presupune din nume, datorîn-du-și probabil apelația unor primari mândri de ascendența noastră romană, deoarece alte străzi de evocație antică (Sirenelor, Ciclopilor, Minotaurului, Numa Pompiliu, Decebal, Traian, Virgiliu etc.) formează împreună cu ea o familie poetică. E o stradă putin frecventată, lipsită de orice expresie edilitară, pavată toată (trotuare inclusiv) cu bolovani. Casele G. Călinescu au numai parter, și excepțional, în interiorul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mai mult în manieră de gravură al Căii Victoriei, nu în stil occidental, cum zicea prietenul francez al lui Pomponescu, ci în stil neogrec, în spiritul Greciei de la Ister, după limbajul lui Ioanide, care susținea că noi, fiind aproape de Grecia antică, trebuia să reluăm anume tradiție direct de la vatra ei. Ioanide participase în anul 1933 la C.I.A.M. (Congresele internaționale de arhitectură modernă), care își formulase concluziile în Charta de la Atena și cunoștea personal pe Le Corbusier. Dacă admitea principiul "cetății
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
indecent, atât era de serioasă și de sigură de sine, dezgolită ca o jucătoare de tenis. Lui Ioanide îi plăceau grozav asemenea imagini, susținea chiar că în orașul construit de el lumea va umbla vara cu costume simplificate, corespunzând veșmântului antic, în nici un caz nu punea vreun gând erotic în admirația lui, mai degrabă încerca o simpatie paternă. Însă gustul lui pentru anatomia tinerelor fete constituia o senzualitate sublimată de artist. Dacă Tudorel s-ar fi căsătorit cu o astfel de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
abia prinsă de umeri, ce semăna cu un veșmânt grec, aducea aminte de imaginea convențională a Mariannei. La asta contribuia gâtul ei puternic, soliditatea contururilor. Ioana cântă cu gesturi liniștite, ridicând în finale mâinile în sus, ca într-o tragedie antică. Cineva dintre români sugeră să se cânte ca o încheiere delicată Marseieza. Ioana se verifică dacă nu o excepțională artistă, în orice caz o bună elevă a pianistului, care-i indica un stil. Ea nu dădu marșului nici o stridență, îl
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
-se de știri incomplete și anticipând asupra unui fapt ce Mișcarea știa că se va întîmpla neapărat, Tudorel crede că germanii au intrat în Praga, când de fapt ei ocupau atunci numai țara Sudeților (n. a.). filozofie adecvată, sprijinită numai pe antici, greci, latini și orientali. Ceea ce dorea Hagienuș cu o sete ardentă și prematură era liniștea și vorbea de ieșirea la pensie de vreo zece ani. A te retrage de la orice agitație, a avea bătrânețea asigurată și a te deda fără
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
locul lui Ionescu, e în interesul tuturor. Fiind sensibil la gâdilătură, Hagienuș începu să râdă crispat, fără a ceda. - E o crimă ce-mi cereți voi, zău așa, gîndiți-vă și voi laDumnezeu! Sufletul mortului fără groapă n-are liniște. Grecii, anticii, toți aveau credința asta, și chinezii o au. Credințele popoarelor au rosturile lor. Și cât ziceți că dă? - Trei sute de mii, tată, o sută cincizeci de mii pentru tine. - Un monument de Ioanide n-are preț, e cel mai marearhitect
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Muțenia zâmbitoare și evazivă era nota lui particulară și, dacă vreți, patologică, pe care madam Ioanide i-o cunoștea și menaja. Nu însă și Indolenta. Așadar, fără să răspundă, Ioanide se uită distrat la Ioana, contemplîndu-i trupul cu oasele mari antice, bărbia și buzele puternice, rotunde, ca de piatră, fără obezitate, privirile moi, uneori (observase arhitectul) teribil de placide. Indolenta nu era o femeie fără inteligență, dar era femeie și manifesta adesea în ochi o incomprehensiune mirată pentru ciudățeniile lui Ioanide
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
De altfel nu invita pe nici unul din cunoscuții lui la masă, excepție făcând rudele intime, spre deosebire de Suflețel, în casa căruia la anume evenimente se ofereau festinuri din cele mai reușite, bineînțeles urmate de interpretări din Properțiu sau din alt poet antic. Gulimănescu nu părea să vadă în viața intelectuală decât împlinirea exactă a unei funcții și de aceea nu căuta să se sustragă nici unei obligații oficiale. O convocare, chiar ratată, nota cel puțin prezența lui Gulimănescu. - Vii mâine la consiliu? Îl
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Ea nu e profundă, probabil din cauză că instrumentul cu care a fost făcută a întîmpinat rezistență în palton și haină. Lovitura a fost totuși dură, sfărâmând coasta. Plaga pare făcută cu un cuțit gros, cu marginile puțin tăioase, asemeni unui gladium antic. Obiectul a forțat epiderma mai mult prin violența apăsării, din care pricină rana are aspect de contuziune, fiind impregnată cu fire de lână provenind din sacou... Nici una din plăgi nu e mortală în sine, aproape toate în general având caracter
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de la magazin și monta în câteva ore. Tehnicianul va înlocui pe arhitect. Opinia lui Ioanide era alta. Oamenii nu construiesc din instinct practic, ci pentru a-și semnala viitorului trecerea pe pământ. Casa e un apel în pustiu. De aceea anticii, mai puțin căutători de confort și cu un mare sentiment al infinitului, construiau colosal. Având în vedere această teorie, Ioanide căută a-și salva machetele și, astfel, Calea Victoriei imaginară, G. Călinescu cu statui ecvestre de Strongylion și Euthykrat, fu cărată
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și constelațiile, arătând aspectul cerului în acel moment, se poate calcula anul. Totul este de a studia situarea aștrilor prin raport la soare. Există efemeride perpetue, prin care se poate determina poziția aștrilor, de pildă ale lui Caslant. Am Astronomia antică a lui Bailly. Aș putea, consultând și un astronom, să-ți spun precis. Fața lui Hagienuș râdea toată de voluptate și mâinile nu i se mai desprindeau de pe bucata de bazalt. Pomponescu scoase din alt sertar o coală mare de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
origini până în prezent, operă monumentală, de o valoare inegalabilă și inestimabilă, care a dat loc totuși la controverse și polemici violente. Autorul a dat un prim răspuns voalat într-o scrisoare aparent bizară, un pretext dramatic cu acțiunea în China antică, intitulat Șun sau calea neturburată, mit mongol (1943), în care Șun, "muzicant, poet, filozof, agricultor, olar, mânuitor al tuturor industriilor folositoare", este un adept al confucianismului așezând mai presus de orice puterea morală șirespectul vechilor rituri. În Bietul Ioanide (titlul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
este preferat după cum se distinge prin ceva, și nu după categoria socială, ci mai mult după virtute, iar dacă este sărac, dar poate să facă un lucru bun pentru cetate, nu este împiedicat pentru că n-are vază”. În plus, “grecii antici îl numeau idiotes pe cel care nu se băga în politică; cuvăntul însemna persoana izolată, care nu are nimic de oferit celorlalți, obsedată de mărunțișurile propriei sale case și manipulată în definitive de toți”. Acest aspect este preluat de întreaga
FascinaȚia şi ambiguitatea raportului dintre filosof şi societate. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adrian-Vladimir Costea () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2275]
-
paradigmă determină astfel un nou mod de definire și de raportare la valorile fundamentale, o nouă perspectivă, și implicit un nou raport între filosof și locul acestuia în societate. În acest sens, pentru Benjamin Constant, există o deosebire radicală între antici și moderni în ceea ce privește modul de a percepe sensul libertății: Pentru antici, libertatea “consta în exercitarea colectivă, însă directă, a mai multor părți din întreaga suveranitate”, iar “independența individului nu i se acordă nimic, nici sub raportul opiniilor, nici sub al
FascinaȚia şi ambiguitatea raportului dintre filosof şi societate. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adrian-Vladimir Costea () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2275]
-
la valorile fundamentale, o nouă perspectivă, și implicit un nou raport între filosof și locul acestuia în societate. În acest sens, pentru Benjamin Constant, există o deosebire radicală între antici și moderni în ceea ce privește modul de a percepe sensul libertății: Pentru antici, libertatea “consta în exercitarea colectivă, însă directă, a mai multor părți din întreaga suveranitate”, iar “independența individului nu i se acordă nimic, nici sub raportul opiniilor, nici sub al activității practice, nici mai ales, sub raportul religiei”. De aceea, filosoful
FascinaȚia şi ambiguitatea raportului dintre filosof şi societate. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adrian-Vladimir Costea () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2275]
-
valorilor. Drept consecință, caracteristica esențială a găndirii moderne o reprezintă teza pluralismului valorilor, conform căreia “valorile pe care oamenii le urmăresc nu sunt doar multiple, ci și - uneori - ireconciliabile.” Prin aceasta, modernii au sesizat că “în numele filantropiei, și al egalității”, anticii edificau “o societate în care obiectivele umane erau în mod artificial îngustate și micșorate -după Tocqueville -, în “simple animale muncitoare”, o societate în care (...) “mediocritatea colectivă” sufoca lent originalitatea și talentele individuale.” Dacă anticii legitimau drept stăpăn absolut pe cel
FascinaȚia şi ambiguitatea raportului dintre filosof şi societate. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adrian-Vladimir Costea () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2275]
-
că “în numele filantropiei, și al egalității”, anticii edificau “o societate în care obiectivele umane erau în mod artificial îngustate și micșorate -după Tocqueville -, în “simple animale muncitoare”, o societate în care (...) “mediocritatea colectivă” sufoca lent originalitatea și talentele individuale.” Dacă anticii legitimau drept stăpăn absolut pe cel mai înțelept, pe cel ce deține adevărul și dreptatea, pentru moderni, chiar dacă noțiunea platoniciană a “regelui-filosof” este lipsită de conținut, filosoful nu este exclus din societate, fiind tolerat, indiferent dacă convingerile sale sunt absurde
FascinaȚia şi ambiguitatea raportului dintre filosof şi societate. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adrian-Vladimir Costea () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2275]
-
demnitatea nu este un lucru pentru care așteptăm laude sau așteptăm să fim răsplătiți financiar, este un lucru ce vine instinctiv, în simultaneitate cu faptele noastre. Acest lucru îl aprecia foarte frumos unul dintre cei mai mari filosofi ai Greciei Antice, Aristotel prin: „demnitatea nu stă în a avea aprecieri și onoruri, ci în conștiința că le meriți”. Atunci cănd conștiința ne semnalează că am făcut un lucru demn de a fi apreciat, putem spune că suntem posesori ai demnității. Costul
Filosofia deminităţii. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Maria Manuela Firu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2292]
-
dorit vreodată numai pentru sine. Fericirea este văzută ca fiind scopul comun al tuturor strădaniilor, celelalte dorințe existănd doar în vederea atingerii fericirii. Dacă la Aristotel fericirea înseamnă demnitate umană, bine universal și țel, în cartea lui Pierre Hadot despre filozofia antică se poate observa o altă perspectivă prin exemplul poetului Holderlin, care în poemul Rinul conchide că fericirea este mai greu de suportat decăt opusul ei: “Dar fiecare cu măsura sa / căci greu e de suportat / Nefericirea; însă și mai grea
Fericirea ca demnitate umană în „Etica nicomahică”. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Mihaela Alexandra Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2298]
-
Eglantina Becheru Ars longa, vita brevis... Una dintre cele mai vechi credințe ale oamenilor a fost că ceea ce se petrece în natură și chiar destinul umanității, sunt dictate de o autoritate supranaturală. Pentru antici, această autoritate era reprezentată de zei, ce dispuneau de oameni într-un mod analog celui în care stăpănul dispune de sclavul său : acesta poate încălca poruncile primite, dar va fi pedepsit pentru aceasta. Cu timpul, însă, într-o lume în
Mitul lui Sisif – atributul cunoaşterii. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Eglantina Becheru () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2310]
-
opinie la cunoaștere? Și dacă ajungem la cunoaștere, avem certitudinea că ceea ce numim noi cunoaștere este adevărat? Este dreptatea un bine în sine sau este instrumentală? Mai e decisiv pentru noi să ne întrebăm cum s-ar cuveni să trăim? Anticii fac poate pentru noi cel mai viu exercițiu de problematizare a dreptății. În Republica lui Platon aflăm cățiva bărbați importanți ai vremii strănși în casa lui Cephalos pentru a dezbate ce este dreptatea. Platon așează la discuția cu Socrate doi
Arheologia conceptului de dreptate la Platon. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Ramona Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2299]
-
bucuriile sufletului (generate de suflet) constă în faptul că primele sunt mai mult afective decăt intelectuale, pe cănd ultimele sunt mai mult intelectuale decăt afective. Hedoniștii, precum cirenaicul Aristip, au pus pe primplan plăcerile trupești. Alți filosofi, între care atomistul antic Epicur și teoreticianul contemporan John Stuart Mill, au considerat ca superioare desfătările sufletești. Desigur, plăcerile trupului sunt foarte importante, fiind urmare a realizării unor valori vitale, ca sănătatea etc. O simplă durere de dinți ne poate umbri sau anula orice
Demnitatea de a fi fericit. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Andreea Doman () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2303]
-
și în transmiterea cunoștințelor referitoare la istoria politică, la legislație, tradiții și moduri de viață ale diferitelor comunități umane. Documentarea a devenit o tehnică de investigație științifică abia începând cu epoca pozitivistă, însă ea a fost mereu utilizată de civilizațiile antice, medievale și moderne, care au dezvoltat un adevărat cult pentru textul scris. În cercetarea și intervenția socială, documentarea este utilizată în mai multe scopuri 13: * culegerea de informații despre un domeniu la care nu avem acces prin observație directă (de
Teorii și metode în asistența socială by Doru Tompea, Oana Lăcrămioara Bădărău, Răzvan Lăzărescu, () [Corola-publishinghouse/Science/1121_a_2629]