5,989 matches
-
doilea caz, când se reduce mortalitatea până la 60 de ani, dar apoi rămâne constantă, vom avea de-a face cu creșterea numărului și chiar a ponderii „bătrânilor bătrâni” (octogenarii, de pildă); fenomenul este rezultatul nu al sporirii intervalului mediu de bătrânețe, ci al faptului că vor fi mai mulți supraviețuitori la 60 de ani și, eo ipso, și la 80 de ani. În opinia mea, plecând de la precizările de mai sus, se poate conchide că avem de-a face cu o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
căminul părintesc, prin căsătorie. Fetele se instalau în gospodăria soțului, iar băieții își întemeiau fiecare propria lor gospodărie, unde își aduceau soția. Doar cel mai tânăr dintre frați, mezinul, rămânea în casa părintească, alături de părinți, pentru a-i sprijini la bătrânețe, aducându-și aici soția (Stahl, 2000b, vol. I, 101-142). Excepții există în situația cuplurilor fără băieți, în care una dintre fete rămânea alături de părinți, aducându-și soțul după căsătorie în casa părintească. Această formă de căsătorie poartă numele de patriuxorilocală
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
mai mult singură) a trei copii, a muncit și a luptat. La 40 de ani se considera bătrână, se și vedea împletind ciorapi de lână. A hotărât că nu mai are sens să opună rezistență și se pregătea de o bătrânețe liniștită. În acel moment începe să-i scrie o scrisoare bunicului ei; scrisoarea devine roman: Casa spiritelor. La 40 de ani devine celebră, deși nu și-o dorea; era o doamnă timidă și tăcută. Apoi urmea ză alte romane, rupe
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
-sa a dormit într-o mănăstire, iar el făcea 40 de kilometri cu bicicleta, pe viscol sau pe ploaie, ca să ajungă la locul de muncă. S-au chinuit, au stat cu chirie, au trăit aproape de Milano 20 de ani. La bătrânețe s-au întors în Sicilia, pământul natal. Ei, aici începe drama. Mi-a spus că, atât timp cât stai departe, idealizezi locul tău de baștină. Când te întorci, descoperi că prietenii cu care ai sta oricât de vorbă nu pot să-ți
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
așeza în rafturi cărțile. Avea mâini subțiri, cu degete prelungi. Căutam o carte, de fapt răsfoiam și visam. Am intrat în vorbă și mi-a spus: — Am vizitat multe țări ale lumii, dar să văd România este unul dintre visurile bătrâneții mele! Astfel de oameni cred în frumos, pentru ei nu e nici o piedică dacă ești alb sau negru, dacă ești din Ucraina sau din România, sau din Peru, sau din Albania. Leila spunea: — Nu crede în nimeni, dar continuă să
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
său, disprețuit pentru zăpăceala și pentru nesta tornicia lui. DOAMNA GEOFFRIN Destul de bogată pentru a face din casa ei locul de întâlnire al literelor și artelor, și văzând că acesta era pentru ea un mijloc de a-și oferi la bătrânețe o societate amuzantă și o existență onorabilă, Doamna Geoffrin a ctitorit la ea acasă două dineuri: unul ălunea) pentru artiști, celălalt ămiercurea) pentru oamenii de litere. Un lucru destul de remarcabil este că, fără spoială nici de arte, nici de litere
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
Tutovei, urmat de cel administrativ al județului Vaslui și al comunei Voinești, pentru a ajunge la satul copilăriei Stâncășeni; a continua apoi cu adolescența ca elev la Școala Normală din Bârlad și student la Universitatea din Iași, pentru ca maturitatea și bătrânețea să mi le fi desfășurat ca didact universitar și familist în vechea capitală moldovenească a Iașilor. a. Natura Colinelor Tutovei este determinată în primul rând de poziția lor geografică în Podișul Moldovei din estul României, ceea ce îi conferă condiții bio-pedo-climatice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
fiindcă tot am ajuns la mărturisiri, fie și neimportante, mai îngăduiți-mi una, tot legat de tata, pentru care el nu poartă nici o vină, căci ne educa prin muncă, dar care pentru mine a însemnat mult din moment ce și acum, la bătrânețe, mi-a apărut în minte. Eram tot pe la vârsta când mi se părea că de acuma sunt și eu .. de ... cavaler (flăcău se zice pe la noi) și începusem să mă uit mai atent după fete. Într-o vacanță de vară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
înfrățire a copiilor din cele două categorii sociale și etnice, distincte până atunci: răzeși și clăcași (români+țigani). Prezența lui în sat a fost benefică pentru toți, el fiind sprijinul de zi cu zi al părinților noștri, căzuți bolnavi de bătrânețe accentuată de lipsa pământului (trecut la stat) noi ceilalți copii, stabiliți în alte localități, fiind "mulțumiți" că el avea grijă de ei în numele nostru al tuturor. Spre lauda lui nu numai că a făcut toate acestea cu totală devoțiune, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
să înțeleagă problemele noastre, iar noi să ne bucurăm că în pofida greutăților începuturilor sale, a izolării de noi și de locurile natale ... dar beneficiind de o soție vrednică și de copii muncitori și capabili, a ajuns să aibă asigurată o bătrânețe tihnită. Această sumară și cam bâlbâită expunere lasă desigur să se înțeleagă din parte-mi o oarecare jenă că nu am făcut mai mult pentru el. Dacă este așa... și este în bună măsură, îl rog să mă ierte. Costică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
energie și dăruire ca soție, mamă și bunică. Toți ne rugăm Domnului să o vegheze în sănătate și putere de muncă. Fiica noastră ... Simona-Mihaela ... ne-a împlinit tinerețea cu drăgălășenia ei feciorelnică ... maturitatea cu rezultatele ei universitare de excepție și bătrânețea cu realizările profesionale de înaltă ținută academică. Spun toate acestea nu pentru că-mi este fiică ... și mă mândresc cu ea ... chiar dacă cota mea de participare la educația ei a fost minimă. Constat însă, cu satisfacție de părinte legitim, că și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
nu punem evident la socoteală romanele total predictibile / convenționale gen Danielle Steele?). Dau doar câteva exemple de romane din care iubirea (tradiția "boy meets girl, boy marries girl and they live happily everafter" ori "și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți") e sistematic, deliberat exclusă: The Remains of the Day, Flaubert's Parrot, Lanark, Never Let Me Go, Waterland, Nice Work, Rates of Exchange, Possession, Restoration, The Great Fire of London, 1984, Brave New World... Joyce ironiza sentimentul (v. Eveline, din
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
punctul de pornire al oricărei convenții. Cu toții am fost cândva tineri. Există totuși o deosebire: de multe veacuri, din antichitate până la realismul acestor vremi, cititorii au urmat un tipar, acela al cronologiei, al cuplului care trăiește (ne)fericit până la adânci bătrâneți. Cuplul și finalul cert sunt două convenții demodate și tocite. Iată cum ajung autorii Desperado să sfideze ficțiunea tradițională din temelie. Sfidarea lor e mai profundă decât hibridizarea genurilor literare practicată de Fluxul conștiinței. Joyce, Woolf, Eliot au jonglat cu
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
cu ochiul lectorului printre rânduri. Orice tânăr putea deveni disident doar visând la occident în mijlocul unei ședințe de partid, un bătrân își aducea aminte de farmecul tinereții lui dintre cele două războaie (capitalism) și devenea astfel revoltat fiindcă își compara bătrânețea schimonosită cu prima libertate, pierdută după instaurarea comunismului. Pe de altă parte a doua modalitate de schimonosire a umanului când vestul scria despre eroi din est, aceștia erau descriși ca inteligențe primitive, obsedate, care fie că doreau să se pună
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
-l afle în final. Fără descifrare, textele Fluxului conștiinței nu trăiesc. Inovațiile moștenite de romanul britanic contemporan sunt așadar inovațiile Fluxului conștiinței: hibridizarea, livrescul, interiorizarea, răsturnarea cronologiei, refuzul intrigii și al unui deznodământ eliberator, refuzul sentimentalismelor (îndrăgostiții fericiți până la adânci bătrânețe), personajul mozaicat și, nu în ultimul rând, revoluționarea/reorientarea lecturii. Am discutat până acum hibridizarea, livrescul, interiorizarea. Răsturnarea cronologiei înseamnă de fapt contrazicerea cronologiei. Tecutul nu mai e cauza prezentului și nici prezentul cauza viitorului. Prezentul se hrănește din trecut
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de alături, în care găsește un text despre George Meredith și Chatterton: părăsit de nevastă în 1856, acesta a fost salvat de la sinucidere de stafia lui Chatterton. Cartea în întregime s-ar vrea bântuită de stafia tinereții pierdute și a bătrâneții nevăzute, dar Ackroyd nu e în stare să stârnească misterul. Aura ireală e înlocuită de ingeniozitate prozaică. Andrew Flint, la rândul lui, e în curs de a scrie o biografie a lui George Meredith atunci când îl vizitează Charles. Vivien lucrează
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
acest suflet. Peter Ackroyd, The Plato Papers, 1999 (Vintage, 2000) 2.4. Martin Amis: Tehnica derulării inverse Săgeata timpului (1991), de Martin Amis e în primul rând incitantă prin tehnica ei. Romanul este construit pe tehnica derulării inverse. Începe cu bătrânețea ununui erou paralizat pe un pat de spital și se încheie cu momentul când acesta revine în pântecele mamei, pentru a se naște (din nou? Atenție, coșmarul se poate repeta.). Intriga este un film derulat invers, toate gesturile curg de la
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
într-un volum independent și a vrut să-l facă mai impunător. După prima ediție, niciun cititor nu a mai vrut să audă de poem dacă nu avea Note. Cât privește importanța lor în interpretarea poemului, în eseul scris la bătrânețe, Critica criticului, Eliot însuși mărturisește că se căiește pentru că și-a îndreptat criticii să caute "potcoave de cai morți", indicându-le surse mitologice și cărți savante drept cheie a unor trăiri atât de intens subiective și a unor încercări exacerbat
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
vremea părului cărunt, mă tem de mască mai mult decât de țeasta de sub ea. Again (Iar) e un alt joc de-al lui Fainlight cu basmul. Prințul, "care a fost cândva broască țestoasă" și a rămas cu prințesa până la adânci bătrâneți (noțiune pe care poeții Desperado o desființează), redevine broască. Poemul se întreabă: ce va face prințesa? Zâna nu mai e invocată. Cititorul simte din forța interioară a acestui poem că singurul răspuns posibil este surâsul tandru. Poeta încheie astfel: "Să
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
poeții Desperado o desființează), redevine broască. Poemul se întreabă: ce va face prințesa? Zâna nu mai e invocată. Cititorul simte din forța interioară a acestui poem că singurul răspuns posibil este surâsul tandru. Poeta încheie astfel: "Să reînceapă toate". Când bătrânețea se apropia, Yeats a făcut ceea ce îndemna Dylan Thomas mai târziu, adică nu a intrat "cu blândețe în noapte". Când încărunțește și trupul se apropie de schelet, Fainlight își strânge puterile într-o flacără. La lumina ei, mâna continuă să
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
pe tine", nimic nu poate opri sau întoarce deterioarea. Larkin e sufocat de indignare: "De ce nu urlă?" Ca și Emily Dickinson, Larkin e cel mai în formă când cercetează, ba chiar înscenează moartea. Versurile de acest fel sunt toate memorabile. Bătrâneții Larkin îi spune "copilărie răsucită". Întreaga lui poezie, ca și a lui Eliot, e oarecum răsucită. Prinde putere și dragoste de viață, de frumusețea realului, abia când îmbătrânește. Îl împinge în poem același sentiment al pierderii, pe care era prea
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
pe al doilea, fiindcă mi se pare a fi un rezumat al poemului The Waste Land: "Fiindcă a uitat să ceară și tinerețe / când Apollo i-a oferit atâția ani / câte fire de nisip ținea în pumn, sibila aceasta/ personifică bătrânețea: și totuși / sânii aceia ofiliți încă mai au / lapte celest pentru cel ce aspiră / la iertare: copac uscat, nu verde/ semn al mântuirii". E ciudat cum fredonezi muzica imaginilor intime ale lui Eliot, și totuși ești extrem de diferită, ții cu
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
îmi arată un nou mod de a exprima, de a privi și de a medita asupra existenței. Așa am fost toată viața și sunt bucuroasă că încă mai sunt la fel. LV. Trebuie e unul din multele poeme obsedate de bătrânețe. Scrisul este forța ta. Un Desperado e ca o fortăreață, chiar când urlă "deznădejdea" (expresia e a ta). Scrii ca să te întărești, sau tocmai fiindcă te simți puternică? RF. Cred că, odată cu vârsta, am scris mai mult despre îmbătrânire ceea ce
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
poezie în tinerețe, dar ca adult n-am depășit un număr minim, și de multă vreme încoace n-am mai scris poezie deloc. LV. Cum vezi finalul ideal pentru un roman? Ai distrus vechiul happy end, perechea fericită până la adânci bătrâneți. Așa au făcut și scriitorii Fluxului conștiinței. Deosebirea este că tu nu o faci doar de dragul inovației. Chiar așa vezi viața, veșnic neîncheiată, cu un va urma. Cum hotărăști unde trebuie să se încheie romanul? DL. Felul cum închei o
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
într-un singur loc; în afară de acest loc tot restul nu este decît păduri și stînci inaccesibile, adăposturi sigure pentru animale sălbatice [...]. În fine, chiar aceste vii, pe care le admiră cei care nu le cunosc, sînt atît de epuizate de bătrînețe încît nu mai aduc aproape nici un profit din cultivarea lor [...]. [...] Ce să mai spun de celelalte regiuni ale acestei cetăți, care, după cum mărturisești, ți-au stors lacrimi? Ai avut sub ochii tăi un pămînt care a fost pretutindeni devastat, abandonat
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]