5,127 matches
-
Princess Juliana International Airport, cu codul IATA SXM, cel de al doilea aeroport din Caraibele de Est ca trafic de pasageri, după aeroportul din Puerto Rico. Aeroportul are o pistă foarte scurtă, de doar 2.349 m, ce corespunde la limita aterizării marilor avioane transcontinentale gen Boeing 747 sau Airbus A340. Pentru a ateriza, acestea trebuie să facă o trecere la doar câteva zeci de metri deasupra unei plaje publice, Plaja Maho, locul fiind astfel o destinație favorită a persoanelor ce doresc
Insula Sfântul Martin () [Corola-website/Science/305816_a_307145]
-
fuselajul posterior. Fuselajul anterior conține echipamente de navigație și control, jamba de bot și cabina pilotului amplasată între cele două prize de aer. Fuselajul central prezintă pe intrados două frâne aerodinamice perforate, pilonul central de acroșare și trenul principal de aterizare. Pe extrados, între cabina pilotului și ampenajul vertical, se găseste o coamă profilată aerodinamic care adăpostește trasee ale circuitelor hidraulice și comenzi de zbor. Fuselajul posterior conține cele două motoare ale avionului, ampenajul vertical și orizontal, iar pe extrados două
IAR 93 () [Corola-website/Science/303456_a_304785]
-
zbor. Fuselajul posterior conține cele două motoare ale avionului, ampenajul vertical și orizontal, iar pe extrados două derive. Ampenajul vertical este tip clasic, compus din derivă si direcție, iar cel orizontal este tip pendular, ambele având configurația săgeată. Trenul de aterizare este triciclu, cu roata de bot orientabilă. Atât jamba de bot (cu roată simplă), cât și trenul principal (cu roți duble) se escamotează înspre înainte, în fuselaj. Cabina pilotului este situată în fuselajul anterior, între cele două prize și este
IAR 93 () [Corola-website/Science/303456_a_304785]
-
avion proiectat de biroul Antonov. Se spune că Antonov ar fi folosit drept model avionul românesc IAR 39. Este folosit pentru transportul de pasageri, putând transporta 12 persoane, pentru parașutism și pentru lucrări agricole. Este un avion cu decolare și aterizare scurtă () și poate zbura cu viteze foarte mici, ca urmare poate opera de pe terenuri neamenajate, iar unele versiuni au fost adaptate pentru condiții climatice extreme, în special pentru regiuni reci. A fost produs între anii 1947 - 1992, deținând recordul Guiness
Antonov An-2 () [Corola-website/Science/313029_a_314358]
-
USD. La 3 iulie 2008 un avion de tip An-2 care executa lucrări de ierbicidare s-a prăbușit la Ștefănești, Ilfov. Echipajul nu a fost rănit. După prăbușire aparatul a luat foc și a ars complet. După comportarea avionului înainte de aterizare echipajul presupune că avionul s-a prăbușit datorită unei pene la sistemul de alimentare. Aparatul aparținea SC Eurojet SA. La 5 iulie 2010 un aparat AN-2 al Forțelor Aeriene Române s-a prăbușit în timpul manevrelor de decolare luând apoi foc
Antonov An-2 () [Corola-website/Science/313029_a_314358]
-
națiuni, aceea ca parașutiștii să fie lansați împreună cu armamentul personal, armamentul parașutiștilor germani era lansat separat în recipiente de tablă. Această practică permitea lansarea rapidă a parașutiștilor din avioanele de transport, dar îi lăsa practic dezarmați în primele minute după aterizare până la recuperarea armamentului lansat separat. La acest dezavantaj se adăuga și cel al parașutelor prost proiectate, care făcea ca parașutiștilor să le fie imposibil să-și schimbe traiectoria spre locul unde aterizaseră recipientele cu armament. Chiar și în cazul celor
Bătălia din Creta () [Corola-website/Science/313089_a_314418]
-
schimb, generalul-maior Kurt von Student dorea dispersarea trupelor de parașutiști pe o suprafață mai mare, pentru a folosi la maximum efectul atacului surpriză. Cucerirea aeroportului Maleme, obiectivul principal, oferea mai multe avantaje: era cel mai mare aeroport, pistele sale suportând aterizările celor mai grele avioane de transport, care ar fi adus întăririle necesare atacului, era suficient de aproape de Grecia continentală, distanță în raza de acțiune a avioanele de vânătoare care asigurau acoperirea aeriană a întregii operațiuni, era pe țărmul nordic al
Bătălia din Creta () [Corola-website/Science/313089_a_314418]
-
operațiuni amfibii. Cele mai numeroase efective le avea grupul „vest”. Doctrina trupelor aeropurtate germane se baza pe parașutarea unor efectiva reduse direct pe aeroporturile inamice. Aceste forțe trebuiau să cucerească perimetrul și să neutralizeze bateriile antiaerienei, ceea ce ar fi permis aterizarea unor forțe mai numeroase aduse cu planoarele. Freyberg era la curent cu metodele de atac ale germanilor după ce studiase acțiunile acestora din ultimul an și hotărâse să facă aeroporturile de neutilizat pentru aterizare. Măsurile sale au fost contramandate de Comandamentul
Bătălia din Creta () [Corola-website/Science/313089_a_314418]
-
neutralizeze bateriile antiaerienei, ceea ce ar fi permis aterizarea unor forțe mai numeroase aduse cu planoarele. Freyberg era la curent cu metodele de atac ale germanilor după ce studiase acțiunile acestora din ultimul an și hotărâse să facă aeroporturile de neutilizat pentru aterizare. Măsurile sale au fost contramandate de Comandamentul Orientului Mijlociu din Alexandria. Înalții ofițeri aliați considerau că lupta este deja câștigată, de vreme ce dețineau așa de multe informații despre organizarea atacului și era posibil ca să fi dorit să păstreze aeroporturile funcționale pentru
Bătălia din Creta () [Corola-website/Science/313089_a_314418]
-
așa de multe informații despre organizarea atacului și era posibil ca să fi dorit să păstreze aeroporturile funcționale pentru folosirea în viitor de către escadrilele RAF. În plus, germanii s-au dovedit capabili să aprovizioneze trupele deja aflate la sol folosind pentru aterizare terenuri neamenajate. Un pilot german a aterizat forțat cu avionul său de transport pe o plajă pustie. Alți piloți germani au aterizat pe câmpii goale, și-au descărcat proviziile și au decolat fără probleme majore. Nu este clar dacă, în
Bătălia din Creta () [Corola-website/Science/313089_a_314418]
-
cucerirea insulei. Dacă în cazul avioanelor de transport, germanii se puteau arăta mai grijulii, în cazul planoarelor, care nu erau proiectate pentru a fi refolosite, piloții au abordat cu mult mai mare curaj absolut orice teren care se arăta propice aterizării. În ziua de 20 mai la ora 8 dimineața, parașutiștii germani au aterizat lângă aeroportul Maleme și orașul Chania. Batalioanele neozeelandeze 21, 22 și 23 apărau aeroportul Maleme și regiunea înconjurătoare. Germanii au suferit pierderi foarte mari în primele ore
Bătălia din Creta () [Corola-website/Science/313089_a_314418]
-
de luptă, 400 dintre cei 600 de soldați ai batalionului au căzut în luptă. Cei mai mulți atacatori ai primului val au fost uciși de forțele aliate în imediata apropiere a aeroportului și a orașului. Numeroase planoare au fost distruse imediat după aterizare de focul mortierelor. Germanii care au reușit totuși să iasă din planoarele distruse au fost uciși aproape până la unul de apărătorii britanici și eleni. O parte a forțelor germane a aterizat mai departe de zonele desemnate de parașutare, organizându-și
Bătălia din Creta () [Corola-website/Science/313089_a_314418]
-
în urma unui atac aeropurtat, ar reuși o mare lovitură propagandistică. Regele era găzduit într-o vilă din satul Perivolia, lângă Chania. Regele și anturajul său au fugit din această reședință spre proprietatea primului ministru, Emmanouil Tsouderos, de unde au putut urmări aterizarea parașutiștilor germani în apropierea vilei regale. S-a dovedit mai târziu că parașutiștii nu aveau ca sarcină capturarea regelui, ci fuseseră lansați din greșeală în acel sector, obiectivul lor fiind în sectorul Galatas. Royal Navy era gata în orice moment
Bătălia din Creta () [Corola-website/Science/313089_a_314418]
-
ciocul în căutarea hrănii. Au un zbor ondulat neregulat, lent, cu bătăi puternice din aripi, urmate de pauze. În timpul zborului, aspectul lat al aripilor pupezelor este clar vizibil, cu creasta ținută adunată pe ceafă. Adesea își ridică penele crestei la aterizare. Atunci când sunt alarmate, pupezele își desfac creasta mult în față, până peste cioc, scot un strigăt și fug ca o prepeliță sau își iau zborul, fluturând aripile și ondulându-și corpul ca o ciocănitoare. Coloritul joacă un rol deosebit în
Pupăză () [Corola-website/Science/313121_a_314450]
-
15 ianuarie 2009, a fost un zbor comercial regulat de pasageri cu plecarea din Aeroportul LaGuardia din New York cu destinația Charlotte Douglas Internațional Airport din Charlotte, Carolina de Nord, care s-a încheiat la aproximativ 6 minute după decolare prin aterizarea forțată pe suprafața râului Hudson. După ce aeronavă atinsese o altitudine de aproximativ 975 - 1.000 metri, la circa 2 minute și 30 de secunde de la decolare, a intrat în coliziune multiplă cu un card de păsări (probabil gâște canadiene), care
Zborul 1549 al US Airways () [Corola-website/Science/314594_a_315923]
-
aeronavă a fost victima unei coliziuni multiple cu un card de păsări și, ca atare, a declarat starea de urgență la bordul aeronavei. Pasagerii au afirmat că au simțit pierderea puterii, flăcări la ambele motoare și miros de combustibil înaintea aterizării.
Zborul 1549 al US Airways () [Corola-website/Science/314594_a_315923]
-
și tânăra aviatoare, alături de Marina Stirbey, Irina Burnaia și Mariana Drăgescu (octombrie 1938). Tot în octombrie, Nadia participa la concursul aviației de turism, dotat cu cupa MAM (Ministerul Aerului și Marinei), evoluând în doua probe: "acrobație individuală pentru doamne" și "aterizare la punct fix pentru doamne". Urmează în 1939 alte câteva performante aviatice, care o fac cunoscută în epocă: În anul 1938, la manevrele militare de aviație, care s-au desfășurat la Galați, între 16-21 octombrie, au fost concentrate pentru prima
Nadia Russo () [Corola-website/Science/314661_a_315990]
-
13 iunie, trei bombardiere italiene de tip Caproni au atacat baza aeriană rhodesiană de la Wajir - Kenya. Avioanele rhodesiene erau aliniate pe pistă cu motoarele pornite, pregătindu-se pentru decolarea într-o misiune de patrulare. Italienii au bombardat fortul, pista de aterizare și construcțiile din regiune. Pușcașii regali africani (KAR), care erau încartiruiți în fort, au pierdut patru soldați morți și unsprezece răniți. Două avioane rhodesiene au fost avariate și o mare cantitate de benzină de avion a fost incendiată. După acest
Campania din Africa de Est (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/313562_a_314891]
-
încearcă să scape din nava lui Grievous. Obi-Wan și Anakin încearcând să scape sunt blocați în navă, Grievous scăpând astfel cu o navă de evacuare. Anakin este forțat neavând alte posibiltăți decât să aterizeze pe Coruscant pe o pistă de aterizare. Pe Coruscant Anakin se reunește cu soția sa Padmé Amidala care îi spune că este însărcinată Anakin este foarte bucuros de veste, cuplul făcându-și planuri mai târziu pentru creșterea copiilor. Cu toate acestea Anakin are viziuni despre Padmé cum
Războiul stelelor - Episodul III: Răzbunarea Sith () [Corola-website/Science/313722_a_315051]
-
văzut când Palpatine sosește în Senat, după ce a fost salvat de Jedi și care vorbește cu Baronul Papanoida la Operă. Când Anakin, Obi-Wan și Palpatine sosesc cu naveta spațială în boxa acuzaților din Senat, după ce au avut un accident la aterizare pe Coruscant, naveta spațială "Millennium Falcon" poate fi văzută cum aterizează pe una dintre platformele mai joase, în timp ce naveta lor se apropie. Chiar dacă nu este un medalilion direct, s-a confirmat într-un text, un comentariu online despre "Răzbunarea Sith
Războiul stelelor - Episodul III: Răzbunarea Sith () [Corola-website/Science/313722_a_315051]
-
Anul 1939 aduce cu sine și unele probleme, astfel că una din cele mai vechi linii aeriene pe traseul: Paris - Strasbourg - Praga - Budapesta - Belgrad - București - Istanbul a fost întreruptă, deoarece Germania nu permitea survolul protectoratului Boemiei și Moraviei și nici aterizarea la Praga. O altă problemă o reprezenta faptul că acordul aerian între Franța și Iugoslavia nu fusese reînnoit astfel că nu se putea ateriza nici la Belgrad. Air France a încercat redeschiderea rutei prin ocolirea teritoriului fostei Cehoslovacii pe traseul
LARES () [Corola-website/Science/314102_a_315431]
-
sprijinite de mitralierele din adăposturile întărite, au distrus 18 Junkers ale primelor două valuri de desantare și au ucis pe numeroși dintre infanteriști. După ce pista a fost blocată de resturile avioanelor distruse, piloții aparatelor funcționale au căutat locuri alternative de aterizare. Unele dintre acestea au fost câmpii sau plaje aflate la distanță mare de obiectivele inițiale. Micul aeroport auxiliar de la Ockenburg a fost apărat de forțe reduse și a fost cucerit cu ușurință de germani. De asemenea, și aeroportul de la Valkenburg
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
atacat de trupele aeropurtate. Aeroportul era apărat de un batalion de infanterie staționat așa se aproape de pistă încât parașutiștii au aterizat lângă pozițiile olandezilor. A urmat o luptă haotică. Primele valuri de avioane Junkers nu au suferit nicio peridere, iar aterizările au continuat în ritm alert. În cele din urmă, apărătorii olandezi au fost copleșiți. Trupele germane în continuă creștere numerică au înaintat constant spre este pentru ocuparea IJsselmonde, reușind în cele din urmă să facă joncțiunea cu parașutiștii care aveau
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
exploatat slăbiciunile apărării, declanșând o operațiune aeropurtată îndrăzneață. A fost cea mai mare operațiune aeropurtată, dar și ultima de o asemenea amploare lansată de germani. Parașutiștii germani au debarcat în mai multe puncte ale insulei. În aproape toate punctele de aterizare, parașutiștii au fost izolați și eliminați. Forțele amfibii germane au fost dispersate de navele de război britanice. Cu toate aceste succese temporare, pentru parașutiștii germani a fost suficientă cucerirea unei singure locații sigure, prin care să fie aduse trupe proaspete
Istoria militară a Regatului Unit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314100_a_315429]
-
în anul 2010, când 34.437 de pasageri au folosit aeroportul de la Suceava. În august 2013 au demarat lucrările de modernizare și extindere a aeroportului. Acestea presupuneau mărirea pistei, construirea unui nou turn de control și introducerea unui sistem de aterizare instrumentală. Pista veche era din beton și avea dimensiunile de 1.800 de metri lungime și 30 de metri lățime. Noua pista este asfaltată și este de 2.460 de metri lungime și 45 de metri lățime. Aeroportul a fost
Aeroportul Internațional „Ștefan cel Mare” Suceava () [Corola-website/Science/313318_a_314647]