5,357 matches
-
parte a fondatorilor noului partid admirau revoluția sovietică fără să abandoneze atașamentul lor la socialismul jauresian. Pe măsură ce "bolșevizarea" face din Partidul Comunist un partid de militanți revoluționari depinzînd de o organizație internațională, ei îl abandonează pentru ca, adesea, să revină la "bătrîna casă", la SFIO. Dar aceasta, din cauza supralicitării extremei stîngi comuniste, nu se orientează spre reformism, spre deosebire de celelalte partide socio-democrate europene, și rămîne atașată ortodoxiei marxiste. Radicali și socialiști se înțeleg în sînul Cartelului stîngilor, care învinge în alegerile din 1924
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
nu au ce mânca. Toma avea un leu în buzunar. Îl scosese și îl dă de pomană. Intră apoi în spital unde o găsește pe mătușa. Înainte ca Toma să deschidă gura, mătușa îi spune: - Avem aici în spital o bătrână bolnavă. E singură în cameră. Du-te și ține-i puțin de urât. Povestește-i, cântă-i ceva. Toma se duce. Vede surorile cum îngijesc bolnavii, dar nu vede nicăieri vreun înger cu aripi așa cum îi văzuse el în poză
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
trei nopți a rătăcit Prea-Sfânta, până ce, într-o bună dimineață, drept în zori, se întâlnește în întunericul pădurii c-o babă îmbrăcată în cămașă albă, umblând după buruieni de leac, fiind și ea rătăcită de holteiul fermecător. - Pe cine cauți, bătrână a lui Dumnezeu, în zorii dimineții ? întreabă PreaSfânta. - Hei ! Pe Năvalnic-voinicul, cel ce ursește fetele, răspunse baba, și am să-i fac de urât, să nu mai încurce cărările oamenilor ! Năvalnic, care pândea într-un tufiș, a și ieșit la
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
dimineții ? întreabă PreaSfânta. - Hei ! Pe Năvalnic-voinicul, cel ce ursește fetele, răspunse baba, și am să-i fac de urât, să nu mai încurce cărările oamenilor ! Năvalnic, care pândea într-un tufiș, a și ieșit la lumină, gata să ia viața bătrânei. Dar Maica-Prea-Curată, , cunoscându-l, îndată l-a blagoslovit: - Năvalnic ești, năvalnic să fii. între buruieni de dragoste ești și buruiană de dragoste să rămâi ! Precum a și rămas: buruiană de dragoste, pentru leac. Căci și acum el crește în păduri
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
și frumosul Năvalnic. (Năvalnicul) Ghid de lucru: 1. Rezumă subiectul textului. 2. Precizează care este personajul principal, argumentând alegerea. 3. Realizează o scurtă caracterizare a personajului principal. 4. Descrie relația flăcăului cu fetele. 5. Precizează motivul pentru care îl căuta bătrâna. 6. Explică motivul blestemului aruncat asupra sa de Maica Domnului. 7. Povestește ce s-a întâmplat cu feciorul după ce a fost blestemat. 8. Cine, când și cu ce scop recoltează această plantă? 9. Precizează ce fenomen explică acest text. 10
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
Păsările nu-și părăseau puii. Porumbeii nu erau lăsați să zboare. Nimeni nu zicea: O, durere de ochi, tu ești ochiul bolnav! Nimeni nu zicea: O, durere de cap, tu ești durerea de cap! Nimeni nu zicea bătrânei: Ești o bătrână! Nimeni nu zicea bătrânului: Ești un bătrân! Nici un prinț nu-și refuza mila. Nimeni nu spunea: Un înșelător înșeală!”(Charles F. Jcan: Le milieu biblique avânt Jesus Christ, vol. II, p. 28. ) Tonul acestui poem aduce uneori cu amănunte cunoscute
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
nu au ce mânca. Toma avea un leu în buzunar. Îl scosese și îl dă de pomană. Intră apoi în spital unde o găsește pe mătușa. Înainte ca Toma să deschidă gura, mătușa îi spune: - Avem aici în spital o bătrână bolnavă. E singură în cameră. Du-te și ține-i puțin de urât. Povestește-i, cântă-i ceva. Toma se duce. Vede surorile cum îngijesc bolnavii, dar nu vede nicăieri vreun înger cu aripi așa cum îi văzuse el în poză
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
să rămână (numele) curat, luminat, ca argintul strecurat, de la Maica Precistă lăsat”. La urmă se dădea celui bolnav să bea din apa în care se stinseseră cărbunii. Pentru vindecarea durerilor de stomac, copiii, uneori și vârstnicii, erau duși la anumite bătrâne, care știau să descânte și să „tragă” de „rânză”. După fricționarea mușchilor din regiunea stomacului, bolnavului i se descânta în ceapă (care se înțepa cu un ac) și în țuică (se agita într-o sticlă cu un bețișor). Trei dimineți
MONOGRAFIA COMUNEI PROVIȚA DE JOS by BADEA CRISTINA () [Corola-publishinghouse/Science/91872_a_92396]
-
cap aveau ștergare cu dungi colorate la capete. Pe măsură ce nevestele avansau în vârstă, portul lor scădea în strălucire. Dispărea beteala din fote, iar culorile de pe ii erau mai închise. În timp de iarnă , femeile îmbrăcau zeghii lucrate din postav gros. Bătrânele purtau fote negre fără beteală. Iile erau lucrate cu arnici (mouline). Părul cărunt îl prindeau mai întâi sub bariș, numit și testemel, iar pe deasupra purtau basma. În picioare aveau ghete sau opinci. Flăcăii purtau pantaloni albi, largi, lucrați dintr-o
MONOGRAFIA COMUNEI PROVIȚA DE JOS by BADEA CRISTINA () [Corola-publishinghouse/Science/91872_a_92396]
-
Vasile cel Nou a trăit în vremea împăraților Leon Înțeleptul și Alexandru, dimpreună cîrmuitori între 886-912 ai Imperiului Roman de Răsărit, și a lui Constantin al VII-lea, Porfirogenitul, împărat al Bizanțului între 912-959. În slujba sfîntului s-a aflat bătrîna Teodora, lăsată lui de un dregător al Constantinopolului, în casa căruia și locuia, la invitația acestuia. Moartea cinstitei și credincioasei slujitoare a Sfîntului Vasile cel Nou, întristează și pe iubitul său ucenic Grigore. Ucenicul cere Părintelui să-i spună ceva
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
de critic literar". Adăugînd, după afirmarea acestei jubilații, cu oarecare amărăciune, critica este mai degrabă o corvoadă și cere o jertfă pe care nu știu dacă disciplina noastră o merită totdeauna... Eugen Simion, cum spune poetul, șterge colbul de pe cronice bătrîne în demersul său critic asupra începuturilor poeziei române, studiate în școală și venerate pentru însemnătatea lor culturală, dar mai de nimeni citite și puțin sau deloc apreciate pentru valoarea lor estetică. Prin vastul său eseu argumentează prezența unei conștiințe artistice
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
facă ordine, nu s-a legat de cei care se îmbrânceau și nici de cei care se îmbrânceau, l-a ales tocmai pe Nerjin, cu suplețea sa cam înfumurată de om învățat, el deosebindu-se cert de băiețandrii desculți, de bătrânele certărețe, de babele și fetele care o țineau tot într-un țipăt. Milițianul i-a făcut semn să vină și Nerjin s-a arătat uimit. Milițianul l-a strigat cu voce tare numindu-l cămașă albă.” (p.57) Învinuit fără
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
și incert. Grupul primilor orbi ai lui Saramago își caută casele. Fata cu ochelari negri, deși de moravuri ușoare, este frământată de dorința săși întâlnească părinții. Prima casă vizitată este a ei. Grupul nu rămâne aici. Aici întâlnește însă o bătrână a cărei involuție ajunsese până la stadiul de devoratoare de carne crudă. Devora (nu se știe prin ce dexterități de vânător orb) găinile și iepurii din curte. Grupul îi împarte puțin din puținul de mâncare ce-i mai rămăsese iar bătrâna
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
bătrână a cărei involuție ajunsese până la stadiul de devoratoare de carne crudă. Devora (nu se știe prin ce dexterități de vânător orb) găinile și iepurii din curte. Grupul îi împarte puțin din puținul de mâncare ce-i mai rămăsese iar bătrâna simte mica adiere a umanității și, după ce grupul se va fi dus, regretul că nu-l urmează deși ea însăși îl alungase sub pretextul că e prea puțină hrană și pentru ea. La a doua revenire a acestuia,(fata cu
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
a auzi ceea ce s-a întâmplat, ceea ce pot ei să facă... suntem ființe umane formate din întâmplări"343. Lucrurile întâmplate fac obiectul a patru narațiuni relatate, în nuvela Podul, de Onofrei (despre locotenentul de roșiori), Gologan (despre Stavroghin), Zamfirescu (povestea bătrânei și a fetiței) și Vladimir (despre Emanuel). Ordinea secvențelor narative permite, în structura de adâncime a textului, echivalarea simbolică a istoriilor și stabilirea unor relații de sinonimie între personaje prin rolul comun pe care și-l asumă: căutarea spirituală (la
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
cunoscut din povestea lui Onofrei (despre locotenentul de roșiori), din relatările lui Gologan (care crede că îl cunoaște, pentru că îl identifică prin trăsătura originalității de a intra în discuție cu necunoscuți) și din povestirea lui Zamfirescu despre cele două femei, bătrâna și fetița; în această din urmă narațiune, Onofrei îl identifică pe tânărul care spune cu o discretă modestie: "Am și eu cărți...Am idei", ca fiind Blanduzia: "Îl cunosc. E Blanduzia. Deși e un tânăr de o rară modestie, nu
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
să devină, topindu-se în ceea ce îi scapă. Scapă din vedere așa cum iese din vorbire, căci "acolo nu mai poate fi vorba de poezie", nu se mai află urma vreunei vorbe care să (se) vadă. "Acolo, amintirile sunt atât de bătrâne, că atârnă/ în capete plecate". Aproape-nimicul unui real care nu ne aparține, nu ne privește în atonia înstrăinării, de la distanța unui chip de nerecunoscut. De acolo poezia nu poate începe, din muțenia fără rest a unei memorii fără imagine. Nu
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
sec? Sângele apă nu se face, făi fato! Știu io ce i-o fi curgând lui prin vine? Nici cărțile nu-l citesc de dat în mă-sa ce-i - în mă-sa aia a lui albă ca brânza! ținu bătrâna să sublinieze. A dracului hoașcă! Parc-o durea gura să vorbească, tocmai pe ea, care toată ziua dezgropa morții și-i lua pe toți din sus, de pe firul apei, de unde-i văzuse ea când erau copii, și când alergau prin
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
pattern-ului de umplere ventriculară sunt progresive, inițial faza de umplere ventriculară este întârziată, ulterior treptat o proporție din ce în ce mai mare a umplerii ventriculare are loc către sfârșitul diastolei, în timpul sistolei atriale. În contextul apariției fibrilației atriale (FA), consecințele asupra inimii bătrâne sunt severe, rezerva cardiacă fiind diminuată (8). Răspunsul alterat la stimuli adrenergici duce la o scădere a frecvenței cardiace de repaus, precum și la efort. Răspunsul compensator la efort fizic sau alt tip de stres se bazează pe dilatare și creșterea
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Silvia Iancovici, Andreea Mitescu, Maria Dorobanțu () [Corola-publishinghouse/Science/91965_a_92460]
-
și atrag suportul unor categorii importante de indivizi. Nu numai că și le apropie, dar se implică sentimental În acest proces, le cunosc cu inima. Într-o carte apărută mai demult, profesorul meu Vasile Pavelcu descria o asemenea situație: o bătrână dintr-un sat cerea un preț disproporționat pentru cocoșul său pe care-l adusese la vânzare În oraș. Era nu doar o pasăre bine făcută, ci avea un nume, crescuse În bătătura sa, avuseseră multe Întâmplări Împreună, era neprețuit. Îl
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
absentă, nimeni n-a consultat-o, dar cred că asta avea, nu mai știa unde se află, copiii (o fată În oraș, alta la muncă În Italia) au plătit pe o vecină s-o hrănească, se achita foarte bine, dar bătrâna a plecat Într o zi, culegând flori pe marginea șanțului, și nu s a mai Întors. Au găsit-o după câteva săptămâni moartă În pădure. Ce diferențe Între două societăți europene! [Insert: scriu acest text duminică dimineață, ieri pe la 14
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
țărmurile Natalului pe coasta de est a Africii. Nu mai rămîne decît să se ajungă în India. Ceea ce va realiza, plecînd de la Lisabona, Vasco da Gama, în 1497-1498. Dar marea descoperire, cea ale cărei consecințe vor zdruncina pentru mult timp bătrîna Europă medievală, este descoperirea continentului american de către genovezul Cristophor Columb, aflat în serviciul reginei Isabella de Castilia. Aceasta nu împiedică însă ca la sfîrșitul Evului Mediu Europa să uite de existența lui. Înșelîndu-se asupra dimensiunilor Pămîntului, Co-lumb crede că navigînd
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
și marile universități reînsuflețite fac același lucru, ca Alcala de Henares în Spania, Padova a cărei influență se întinde în toată Europa, Louvain, unde Erasmus creează un colegiu al celor Trei Limbi, în sfirșit Paris, unde François I fondează alături de bătrîna Sorbonă un Colegiu regal (1530). Acestor făclii ale umanismului ar trebui adăugate o întreagă serie de centre care, chiar dacă sînt mai puțin presti gioase, nu sînt mai puțin active: "Republica Literelor" se manifestă la nivelul întregii Europe și prin intermediul ei
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
să-i faci? Nu poți să-l pui pe liber și gata. Transfer?) Kling mă sună chiar în toiul ședinței. Se afla cu ditamai dispozitivul electric la o mică fermă din Snäckarve, unde urma să execute o sacrificare la o bătrână care deținea conform evidențelor 1 buc. porc. Baba se încuiase pe dinăuntru și nu vroia să deschidă. Kling a amenințat-o cu poliția prin gaura cheii. Vroia să se consulte cu mine înainte de a chema poliția prin radio. N-am
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
vacanță. Impresie de liniște și paragină. O grapă ruginită pe terenul fermei. În fața prispei iarbă de un metru. În ferestre vată și muște moarte. Mai există perdele, așadar casa nu-i cu totul părăsită. E clar că și pastorul și bătrâna sunt plecați. Am locuit aici patru săptămâni cu Marietta în 1948. Pe vremea aia erau mulți estonieni pe Gotland, e o zonă tipic baltică. Plimbările cu bicicleta până la țărm erau destul de obositoare. Pastorul moștenise (primise?) ferma de la bătrâna care mai
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]