5,409 matches
-
în vederea satisfacerii nevoilor metabolice ale țesuturilor, fenomen care se numește schimb de gaze și care reprezintă esența fiziologiei respiratorii. Se descriu următoarele procese implicate în schimbul gazos: ventilația alveolară, procesul prin care aerul alveolar este permanent împrospătat cu aer de proveniență atmosferică, permițând aducerea unor noi cantități de oxigen și îndepărtarea bioxidului de carbon produs de organism; difuzia gazelor respiratorii (oxigen și bioxid de carbon) prin peretele alveolelor pulmonare, de fapt schimbul de gaze respiratorii între aerul alveolar și sângele din capilarele
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
aerul este complet saturat cu vapori de apă înainte de a ajunge la alveole. Conducerea aerului Căile aeriene sunt conducte de legătură între exterior și alveole. Debitul de aer prin căile respiratorii depinde de gradientul de presiune între alveole și aerul atmosferic și de rezistența căilor aeriene (fig. 63). Fluxul de aer prin tuburi Aerul trece printr-un tub numai dacă există o diferență de presiune între cele două capete ale tubului (fig. 64). Debitul de aer depinde de diferența de presiune
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
considerabil. Compresiunea dinamică a căilor respiratorii Compresiunea exercitată de căile respiratorii limitează debitul (fig. 65). Inainte de inspir (A), presiunea intrapleurală este de -5 cm H2O, nu există flux de aer, iar presiunea din căile aeriene este egală cu cea atmosferică. Dacă presupunem că presiunea înafara căilor aeriene mari este egală cu cea intrapleurală, presiunea transmurală de-a lungul acestor căi aeriene este de 5 cm H2O și are tendința de a le menține deschise. In B, la începultul inspirului, presiunea
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
menține căile aeriene deschise este acum de 6 cm H2O. Punctul C arată situația de la sfârșitul inspirului. Presiunea intrapleurală este de -8 cm H2O și, deși aerul nu se mai mișcă, presiunea din interiorul căilor aeriene este similară cu presiunea atmosferică. Acum este necesară o presiune de 8 cm H2O pentru a menține deschise căile aeriene. Se descriu modificări importante la începutul inspirului forțat (D). Presiunea intrapleurală crește foarte mult, ajungând la aproximativ la 30 cm H2O. Diferența de presiune dintre
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
a pleurei parietale, solidară cu peretele toracic și diafragmul. Astfel, asupra celor două foițe pleurale acționează forțe de sens contrar și ca urmare se dezvoltă o presiune negativă în lichidul pleural. Presiunea intraalveolară ar trebui să fie egală cu cea atmosferică datorită comunicării alveolelor cu exteriorul prin căile aeriene. Dar presiunea intra-alveolară este mai mare decât cea extrapleurală. Presiunea transmurală rezultată este cea care menține plămânii plini cu aer (presiune de destindere). Apariția unei rupturi la nivelul căilor aeriene sau
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
rezultată este cea care menține plămânii plini cu aer (presiune de destindere). Apariția unei rupturi la nivelul căilor aeriene sau al peretelui toracic determină pătrunderea aerului în cavitatea pleurală (pneumotorax). In această situație presiunea intrapleurală crește până la valoarea zero (presiune atmosferică) și chiar peste această valoare, având ca efect colabarea plămânilor. Surfactantul pulmonar Tensiunea superficială dată de lichidul care tapetează alveolele reprezintă un factor important în menținerea plămânilor plini cu aer. Această peliculă de lichid împiedică contactul epiteliului alveolar direct cu
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
peretelui toracic. 18.4. Ciclul respirator Ciclul respirator (frecvență de repaus de 12-16 / min) este alcătuit din inspir, când aerul intră în plămân, și expir, când aerul iese din plămân. Ambele procese sunt datorate modificărilor presiunii intra alvelolare față de presiunea atmosferică. Inspirul se produce prin expansiunea cutiei toracice (datorată contracției mușchilor inspiratori), iar expirul se produce prin revenirea elastică a ansamblului toraco-pulmonar la dimensiunea inițială (proces care poate fi ajutat și suplimentat prin contracția mușchilor expiratori). Așadar, în inspir volumul cutiei
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
expirul se produce prin revenirea elastică a ansamblului toraco-pulmonar la dimensiunea inițială (proces care poate fi ajutat și suplimentat prin contracția mușchilor expiratori). Așadar, în inspir volumul cutiei toracice crește și presiunea intrapulmonară scade (conform legilor gazelor). Dacă accesul aerului atmosferic este permis la nivel glotic, acesta pătrunde în plămân datorită diferenței de presiune astfel create. Fenomenul se produce invers în expir: volumul cutiei toracice scade și presiunea intrapulmonară crește, determinând flux de aer dinspre alveole spre exterior. 18.4.1
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
deoarece plămânul nu este atât de bine expansionat și forțele de recul elastic sunt mai mici. Diferențele de presiune dintre apex și baza plămânului sunt manifeste datorită greutății plămânului; presiunea intrapleurală la baza plămânului depășește acum presiunea din căile aeriene (atmosferică). In aceste condiții, plămânul la bază nu va fi expansionat ci comprimat și ventilația este imposibilă până când presiunea locală intrapleurală nu scade sub presiunea atmosferică. Spre deosebire de baza plămânului, apexul este bine ventilat. Așadar la volume mici distribuția normală a ventilației
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
manifeste datorită greutății plămânului; presiunea intrapleurală la baza plămânului depășește acum presiunea din căile aeriene (atmosferică). In aceste condiții, plămânul la bază nu va fi expansionat ci comprimat și ventilația este imposibilă până când presiunea locală intrapleurală nu scade sub presiunea atmosferică. Spre deosebire de baza plămânului, apexul este bine ventilat. Așadar la volume mici distribuția normală a ventilației este inversată, regiunile superioare ale plămânului fiind mai bine ventilate decât cele inferioare. 18.6. Controlul ventilației Funcția principală a plămânului este de schimb de
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
tapetează alveolele la contactul cu aerul. Astfel capilarele au un suport mecanic extern ușor deformabil și se destind sau se colabează în funcție de presiunile din interiorul lor și din jur. Presiunea din afara capilarelor se numește presiune alveolară și este aproape de presiunea atmosferică în timpul respirației normale; în apnee cu glota deschisă cele două presiuni sunt identice. In mod obișnuit presiunea efectivă din jurul capilarelor este presiunea alveolară; creșterea acesteia peste presiunea intracapilară colabează capilarele. Diferența de presiune dintre interiorul și exteriorul vasului este numită
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
spațiul interstițial nu este cunoscută, dar este aproape 20 mm Hg în limfa pulmonară. Totuși, această valoare poate fi mult mai mare decât în lichidul interstițial din jurul capilarelor. Presiunea hidrostatică interstițială este necunoscută, dar pare a fi net sub presiunea atmosferică. Presiunea netă conform ecuației Starling este pozitivă, producând astfel un flux net de limfă de ~ 20 ml/h la om în condiții normale. Lichidul care părăsește capilarele (fig. 82) trece prin interstițiul peretelui alveolar către spațiul perivascular și peribronșic, unde
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
un sistem circulator de joasă presiune cum este circulația pulmonară și efectele asupra debitului regional sunt puternice (fig. 84, după West D. J.). La vârful plămânului (zona 1) presiunea arterială pulmonară este sub presiunea alveolară (capilarele se închid la presiune atmosferică). Dacă acest fenomen ar avea loc capilarele ar fi turtite și nu ar fi perfuzate; această zonă 1 nu există în condiții normale, deoarece presiunea arterială pulmonară e suficientă pentru a ridica sângele până la vârful plămânului. Ea poate să apară
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
intermediară între „microformații” - dispersiile moleculare - și „macroformații” - corpurile de dimensiuni macroscopice; tocmai de aceea, în foarte multe cazuri structura acestora din urmă este coloidală. Astfel cauciucul natural, laptele, majoritatea țesăturilor vegetale și animale, pământurile și rocile, norii, ceața și prafurile atmosferice sunt sisteme coloidale. Biologia, agronomia, metrologia, studiul mediului ambiant, știința și tehnologia spațială folosesc deci concluziile chimiei coloidale. Industria chimică, farmaceutică, a săpunului și detergenților, a lacurilor și vopselelor, cauciucului sintetic, alimentară, a textilelor, iată câteva exemple unde tehnologiile se
Chimia fizică teoretică şi aplicativă a sistemelor disperse şi a fenomenelor de tranSport by Elena Ungureanu, Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/725_a_1319]
-
performanță VI. 1. Funcția respiratorie - aspecte generale Ventilația pulmonară, ca proces dinamic ciclic de introducere și expulzie a aerului din căile respiratorii, depinde de profunzimea fiecărei respirații și de numărul acestora în unitatea de timp. Inspirația constă în deplasarea aerului atmosferic în plămâni și se realizează printr-un mecanism activ. În timpul inspirului, contracția mușchilor inspiratori crește diametrele: - vertical; - antero-posterior; - transversal; Diametre care determină accentuarea presiunii negative subatmosferice, pleurale, dublată de creșterea volumului toraco- pulmonar. Presiunea intrapleurală scade de la -4 la - 6
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
inspirul profund. Ca organ fibro-elastic dilatabil în cavitatea toracică închisă, plămânul urmează cu fidelitate mișcările cuștii toracice prezentând variații de presiune și volum în același sens cu ale acesteia (Apostol - 1998). Datorită creșterii presiunii negative și volumului toraco- pulmonar, aerul atmosferic se deplasează în inspir spre teritoriul de schimb alveolo-capilar. În expir, revenirea pasivă (relaxarea) a mușchilor inspiratori întregită de contracția musculaturii expiratorii, reduce diametrele cuștii toracice, cu consecințe presionale și volumetrice inverse celor din timpul inspirului. Presiunea negativă intratoracică, scade
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
de schimb alveolo-capilar. În expir, revenirea pasivă (relaxarea) a mușchilor inspiratori întregită de contracția musculaturii expiratorii, reduce diametrele cuștii toracice, cu consecințe presionale și volumetrice inverse celor din timpul inspirului. Presiunea negativă intratoracică, scade progresiv, ajungând să depășească valoarea presiunii atmosferice cu +6, +8 mm Hg, în condiții de repaus. În expirul forțat, presiunea intratoracică pozitivă, poate crește până la +60 mm Hg. Presiunea coloanei de aer din plămâni, deși prezintă valori mai mici, variază în timpul ciclului respirator în același sens cu
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
valoarea de 0 în alveole. În expir, viteza de deplasare a aerului expirat este mult mai mare, atingând +60, +80 mm Hg, în expirul forțat. Variațiile presiunii toracopulmonare din timpul ciclului respirator mobilizează convectiv volume de aer variabile între aerul atmosferic și aerul alveolar (Ottis și Chrissie, citați de Apostol - 1998). Din volumul de aer inspirat în condiții normale de repaus, doar 2/3 ajung la nivelul teritoriului alveolar. Aproximativ 1/3 din fracția de aer inspirată nu participă la schimburile
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
peste 35 %. În tulburările de tip restrictiv, (fibroze pulmonare) scad atât CV cât și VR. În afara disfuncțiilor ventilatorii de tip obstructiv, restrictiv sau mixt, variații ale volumelor și debitelor respiratorii apar în funcție de vârstă, de starea de veghe-somn, repaus-activitate, temperatură, presiune atmosferică. VI. 2. Metode de studiu a ventilației pulmonare Una dintre cele mai simple modalități de apreciere a ventilației pulmonare este înregistrarea mișcărilor respiratorii cu ajutorul pneumografelor de diferite tipuri. Graficul obținut - pneumograma- este format dintr-o succesiune de unde ascendente și descendente
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
în procente. Metoda pletismografică realizează determinarea volumului gazos toracic cu ajutorul pletismografului corporal (bodytest). Subiectul respiră aer din cabina etanșă printr-o piesă bucală prevăzută cu un dispozitiv care poate întrerupe comunicarea cu cabina. După echilibrarea presiunii în pletismograf cu aerul atmosferic, prin intermediul unei supape din pereții cabinei ce suprimă comunicarea piese bucale cu aerul din cabină se cere subiectului să efectueze o inspirație urmată de o expirație rapidă, pentru a realiza comprimarea și decomprimarea aerului din plămâni. Variațiile de volum ale
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
solicitată intens (!! direct proporțional cu aceasta fiind solicitată și imaginația cititorului); - autorul își transcrie reacțiile la spectacolul (static sau dinamic) al naturii; într-o gamă largă, de la revărsări retorico - sentimentale la aerul mediaticsceptic. Perspectiva: - adeseori deschiderea unei perspective către spațiul atmosferic și astral, însoțită de intuiția frenetică a unei naturi vaste și cuprinzătoare; - autorul se mișcă în mijlocul naturii fără a se simți invadat de aceasta sau privește detașat, din exterior, tabloul naturii;organele sale de simț, în special ochiul, percep de la
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
macrocosmic (mituri alternate ale Potopului și ale Secetei sau Incendiilor)151. Element primordial în mitologiile lumii, focul este "cauză și motor al vieții", dar și distrugător sau purificator al ei. Venerat ca zeu, focul are multiple înfățișări: foc solar, foc atmosferic (fulgerul), foc astral, focul lăuntric al organismelor, focul viu, prieten și dușman, în același timp.152 Element fundamental în toate sistemele cosmogonice simbol al vieții și al creației, focul se opune apei, ca principiu activ, masculin (yang) și este izomorf
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
fum din frunze de ciumăfaie, de mătrăgună, de sulfină. RĂGUȘEALA Este un semn caracteristic al laringitei, a inflamației mucoasei laringelui cauzată de diferiți factori: climaterici (frig, umezeală), infecții traheo-bronșice, virotice și bacteriene, efort vocal prelungit, fumat excesiv, alcool, de impurități atmosferice (praf, gaze, vapori toxici), deviații de sept etc. În laringitele acute, răgușeala poate duce la afonie completă, fiind Însoțită de dureri de gât, senzație de arsură și uscăciune, tuse, stare febrilă etc. Tratamente populare Ceaiuri de arnică, fenicul, mentă, lumânărică
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
ale sistemului, adică acele componente ce prezintă risc mare de defectare sau care, prin defectarea lor, pot provoca oprirea parțială sau totală a sistemului. Trebuie luați în considerare și factorii care ar putea avea influență asupra sistemului (până și condițiile atmosferice ar putea influența funcționarea unei rețele). Pentru reducerea complexității construirii lor, majoritatea rețelelor sunt organizate pe mai multe niveluri (straturi), în sensul împărțirii stricte a sarcinilor: fiecare nivel este proiectat să ofere anumite servicii, bazându-se pe serviciile oferite de
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
timpul. H. Tellenbach a completat aceste aspecte aducând o importantă contribuție prin introducerea noțiunii de „atmosferă ambientală”. Acesta consideră că fiecărei persoane îi este specifică o anumită „atmosferă” resimțită de ceilalți prin timbrul vocii, intonația vorbirii, sclipirea ochilor, miros, mișcări. Atmosfericul ni se prezintă ca o emanație care radiază din individ și se recunoaște în personalitatea acestuia (H. Tellenbach). Atmosfericul este și cel care generează sentimente de simpatie sau de simpatie, intuiție sau prejudecată, atracție sau respingere, în cazul întâlnirii a
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]