KorAP: Find »[drukola/base=apleca & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...190 191 192 ...443 >

11,066 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379

de Ziua Recunoștinței, era Hristos Pantocrator. Se curba dintr-o parte În alta a domului ca spațiul Însuși. Spre deosebire de Hristosul chinuit, pământean, zugrăvit la nivelul ochilor pe pereții bisericii, Hristosul nostru Pantocrator era clar transcendent, atotputernic, stăpân al cerurilor. Se apleca spre apostolii de deasupra altarului ca să le dea cele patru pergamente rulate cu Evangheliile. Iar mama mea, care a Încercat toată viața să creadă În Dumnezeu, fără să reușească vreodată de-a binelea, se uita În sus la el, căutând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
sus. Prin vârtejurile de tămâie, ochii Mântuitorului licăreau ca niște televizoare prezentând scene ale unor evenimente recente... Mai Întâi apărea Desdemona, În săptămâna dinainte, sfătuind-o pe nora ei. ― De ce mai vrei copii, Tessie? Întrebase aceasta cu o nonșalanță studiată. Aplecându-se ca să se uite În cuptor și ascunzându-și Îngrijorarea de pe chip (o Îngrijorare care avea să rămână neexplicată Încă șaisprezece ani), Desdemona alungă ideea cu un gest al mâinii: ― Mai mulți copii, mai multe probleme... Apoi venea doctorul Philobosian

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
că nu vrea să-l mai vadă niciodată.) Toate acestea au dus la ziua În care Desdemona a balansat o unealtă deasupra pântecului mamei mele. Sonograma nu exista la vremea aceea; nu exista nimic mai bun decât lingura. Desdemona se aplecă. În bucătărie se lăsă tăcerea. Celelalte femei Își mușcau buza de jos, privind, așteptând. În primul minut lingura nu s-a mișcat deloc. Mâna Desdemonei tremura și, după trecerea unor secunde bune, mătușa Lina o liniști. Lingura se Învârti; eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
masacru, chiar și Într-un sat aflat la optzeci de kilometri depărtare, firele viermilor de mătase luau culoarea sângelui. ― I-am văzut sângerând, ca picioarele lui Hristos Însuși, spunea tot Euphrosyne, iar după mulți ani fiica ei, amintindu-și, se apleca În lumina slabă ca să vadă dacă se Înroșise vreo gogoașă. Trase afară o tavă și o scutură, apoi trase alta. Exact În acel moment simți cum i se oprește inima, cum i se strânge ca un ghem și Începe s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
să-i vadă arătând cu degetul și spunând: ― Rușine să vă fie! Dar ei nu-și arătau decât chipurile fără viață, cu ochii goi. Nimeni nu știa. Nimănui nu-i păsa. Apoi auzi vocea emoționată a fratelui ei, care se aplecă și-i puse pâinea În față. ― Uite! Mană cerească. Desdemona Își ridică privirea spre el. Gura i se umplu de salivă când Lefty rupse chureki În două. Dar chipul Îi rămase trist. ― Nu văd venind nici un vapor, spuse ea. ― O să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
Detroit, se ridică și spuse: ― Eu ies. Aproape că l-au omorât. Buzunarele lui Lefty erau doldora de câștiguri și bărbații insistară că nu putea să plece fără să le dea ocazia să-și recupereze o parte din bani. Se aplecă să se scarpine pe picior, insistând: ― Pot să ies când vreau eu. Unul dintre bărbați Îl apucă de gulerul soios și Lefty adăugă: ― Dar Încă nu vreau. Se așeză, scărpinându-se la celălalt picior, și apoi Începu să piardă, iar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
și spuse cu furie și dezgust: ― Acum pot să plec? Bărbații Îi răspunseră că da, sigur, putea să plece, râzând și Împărțind următoarea mână de cărți. Lefty ieși din cazino țeapăn și deprimat,. În ușă, Între ghivecele cu palmieri, se aplecă și scoase banii pe care-i Îndesase În ciorapii cu miros stătut. Ajuns Înapoi pe chei, o căută pe Desdemona. ― Uite ce-am găsit, spuse el, fluturând banii. Cred că i-a scăpat cineva. Acum putem să luăm un vapor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
de pe deal se unesc Într-un singur zid de foc care se Întinde În tot orașul și - e deja inevitabil - Începe să coboare spre ei. (Și acum Îmi amintesc altceva: pe tatăl meu, Milton Stephanides, În halat și-n papuci, aplecându-se ca să aprindă focul În dimineața de Crăciun. Numai o dată pe an nevoia de a scăpa de un munte de hârtie de Împachetat și cutii de carton reușea să treacă peste obiecțiile Desdemonei de a folosi șemineul În acest scop

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
pilotului și o luă Înainte. Se pornise vântul. Giulia se legăna În largul mării. Deși puntea se clătina Încoace și Încolo, căpitanul Kontoulis nu se dezechilibră nici o clipă, ba chiar reuși să-și aprindă una dintre țigările indoneziene, preferatele lui, aplecându-și cozorocul brodat de la chipiu ca să-i țină paravan la vânt. Cu uniforma lui nu tocmai impecabilă, Încălțat cu cizme cretane Înalte până la genunchi, căpitanul Kontoulis examină luminile de marș, șezlongurile stivuite, bărcile de salvare. Giulia era singură pe vastul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
la el. De câte ori oprim linia, pierdem bani. Dacă se mai Întâmplă o dată, ai zburat. Ai priceput? ― Da, domnule. ― Bine! Dați-i drumul! Și Linia porni din nou. După ce maistrul plecă, O’Malley se uită În stânga și-n dreapta și se aplecă spre Lefty, șoptind: ― Nu Încerca să faci pe regele vitezei. Ai Înțeles? Altfel toți trebuie să lucrăm mai repede. Desdemona stătea acasă și gătea. Fără viermi de mătase pe care să-i Îngrijească și fără duzi pe care să-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
greu. ― Îmi pare rău, domnule Stephanides. Dar trebuie să Înțelegeți că domnul Ford nu acceptă muncitori cu asemenea legături. Nu e cazul să mai veniți la uzină luni. În timp ce bunicul meu se străduia să amortizeze șocul veștii, cel scund se aplecă spre el: ― Sper ca asta să vă fie Învățătură de minte. Dacă te Încurci cu cine nu trebuie, dai de belea. Păreți un om cumsecade, domnule Stephanides. Sincer v-o spun. Vă dorim mult noroc În viitor. Câteva minute mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
dat un morman de gheață le blochează drumul și trebuie să dea cu spatele, să se Întoarcă pe unde au venit. Când la dreapta, când la stânga, când Înainte, când Înapoi, merg prin Întuneric pe gheața netedă ca marmura. Zizmo stă aplecat peste volan, mijind ochii Înspre limita la care bat farurile. Bunicul meu Își ține ușa deschisă, cu urechile ciulite la zgomotul gheții care geme... ...Dar acum, pe lângă zgomotul motorului, Începe să se mai audă un sunet. În celălalt capăt al

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
siluete adormite În pat, În capul bunicului meu erau toate aceste lucruri la un loc: dragostea pentru copiii săi, dragostea pentru soția lui, alături de frustrare, provocată de căsnicia sa și o dorință adolescentină, de burlac, În preajma doamnelor de la bar. Își aplecă fața aproape de a lui Zoë. Părul fetei era Încă umed de la baie și frumos mirositor. Se delectă cu plăcerile paternității și, În același timp, bărbatul din el rămase deoparte. Lefty știa că toate lucrurile din mintea lui nu puteau conviețui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
DAR MI-AM AUZIT UNCHIUL PLÎNGÎND, FRAȚILOR. MI-AM AUZIT UNCHIUL DIN AMERICA PLÎNGÎND. Acum reușea să detecteze un vag accent. Așteptă să audă mai mult, dar nu urmă decât tăcerea. Un miros de sobă o lovi În față. Se aplecă mai jos, ascultând. Dar următoarea voce pe care o auzi era a surorii Wanda, pe culoar. ― Iu-huu! Des! Te așteptăm. Așa că se desprinse. Bunica mea a fost singura persoană albă care l-a auzit vreodată pe W.D. Fard predicând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-SE CU DOUĂ BUCĂȚI DE METAL, LE-A LIPIT UNA DE ALTA ȘI A DESCOPERIT ACEA FORMULĂ ȘTIINȚIFICĂ: MAGNETISMUL. Ea Însăși ca un magnet, vocea Își făcea efectul asupra Desdemonei. Acum Îi trăgea mâinile În lături. O făcea să se aplece mai tare În scaunul ei. ― DAR IACUB NU S-A MULȚUMIT CU MAGNETISMUL. CU CRANIUL LUI IMENS, A MAI AVUT ȘI ALTE IDEI MĂREȚE. ȘI AȘA, ÎNTR-O ZI IACUB S-A GÎNDIT ÎN SINEA LUI CĂ DACĂ AR PUTEA

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
A GÎNDIT ÎN SINEA LUI CĂ DACĂ AR PUTEA CREA O RASĂ DE OAMENI COMPLET DIFERIȚI DE PRIMII OAMENII - DIFERIȚI GENETIC -, ACEA RASĂ AR PUTEA AJUNGE SĂ DOMINE POPORUL NEGRU PRIN ȘMECHEROLOGIE. ...Și când nu era de-ajuns să se aplece, se ducea mai aproape. Mergea În celălalt capăt al camerei, dădea sulurile de mătase la o parte, Îngenunchea În fața grătarului, iar Fard Își continua expunerea: ― FIECARE NEGRU E FĂCUT DIN DOI GERMENI: UN GERMEN NEGRU ȘI UN GERMEN MARO. AȘA CĂ

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
ȘI NOUĂ DE MII NOUĂ SUTE NOUĂZECI ȘI NOUĂ DE MUSULMANI AI LUI. ȘI ACOLO ȘI-A ÎNCEPUT ALTOIREA. Acum auzea și alte lucruri. Pașii lui Fard, care umbla pe scenă. Scârțâitul pe care-l făceau scaunele când ascultătorii lui se aplecau În față, sorbindu-i fiecare cuvânt. ― ÎN LABORATOARELE LUI DIN PELAN, IACUB I-A ÎMPIEDICAT PE TOȚI OAMENII NEGRI AUTENTICI SĂ SE REPRODUCĂ. DACĂ O FEMEIE NEAGRĂ NĂȘTEA UN COPIL, ACEL COPIL ERA UCIS. IACUB I-A LĂSAT ÎN VIAȚĂ

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
LE-AȚI VĂZUT CU PROPRII VOȘTRI OCHI? Desdemona se opuse sonor. Ridiculiză declarațiile lui Fard. Dar pe măsură ce zilele treceau, Desdemona se trezi că desfășoară supusă mătasea În fața gurii de Încălzire, ca să-i fie mai moale la genunchi. Îngenunchea și se apleca, lipindu-și urechea de grătar, cu fruntea aproape atingându-i podeaua. ― E doar un șarlatan, spuse ea. Ia banii tuturor. Totuși rămase locului. Într-o clipă, sistemul de Încălzire avea să zbârnâie de la ultimele revelații. Ce se Întâmpla cu Desdemona

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
dădea lui Lefty un procentaj din Încasări. Formula era simplă: femei În lenjerie Întinzându-se pe mașini. Fetele, sumar Îmbrăcate, se Întindeau pe bancheta din spate sau Își dezveleau sânii pe bancheta din față sau reparau o pană de cauciuc, aplecându-se mai mult decât era cazul. De obicei era o singură fată, dar uneori erau și câte două. Plantagenet scotea la iveală toate armoniile: Între arcuirea unei fese și aceea a unei aripi de mașină, Între corset și pliseurile tapițeriei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
era banchetei din spate! Automobilele erau noile domuri ale plăcerii. Îl transformau pe omul de rând Într-un sultan al șoselelor. Fotografiile lui Plantagenet sugerau picnicuri În locuri retrase. Fetele trăgeau un pui de somn pe treptele automobilului sau se aplecau să ia cricul din portbagaj. În toiul Crizei, când lumea nu avea bani de mâncare, bărbații făceau rost de bani pentru pozele erotice ale lui Plantagenet. Fotografiile Îi asigurau lui Lefty un venit suplimentar regulat. Începu chiar să pună bani

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
fi auzit măcar. În curțile din vecinătate oamenii Își vedeau de treabă, ignorând serenada. Își stropeau peluzele sau dădeau de mâncare la păsări. Copilașii alergau după fluturi. Când ajunse la finalul melodiei, Milton Își lăsă instrumentul În jos și se aplecă pe geam, rânjind. Apoi o luă din nou de la Început. La parter, În timp ce se Întreținea cu niște musafiri, Desdemona auzi clarinetul fiului ei și, ca și când ar fi orchestrat o armonie, lăsă să-i scape un suspin lung. De patruzeci și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
canapea. În timp ce o deschidea și scotea din ea clarinetul, rămase conștient de goliciunea picioarelor lui Tessie. Puse muștiucul și Își Îndoi degetele, plimbându-le În sus și-n jos pe clape. Și apoi, subjugat de un impuls de nestăvilit, se aplecă În față și, presând cu capătul ca o pâlnie al clarinetului genunchiul lui Tessie, suflă o notă lungă. Fata scoase un țipăt și Își retrase genunchiul. ― Ăsta a fost un Re bemol, spuse Milton. Vrei să auzi un Re diez

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
până când Îi făceau oasele să zornăie și organele interne să murmure. Milton cânta la instrumentul lui cu aceleași degete pe care le folosea pentru a da salutul Tinerilor Cercetași, dar gândurile lui erau departe de a fi nevinovate. Respirând greu, aplecat asupra lui Tessie și tremurând de concentrare, Își legăna clarinetul cu mișcări circulare, ca un Îmblânzitor de șerpi. Iar Tessie era o cobră hipnotizată, Îmblânzită, fermecată de sunet. Până la urmă, Într-o după-amiază, când erau singuri-singurei, Tessie, verișoara lui bună

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
privire. Dacă fabricile sunt tema ta, cum să nu pozezi I.G. Farben? ― Crezi că e-n regulă? Am arătat spre fotografiile de probă. ― Astea sunt fantastice. Am tăcut, uitându-ne unul la altul, și, fără să mă gândesc, m-am aplecat și am sărutat-o pe Julie ușor pe buze. Când sărutul s-a Încheiat, și-a deschis ochii foarte larg. ― Când ne-am Întâlnit, am crezut că ești homo, mi-a spus ea. ― Probabil costumul era de vină. ― Homo-radarul meu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
băiatul din Omaha care se Înecase: chipul desfigurat, cu apa de mare scurgându-i-se printre dinții sparți. Acum peste tot În jurul lui Milton unor indivizi deja li se făcea rău În barcă. Zece minute pe valuri și marinarii se aplecau și regurgitau tocana de vită și cartofii piure din fulgi de la masa de seară pe podeaua ondulată de metal. Lucrul acesta nu stârnea nici un comentariu. Voma, care la lumina lunii avea o culoare albăstruie stranie, vălurea la rândul ei, plescăind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]