7,848 matches
-
gravitațională determină greutatea fizică, rezultă că obiectele devin mai ușoare odată cu creșterea distanței de la centru la pământ. Cu siguranță, în scopuri mundane, efectul este minimal, dar subînțelege opusul a ceea ce descoperim pe cale vizuală. Când percepția este ancorată asupra centrului de atracție, greutatea vizuală crește odată cu distanța. Fenomenul corespunde mai mult comportamentului fizic al energiei potențiale. Energia potențială inerentă unui obiect crește când obiectul se îndepărtează de centrul de atracție. Tot astfel, experiența vizuală ne informează că într-un tablou, cu cât
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
a ceea ce descoperim pe cale vizuală. Când percepția este ancorată asupra centrului de atracție, greutatea vizuală crește odată cu distanța. Fenomenul corespunde mai mult comportamentului fizic al energiei potențiale. Energia potențială inerentă unui obiect crește când obiectul se îndepărtează de centrul de atracție. Tot astfel, experiența vizuală ne informează că într-un tablou, cu cât un obiect este situat mai sus în spațiul pictural, cu atât ne apare ca fiind mai greu. Acest fapt are loc numai când obiectul este perceput ca ancorat
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
ne informează că într-un tablou, cu cât un obiect este situat mai sus în spațiul pictural, cu atât ne apare ca fiind mai greu. Acest fapt are loc numai când obiectul este perceput ca ancorat într-un centru de atracție, mai ale în baza gravitațională. În asemenea condiții, obiectul trebuie reprezentat mai mic sau cu greutatea micșorată în alt mod dacă trebuie să posede aceeași greutate ca a unui obiect similar din registrul inferior al tabloului. Fenomenul ca atare devine
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
trebuie reprezentat mai mic sau cu greutatea micșorată în alt mod dacă trebuie să posede aceeași greutate ca a unui obiect similar din registrul inferior al tabloului. Fenomenul ca atare devine inteligibil imaginându-ne obiectul ca fiind atașat centrului de atracție cu un elastic. Cu cât este mai îndepărtat de centru, cu atât are de învins o rezistență mai mare, această capacitate de a rezista fiindu-i conferită ca pondere suplimentară. B. (2) Distanța micșorează atracția. În lumea vizibilă, greutatea nu
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
ca fiind atașat centrului de atracție cu un elastic. Cu cât este mai îndepărtat de centru, cu atât are de învins o rezistență mai mare, această capacitate de a rezista fiindu-i conferită ca pondere suplimentară. B. (2) Distanța micșorează atracția. În lumea vizibilă, greutatea nu este numai un efect al atracției externe. Ponderea vizuală este sporită de mărimea, forma, structura și alte calități ale unui obiect dat. Prin urmare, chiar dacă banda elastică din exemplul anterior s-ar rupe, dinamica nemaifiind
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
este mai îndepărtat de centru, cu atât are de învins o rezistență mai mare, această capacitate de a rezista fiindu-i conferită ca pondere suplimentară. B. (2) Distanța micșorează atracția. În lumea vizibilă, greutatea nu este numai un efect al atracției externe. Ponderea vizuală este sporită de mărimea, forma, structura și alte calități ale unui obiect dat. Prin urmare, chiar dacă banda elastică din exemplul anterior s-ar rupe, dinamica nemaifiind ancorată la baza de atracție, ea s-ar repercuta asupra obiectului
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
nu este numai un efect al atracției externe. Ponderea vizuală este sporită de mărimea, forma, structura și alte calități ale unui obiect dat. Prin urmare, chiar dacă banda elastică din exemplul anterior s-ar rupe, dinamica nemaifiind ancorată la baza de atracție, ea s-ar repercuta asupra obiectului în sine, obiectul rămânând înzestrat cu o anumită greutate. Obiectul devine centru independent, iar dinamica sa se schimbă în consecință. Cu cât crește distanța față de bază, obiectul pare mai liber. Luați, de exemplu, capul
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
orășel fortificat care adaugă o greutate vizuală fermă părții superioare a corpului. Tot astfel, capul Meduzei ținut de brațul lui Perseu al sculptorului Canova (figura 17), asemenea unei console, ajută la înălțarea formei, cumpănind-o totodată în jos printr-o atracție gravitațională suplimentară. Respectivele exemple arată că funcția ponderii vizuale este mult mai complexă decât ceea ce se întâmplă în plan fizic. În ceea ce privește marmura lui Canova, adăugarea capului retezat în partea superioară a corpului face figura mai grea din punct de vedere
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
Reg Butler, brațele ridicate, amplificând zona capului, ridică întreg corpul atât de convingător, astfel că sculptorul are posibilitatea de a pune figura avântată într-un mod destul de credibil pe o bază din bare metalice, și nu pe una compactă. Puterea atracției excentrice inferioare este diminuată atunci când masa principală a sculpturii este clar detașată de sol, ca în cazul unui cal sculptat în picioare. La călărețul lui Marino Marini (figura 19), arcul de curcubeu al picioarelor, gâtului și cozii calului accentuează organizarea
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
pictură, ca și în monumentul lui Newman, acțiunea excentrică de la o masă către cealaltă este menținută unitară de centrul primar din mijloc. Constrângerea la Matisse O mare parte din acest capitol a fost dedicată relației dintre operele de artă și atracția sau înălțarea față de pământ - principala putere excentrică în existența noastră terestră. Am observat că, atât fizic, cât și perceptiv, spațiul experienței noastre este anizotropic, adică unul în care direcția ascendentă diferă fundamental de direcția descendentă. Am mai observat că mijloacele
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
mai adesea tablourile au un spațiu de percepție al lor, separat prin ramă de spațiul înconjurător. Această delimitare dă posibilitatea pictorului să mânuiască dinamica spațiului pictural după plac. El poate să distribuie greutatea astfel încât să reprezinte o realitate vizuală analogă atracției gravitaționale sau poate să o distribuie astfel încât compoziția să arate imaterial suspendată. În al doilea rând, separarea obținută prin înrămare este sporită atunci când o pictură este fixată la o distanță oarecare de podea și este în mod corespunzător mai puțin
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
poate să o distribuie astfel încât compoziția să arate imaterial suspendată. În al doilea rând, separarea obținută prin înrămare este sporită atunci când o pictură este fixată la o distanță oarecare de podea și este în mod corespunzător mai puțin afectată de atracția podelei. În mod cert, atunci când pânza se află în contact direct cu peretele, acesta acționează la rândul său ca un centru dinamic. El atrage pânza dinspre spate, dar, deoarece acest magnetism vizual este perpendicular pe ceea ce are loc pe suprafața
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
cineva ar întoarce tabloul cu susul în jos, ar putea observa că greutatea celor două obiecte ar fi excesivă dacă ar ocupa partea de sus. Fiecare dintre cele cinci obiecte este înzestrat cu proprietăți care îl fac să se împotrivească atracției gravitaționale: plosca mare, albastră, ajunge cu gâtul până sus; cana este dominată de deschiderea gradată a conului în partea superioară și a unei toarte al cărei centru este sus; mica pâlnie roșie are maximum de expansiune la buza de sus
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
dintre obiecte. Ei sunt aleși de pictor cu o subtilă intuiție. Înțelegem, de exemplu, că, din cauza greutății lor, cele două forme de jos trebuie să stea la o mai mare distanță una de cealaltă decât formele mai mici a căror atracție reciprocă este mai slabă și, prin urmare, mai puțin restrictivă. Înainte de a lua în discuție relațiile centrice și excentrice ale centrilor dinamici dinăuntrul compoziției, o altă forță exterioară trebuie să ne atragă atenția. Capitolul III Privitorul ca punct central Până
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
forță exterioară trebuie să ne atragă atenția. Capitolul III Privitorul ca punct central Până acum a devenit evident că forțele vizuale determinante pentru compoziția operei de artă nu își au toate originea în opera însăși. Am descoperit că împingerea și atracția de jos derivă dintr-o putere excentrică, de a cărei influență asupra compoziției trebuie să se țină întotdeauna seama. Această putere excentrică devine manifestă în percepția vizuală, fiind nu mai puțin în strânsă analogie cu forța fizică de gravitație care
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
centrul mai puternic median, pentru a-i uzurpa acestuia locul privilegiat. Astfel, o trăsătură secundară a compoziției poate fi greșit interpretată ca fiind cea principală. De exemplu, am mai observat că atât timp cât un obiect vizual este văzut ca dependent de atracția centrului primar, greutatea sa va crește odată cu creșterea distanței față de acel centru. Dacă, dimpotrivă, privitorul își fixează atenția pe respectivul obiect vizual, acesta va arăta tot mai independent de atracția centrului exterior și posedat doar de propria-i greutate, inerentă
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
că atât timp cât un obiect vizual este văzut ca dependent de atracția centrului primar, greutatea sa va crește odată cu creșterea distanței față de acel centru. Dacă, dimpotrivă, privitorul își fixează atenția pe respectivul obiect vizual, acesta va arăta tot mai independent de atracția centrului exterior și posedat doar de propria-i greutate, inerentă atunci când se mișcă prin fața lui. Deși ochii privitorului sunt absolut liberi pentru a cerceta opera de artă într-o modalitate care confirmă sau se abate de la firescul ei, structura intrinsecă
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
de vectori, fiecare mergând în propria-i direcție. Forma dreptunghiulară a ramelor este suscitată și suportată de coordonatele gravitaționale ale spațiului terestru. Într-o locuință ce-ar pluti în spațiul cosmic, această preferință n-ar mai avea sens. Pe pământ, atracția gravitațională determină felul în care agățăm perpendicular tablourile. Verticalele și orizontalele ramei formează „cadrul” orientării spațiale a diferiților vectori centrici dinăuntrul compoziției. O înclinație este îndeobște definită vizual ca o deviere de la cadru, exact așa cum în muzica diatonică tonurile unei
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
noastre. Atât timp cât arta dorește să reflecte experiența vieții în condițiile limitate ale existenței umane, este probabil ca ea să prezinte anizotropia spațiului, lupta cu greutatea. Formatele sale reflectă asimetria spațiului gravitațional. Dreptunghiul orizontal reprezintă dependența omului și a naturii față de atracția gravitațională, dispersarea pe tot întinsul și acțiunea pe direcția acelei dimensiuni. Formatele verticale indică biruința asupra greutății. Formatele dreptunghiulare reflectă abstract lupta cu piedicile vieții prezentate mai explicit în tematicile realiste. Dar, așa cum arta ultimei sute de ani s-a
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
axele lor, astfel încât Albers poate disloca componentele seriei sale de pătrate înscrise destul de comod, creând o comprimare la bază și o extensie în partea de sus. Din punct de vedere dinamic, centricitatea sistemului a fost supusă unui vector excentric, reprezentând atracția gravitațională către pământ și eliberarea din gravitație către înălțime. Expansiunea și contracția gradate ale mărimii ajută la crearea tensiunii dinamice, și la fel fac și diferite mărimi ale intervalelor dintre un pătrat și altul. Sunt mai mici la bază, cresc
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
complexitatea formelor și direcțiilor descoperite în realitatea fizică și să conducă abstracția către puritatea celor două direcții spațiale fundamentale. Din două motive a eliminat el puternicul vector vertical care deviază pătratele lui Albers de la concentricitatea lor. Mai întâi, forța de atracție verticală constituia reprezentarea gravitației terestre și, prin urmare, o rămășiță a legării de natură față de care Mondrian protestase. În al doilea rând, predominanța vectorului vertical crea un dezechilibru pe care el îl consideră tragic, dorind să-l depășească în arta
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
ochii îi sunt deschiși, privirea ei se pierde în infinit, trecând dincolo de capul mamei, ca și cum nu s-ar afla alături. Deși fata stă în capul oaselor, corpul ei nu este realmente reliefat. El pare suspendat de capul ancorat centric. Suspendarea atracției gravitaționale în zona transcendentă a pernei contrastează cu întunericul camerei bolnavei în care mama, încă supusă legilor viețuirii, stă prăbușită sub povara durerii pământești. Acțiunea este concentrată și la nivelul microtemei mâinilor care sintetizează subiectul tabloului în centrul de echilibru
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
la trăsăturile structurale pe care le-am întâlnit în explorările anterioare - trăsături care izvorăsc din aplicarea practică a schemei compoziționale, din interacțiunea centricității și excentricității. Mă întorc mai întâi la centrul de echilibru ca bază stabilă a compoziției. Una dintre atracțiile târgurilor de țară din copilăria mea era un mare disc de lemn care se rotea cu repeziciune, asemenea călușeilor. Ne-ar fi azvârlit cât colo cu forța sa centrifugă dacă am fi încercat să-l încălecăm. Centrul discului era singurul
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
din dreapta acestuia pare provizorie. Simbolismul spontan al acestei configurări perceptibile ne dă imaginea puternic dinamică a unui bărbat bătrân care-și menține fragilul echilibru interior smulgându-se din hățișul constrângător al lumii. Calmul e câștigat cu prețul rezistenței consecvente față de atracția verticalei centrale. Dar mai există și un alt mod, mai stabil, de a percepe pictura. În această versiune alternativă, verticala centrală este cea victorioasă. Personajul se așază el însuși în preajma verticalei, cu capul spre stânga și echilibrând paleta în mâna
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
centru, tinzând către verticala centrală și totodată retrăgându-se. În același timp, este destul de puternic pentru a prelua verticala centrală, atrăgând-o către propria-i axă. Stânca alăturată îl face să se tragă înapoi, dar dialogul cu îngerul suscită o atracție în direcție opusă. Dialogul leagă figura lui Hristos de un centru de echilibru secundar, situat între cele două figuri. Comunicarea celor două figuri principale este întipărită de schema coloristică dominantă cu tripleta culorilor primare prezentată de tunica roșie a lui
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]