5,062 matches
-
inițial să intre în componența Diviziei I blindată aflată în organizare la Pacy-sur-Eure (Normandia), au fost redirecționate către Calais. Pe 22 mai au sosit la Calais Regimentul al 3-lea regal de tancuri (3RTR), Bateria a 229-a antitanc de artilerie regală și Regimentul de infanterie „Regina Victoria” (QVR). Aceste mari unități nu erau complet pregătite pentru luptele care aveau să urmeze, transferul lor fiind făcut în mare grabă. Patru dintre cele douăsprezece tunuri antitanc ale bateriei nu au mai ajuns
Asediul orașului Calais (1940) () [Corola-website/Science/334579_a_335908]
-
fost distruse de germani în lupta de blindate care a urmat, iar cele care au supraviețuit s-au retras spre Calais. "Kampfgruppe" Kruger a continuat înaintarea spre Calais, declanșând seara atacuri împotriva celor efectivelor celor două regimente de proiectoare ale artileriei britanice, ale căror soldați luptau ca infanteriști în estul orașului. Detașamentul de tancuri care escorta camioanele cu alimente a fost la rândul lui atacat de blindatele germen în timpul nopții. Camioanele au reușit să se retragă, câteva tancuri au înaintat spre
Asediul orașului Calais (1940) () [Corola-website/Science/334579_a_335908]
-
să descarce toate blindatele infanteriei. Comandantul brigăzii, generalul Claude Nicholson, și-a asumat comanda portului și a tuturor unităților britanice de acolo. Subunitățile franceze aflate aici, (o companie și jumătate de infaterie, patru grupe de mitraliori și două baterii de artilerie de 75 mm), au fost trecute de asemenea sub comanda generalului britanic. Încă de pe 23 mai, Guderian ordonase Diviziei a 10-a Panzer, (comandată de generalul Ferdinand Schaal), să ocupe orașul și portul Calais. Atacul diviziei a fost încetinit la
Asediul orașului Calais (1940) () [Corola-website/Science/334579_a_335908]
-
miliarilor Restul miliarilor QVR, voluntarii din regimentul de proiectoare de căutare și militarii care asigurau operațiunile portuare au fost folositți pentru întărirea pozițiilor celor două batalioane de infanterie. După ce tancurile diviziei germane au încercuit orașul, ele au fost atacate de artileria franceză de coastă din bastioanele aflate pe litoral. În cele mai multe cazuri, marinarii și tunarii din aceste bastioane au fost evacuați cu ajutorul șalupelor după ce au fost epuizate stocurile de proiectile de artilerie. Ofițerii au reușit însă să îi convingă pe militarii
Asediul orașului Calais (1940) () [Corola-website/Science/334579_a_335908]
-
germane au încercuit orașul, ele au fost atacate de artileria franceză de coastă din bastioanele aflate pe litoral. În cele mai multe cazuri, marinarii și tunarii din aceste bastioane au fost evacuați cu ajutorul șalupelor după ce au fost epuizate stocurile de proiectile de artilerie. Ofițerii au reușit însă să îi convingă pe militarii voluntari să rămână să apere fortificațiile. Ferdinand Schaal a hotărât ca Regimentul 86 de infanterie (două batalioane) să atace orașul vechi și citadela, iar Regimentul 69 de infanterie (tot două batalioane
Asediul orașului Calais (1940) () [Corola-website/Science/334579_a_335908]
-
sprijinul său dinspre Dunkerqur. Lui i s-a cerut prin urmare să continue lupta pentru „solidaritatea aliată”. Pe la mijlocul nopții, Nicholson a vorbit cu viceamiralul Somerville. Nicholson a afirmat că ar mai putea rezista dacă i-ar fi repartizată baterii de artilerie de câmp. Apărătorii Calaisului primiseră sprijinul artilerie distrugătoarelor Royal Navy și a bombardierelor RAF, dar lipsa unui sistem de comunicații de încredere limita mult eficiența bombardamentelor navale și aeriene. Târziu în seara acelei zile, Guderian a primit ordinul de oprire
Asediul orașului Calais (1940) () [Corola-website/Science/334579_a_335908]
-
a cerut prin urmare să continue lupta pentru „solidaritatea aliată”. Pe la mijlocul nopții, Nicholson a vorbit cu viceamiralul Somerville. Nicholson a afirmat că ar mai putea rezista dacă i-ar fi repartizată baterii de artilerie de câmp. Apărătorii Calaisului primiseră sprijinul artilerie distrugătoarelor Royal Navy și a bombardierelor RAF, dar lipsa unui sistem de comunicații de încredere limita mult eficiența bombardamentelor navale și aeriene. Târziu în seara acelei zile, Guderian a primit ordinul de oprire a atacului peste râul Aa împotriva spatelui
Asediul orașului Calais (1940) () [Corola-website/Science/334579_a_335908]
-
expuse atacului inamic de pe trei direcții. Nicholson și-a mutat cartierul general din clădirile Gării Maritime în citadela orașului. Aici au fost transferați și o parte a pușcașilor marini care sosiseră în timpul nopții din Chatham. După o pregătire puternică de artilerie, Schaal a reluat dimineața atacul. Germanii au fost respinși, iar în după amiaza aceleiași zile a fost instituită o scurtă încetare a focului. În timpul acesteia, Schaal a făcut mai multe propuneri pentru capitularea unităților aliate. Una dintre aceste propuneri au
Asediul orașului Calais (1940) () [Corola-website/Science/334579_a_335908]
-
doar că, "„Ochii Imperiului sunt ațintite asupra apărării Calaisului”", dar puțini dintre cei care luptau pe continent au avut cunoștință de ea. În dimineața zilei de 26 mai, zona de nord a orașului Calais și citadela au fost bombardate de artilerie și de 200 de bombardiere germane. Apărătorii orașului au mai rezistat câteva ore.. Guderian l-a vizitat pe Schaal și i-a sugerat încetarea acțiunilor ofensive pentru ca să permită regruparea forțelor, mai înainte de asaltul final. Schaal era foarte încrezător că atacul
Asediul orașului Calais (1940) () [Corola-website/Science/334579_a_335908]
-
din cauza unui infarct în timp ce se afla în inspecție pe front pe 26 iunie. Printre soldații britanici luați prizonieri la Calais a fost și Airey Neave, un tânăr comandant de pluton din Brigada a 5-a de proiectoare de căutare de artilerie. Neave avea să se remarce prin prima evadare încheiată cu succes a unui britanic din lagărul de prizonieri de la Colditz și care a și reușit să se reîntoarcă în patrie. După ce a ajuns în Regatul Unit, Neave a lucrat în
Asediul orașului Calais (1940) () [Corola-website/Science/334579_a_335908]
-
din 1912, pentru a protesta împotriva unor modificări regulamentului. Olimpiada din 1916 a fost planificată să se desfășoare în Berlin, dar nu a avut loc din cauza primului Război Mondial, o perioadă în cursul căreia Gaudin a servit la Regimentul 22 Artilerie. Și-a reluat pregătirea în anul 1918, devenind repede o vedetă în Franța. În anul următor a fost numit "hors classe" (în afara clasei) de Federația franceză, ceea ce înseamnă că era calificat din oficiu la toate competițiile, inclusiv Jocurile Olimpice, și a
Lucien Gaudin () [Corola-website/Science/334599_a_335928]
-
(n. 6 noiembrie 1866 - d. ?) a fost unul dintre generalii Armatei României din Primul Război Mondial. A îndeplinit funcția de comandant de divizie în campania anului 1916 și comandant al artileriei Armatei 1 în campania anului 1917. După absolvirea școlii militare de ofițeri cu gradul de sublocotenent, ocupat diferite poziții în cadrul unităților de artilerie sau în eșaloanele superioare ale armatei, cele mai importante fiind cele de comandant al Școlii Militare de
Alexandru Referendaru () [Corola-website/Science/334614_a_335943]
-
Primul Război Mondial. A îndeplinit funcția de comandant de divizie în campania anului 1916 și comandant al artileriei Armatei 1 în campania anului 1917. După absolvirea școlii militare de ofițeri cu gradul de sublocotenent, ocupat diferite poziții în cadrul unităților de artilerie sau în eșaloanele superioare ale armatei, cele mai importante fiind cele de comandant al Școlii Militare de Artilerie, Geniu și Marină, Regimentului 1 Artilerie Cetate, Brigăzii 3 Artilerie sau al Brigăzii 1 Artilerie Grea. În perioada Primului Război Mondial a îndeplinit funcția
Alexandru Referendaru () [Corola-website/Science/334614_a_335943]
-
Armatei 1 în campania anului 1917. După absolvirea școlii militare de ofițeri cu gradul de sublocotenent, ocupat diferite poziții în cadrul unităților de artilerie sau în eșaloanele superioare ale armatei, cele mai importante fiind cele de comandant al Școlii Militare de Artilerie, Geniu și Marină, Regimentului 1 Artilerie Cetate, Brigăzii 3 Artilerie sau al Brigăzii 1 Artilerie Grea. În perioada Primului Război Mondial a îndeplinit funcția de comandant al Diviziei 18 Infanterie, în perioada 14/27 august - 16/29 noiembrie 1916, comandant al artileriei
Alexandru Referendaru () [Corola-website/Science/334614_a_335943]
-
După absolvirea școlii militare de ofițeri cu gradul de sublocotenent, ocupat diferite poziții în cadrul unităților de artilerie sau în eșaloanele superioare ale armatei, cele mai importante fiind cele de comandant al Școlii Militare de Artilerie, Geniu și Marină, Regimentului 1 Artilerie Cetate, Brigăzii 3 Artilerie sau al Brigăzii 1 Artilerie Grea. În perioada Primului Război Mondial a îndeplinit funcția de comandant al Diviziei 18 Infanterie, în perioada 14/27 august - 16/29 noiembrie 1916, comandant al artileriei Armatei 1 în în bătălia de la
Alexandru Referendaru () [Corola-website/Science/334614_a_335943]
-
de ofițeri cu gradul de sublocotenent, ocupat diferite poziții în cadrul unităților de artilerie sau în eșaloanele superioare ale armatei, cele mai importante fiind cele de comandant al Școlii Militare de Artilerie, Geniu și Marină, Regimentului 1 Artilerie Cetate, Brigăzii 3 Artilerie sau al Brigăzii 1 Artilerie Grea. În perioada Primului Război Mondial a îndeplinit funcția de comandant al Diviziei 18 Infanterie, în perioada 14/27 august - 16/29 noiembrie 1916, comandant al artileriei Armatei 1 în în bătălia de la Mărășești, din 1917 și
Alexandru Referendaru () [Corola-website/Science/334614_a_335943]
-
sublocotenent, ocupat diferite poziții în cadrul unităților de artilerie sau în eșaloanele superioare ale armatei, cele mai importante fiind cele de comandant al Școlii Militare de Artilerie, Geniu și Marină, Regimentului 1 Artilerie Cetate, Brigăzii 3 Artilerie sau al Brigăzii 1 Artilerie Grea. În perioada Primului Război Mondial a îndeplinit funcția de comandant al Diviziei 18 Infanterie, în perioada 14/27 august - 16/29 noiembrie 1916, comandant al artileriei Armatei 1 în în bătălia de la Mărășești, din 1917 și Secretar general al Ministerului de
Alexandru Referendaru () [Corola-website/Science/334614_a_335943]
-
Artilerie, Geniu și Marină, Regimentului 1 Artilerie Cetate, Brigăzii 3 Artilerie sau al Brigăzii 1 Artilerie Grea. În perioada Primului Război Mondial a îndeplinit funcția de comandant al Diviziei 18 Infanterie, în perioada 14/27 august - 16/29 noiembrie 1916, comandant al artileriei Armatei 1 în în bătălia de la Mărășești, din 1917 și Secretar general al Ministerului de Război în anul 1918. A condus delegația militară română la conferința de la Odessa din 3/16-7/20 ianuarie 1917, în care s-au discutat condițiile
Alexandru Referendaru () [Corola-website/Science/334614_a_335943]
-
1918. A condus delegația militară română la conferința de la Odessa din 3/16-7/20 ianuarie 1917, în care s-au discutat condițiile unei eventuale reorganizări a Armatei României pe teritoriul Basarabiei. După război a îndeplinit funcția de Inspector general al artileriei, în perioada (1918-1928). A trecut în rezervă în anul 1928.
Alexandru Referendaru () [Corola-website/Science/334614_a_335943]
-
al XX-lea, a servit ca amiral de patrulă, comandând patru flotile de distrugătoare. De Robeck a comandat forța navală aliată din Dardanele în timpul Primului Război Mondial. Campania sa de forțare a strâmtorii, demarată la 18 martie 1915, a fost aproape de succes, artileria turcă de pe uscat fiind aproape de a rămâne fără muniții: minele din strâmtori au dus însă la pierderea a trei cuirasate aliate. Campania terestră ce a urmat, ca și cea navală, a fost un eșec și trupele de uscat a trebuit
John de Robeck () [Corola-website/Science/334674_a_336003]
-
trecut pe fregata HMS "Shannon" din Escadrila Canalului în iulie 1878 și apoi s-a transferat la vasul-școală HMS "St Vincent" din Portsmouth în aprilie 1882. Înaintat la gradul de sublocotenent la 27 iulie 1882, a trecut la vasul-școală de artilerie HMS "Excellent" în august 1882 înainte de a se transfera pe canoniera HMS "Espoir" din China în august 1883. Înaintat în gradul de locotenent la 30 septembrie 1885, s-a transferat pe cuirasatul HMS "Audacious", nava-amiral a comandantului escadrilei din China
John de Robeck () [Corola-website/Science/334674_a_336003]
-
trecut în echipajul vasului-școală HMS "Britannia" în septembrie 1888 și apoi s-a transferat pe crucișătorul blindat HMS "Imperieuse", nava-amiral din China, în ianuarie 1891 înainte de a reveni pe HMS "Britannia" în august 1893. De Robeck a devenit ofițer de artilerie pe corveta HMS "Cordelia" din cadrul Stației Americii de Nord și a Indiilor Occientale în noiembrie 1895 și, după ce a fost înaintat în gradul de comandor la 22 iunie 1897, a fost numit la comanda distrugătorului HMS "Desperate" din Chatham în iulie 1897
John de Robeck () [Corola-website/Science/334674_a_336003]
-
februarie 1914 după care s-a îmbolnăvit grav, lăsându-l pe de Robeck la comandă, pe nava-amiral HMS "Queen Elizabeth", în martie 1915. Campania lui de Robeck de forțare a strâmtorii, lansată la 18 martie 1915, a fost aproape de succes, artileria turcă de pe uscat fiind aproape să rămână fără muniție: minele puse în strâmtoare au dus însă la pierderea a trei cuirasate aliate. Considerând că nu mai are sens să piardă și mai multe vase, de Robeck a abandonat apoi întreaga
John de Robeck () [Corola-website/Science/334674_a_336003]
-
rus, cu contribuții în special în domeniul geometriei. A fost profesor la Universitatea din Moscova. A condus primul Seminar Științific de Nomografie și Biroul Unional de Nomografie. A creat diverse nomograme, care sunt întrebuințate în domenii ca marina militară și artilerie și a scris primul curs teoretic de nomografie în rusă. A rezolvat definitiv problema calculului proiectiv, prin "aritmetizarea spațiului proiectiv". A aplicat cu succes metodele proiective în domeniul nomografiei. S-a ocupat și de problemele axiomatice în geometrie. Cea mai
Nil Glagolev () [Corola-website/Science/334703_a_336032]
-
Bacău ca fiu al unui învățător și inginer, mama casnică. A mai avut încă cinci frați și surori și a făcut clasele primare la Iași, unde s-a mutat cu familia. În perioada 1919 - 1921 a urmat cursurile Școlii de Artilerie, Geniu și Marină din București și un an mai târziu după descentralizarea instituției, la Școala Navală din Constanța (în Muzeul Marinei Române) unde a fost absolventul primei promoții a acesteia. După absolvire este avansat la grad de aspirant și a
Dimitrie Știubei () [Corola-website/Science/334695_a_336024]