5,057 matches
-
artist amator în timpul liber, interpretul unui rol în spectacolul de teatru „Puterea dragostei" de Ion Băieșu. În afară de alți prozatori prof. Georgeta Anghel și Ion Maftei, de exemplu, foaia Bârladul cultural cuprinde poezii semnate: Horia Graur (Dor), Veronica Penea (Țărm de baladă), George Grindină (Pentru bărbații de pe corăbiile muncii" și „Sunt fiul acestei fântâni"), Doina Diaconu (Statornicie). * Brazdă nouă Brazdă Nouă a apărut în anul 1920, ca organ al Partidului Naționalist Democrat din Județul Tutova și a servit când pe acesta, când
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
G. Tutoveanu este „un adevărat, un duios și un puternic poet”; poezia sa „Aduceți‐vă aminte” este „Una din cele mai frumoase bucăți lirice din literatura noastră”; poemul său „Logodnica lui Vifor” este „de o formă clasică pură”; întregul volum „Balade” e „cea mai însemnată carte de poezii din acest an și de câtva timp încoace”. Cel de al doilea număr din Praștia apare la 20 ianuarie 1924. Este realizat la Tipografia Aron Haber Bâ rlad. Praștia a fost un fel
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
Literatura și arta română”, „Semănătorul”, „Pagini alese”, „Luceafărul”, „Noua revistă română”, 155 „Ramuri” și la tribuna literară a ziarelor: „Epoca”, „Evenimentul”, „Apărarea Națională”, „Conservatorul”, „Tribuna”... Autor al volumului „Albastru”; revistele i‐au anunțat și pe cel de al doilea volum: „Balade”. A întemeiat revista „Făt‐ Frumos”, iar acum lucrează în fruntea unui comitet de inițiativă, la întemeierea unei biblioteci publ ice în Bârlad.” În același anuar, dar pe anul următor, 1909, se acordă un spațiu și mai larg prezentării județului Tutova
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
Beton armat (reluată, cu mici modificări, în Pahare de fum, 1974), amalgam de rimări ale unor stereotipii imagistice, în registru simbolist, romantic-tradiționalist, avangardist. V. este indecis atât în stil, cât și în tematică, oscilând între omagii aduse lui Demostene Botez, balade ale nopților cu lună, cu bătrâne vrăjitoare, cânturi aprinse despre noua arhitectură și progresul mijloacelor de transport. Tot în 1934, împreună cu câțiva colegi de la Drept și Medicină, editează revista „Manifest”, la care renunță după al doilea număr, cedându-i titlul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290636_a_291965]
-
august 1940), volumul Cetini mohorâte îl situează pe B. în familia poeților (ardeleni) răzvrătiți și profetici, precum Octavian Goga (căruia îi închină o elegie îndoliată, în 1938), Aron Cotruș, Mihai Beniuc (din etapa debutului). Generate de „jalea Transilvaniei sfâșiate”, cântecele, baladele și elegiile din această carte reiau „cântarea pătimirii noastre”, într-o formulă căreia nu-i lipsesc notele individualizante. Versurile vorbesc de „drumuri oprite să treacă Feleacu...”, de o „jale mare, fără leac,/ de când e hatul la Feleac”, de inima care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285899_a_287228]
-
și legendarul Marcu Crăișoru care, trimis de turci pentru a-l suprima pe voievodul muntean, refuză să îndeplinească gestul ucigaș împotriva unui frate de credință, preferând să se lase el omorât de păgâni. În sfârșit, o a treia grupa de balade bulgărești închinate lui Mihai Viteazul înfățișează momentul uciderii acestuia. Notele care însoțesc studiul, numeroase și avizate, fac trimiteri și la variante ale acestor grupe tematice, întregind un comentariu de certă autoritate profesională. SCRIERI: Macedonia în poezia bulgară, București, [1930]; Constantin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287604_a_288933]
-
1938. Repere bibliografice: Mircea Eliade, Urme istorice în folclorul balcanic, CU, 1938, 24 martie; Mircea Eliade, Folclor și istorie, CU, 1938, 25 martie; Adrian Fochi, Recherches comparées de folklore sud-est européen, București, 1972, 160-162; Adrian Fochi, Coordonate sud-est europene ale baladei populare românești, București, 1975, 16, 66, 103, 104; Datcu, Dicț. etnolog., ÎI, 14. C.P.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287604_a_288933]
-
Colaborează la „Analele Universității din București”, „Revista de folclor”, „Limbă și literatură” ș.a. C. cercetează pentru întâia dată în mod sistematic valorificarea mitului jertfei creatoare (motivul „Meșterul Manole”) în literatura scrisă, identificându-l în peste trei sute de texte inspirate de balada populară. O primă etapă (1845-1920) se caracterizează prin „pastișe facile”, o a doua (1920-1945), care se dovedește și cea mai importantă valoric, explorează și interpretează dimensiunile mitico-simbolice deopotrivă în studii și eseuri (Lucian Blaga, Dan Botta, Petru Caraman, D. Caracostea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286264_a_287593]
-
și artă română”, „Sămănătorul”, „Viața literară”, „Viața literară și artistică”, „Minerva” ș.a. Din 1911, a devenit membru al Societății Scriitorilor Români. Cele mai multe dintre colaborările în versuri și le-a adunat în placheta Primele cânturi (1906) și în culegerea Rapsodii și balade (1910). Țintind să fie reprezentări alegorice ale existenței umane, meditații asupra vieții, versurile lui B., altfel destul de comune, au în atenție idei și sentimente legate de eroziunea produsă de timp și deziluzii, obsesia morții ce întunecă bucuriile. Și descrierile unor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285658_a_286987]
-
au cunoscut mai multe ediții în prima jumătate a secolului. O povestire a lui B., în versiune germană, a apărut în volumul Rumänische Erzählungen (1907). SCRIERI: Primele cânturi, Budapesta, 1906; Popasuri vânătorești, București, 1906; Dor pustiu, București, 1908; Rapsodii și balade. 1900-1910, București, 1910. Traduceri: Émile Zola, Două nuvele, București, 1909; Alphonse Daudet, Niverneza, București, 1909; Leon Tolstoi, Povestiri populare, București, 1912. Repere bibliografice: Sex. Til. [Sextil Pușcariu], [Ion Bârseanul], GT, 1901, 46; N. I. Apostolescu, Ion Bârseanul, „Primele cânturi”, LAR, 1907
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285658_a_286987]
-
AAR, partea administrativă și dezbaterile, t. XXIX, 1906-1907; A. C. [Al. Ciura], Ion Bârseanul, „Dor pustiu”, LU, 1909, 2; Victor Eftimiu, „Dor pustiu”, istorisiri de Ion Bârseanul, ADV, 1909, 6981; Chendi, Schițe, 90-91; Pușcariu, Cinci ani, 103-105; Iosif Nădejde, „Rapsodii și balade” de Ion Bârseanul, ADV, 1910, 7307; Il. Chendi, Realismul tinerilor prozatori, MLI, 1910, 29; Lovinescu, Scrieri, IV, 390-392; Sadoveanu, Opere, XVI, 615-617, 620-622; Ciopraga, Lit. rom., 590. C.T.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285658_a_286987]
-
de formație, în primul rând rezultatele muncii de editor. Lui i se datorează primele ediții postbelice de popularizare a unor corpusuri de literatură populară (de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea) de Grigore G. Tocilescu (Balade și doine), Artur Gorovei (Cimiliturile românilor), G. Cătană (Povești poporale din Banat) și ediția studiilor de folcloristică ale lui Ovid Densusianu (Flori alese din cântecele poporului. Viața păstorească în poezia noastră populară. Folclorul, cum trebuie înțeles. Graiul din Țara Hațegului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285900_a_287229]
-
Opera vieții. O biografie a lui I. L. Caragiale, vol. I-II, București, 1989-1994, vol. III: I. L. Caragiale. Lumea operei, îngr. Ștefan Ion Ghilimescu, Pitești, 2001. Ediții, antologii: C. Cătană, Povești poporale din Banat, pref. edit., București, 1956; Grigore G. Tocilescu, Balade și doine, pref. edit., București, 1958; Artur Gorovei, Cimiliturile românilor, București, 1959; Ovid Densusianu, Flori alese din cântecele poporului. Viața păstorească în poezia noastră populară. Folclorul, cum trebuie înțeles. Graiul din Țara Hațegului, pref. edit., București, 1966; Documente inedite din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285900_a_287229]
-
în opera scriitorilor români (în colaborare cu M. Crihană), București, 1997; Istorie, limbă, cultură, Pitești, 1998; Trei scriitori clasici: Mihail Sadoveanu, Tudor Arghezi, Mircea Eliade, București, 1998; Momentul Eminescu în cultura română, București, 2000; Literatura și limbajul, București, 2002. Ediții: Balade eroice, București, 1965; M. Eminescu, Icoane vechi și icoane nouă, introd. edit., București, 1974 (în colaborare cu Al. Melian). Traduceri: Alain Guillermou, Geneza interioară a poeziilor lui Eminescu, Iași, 1977. Repere bibliografice: Perspessicius, Alte mențiuni, III, 338-343; Nichifor Crainic, O
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285943_a_287272]
-
al sectorului de folclor (din 1969), președinte al Consiliului de folclor al Academiei Ruse (1980), iar din 1993 membru al asociației Folklore Fellows International (Helsinki). Este doctor abilitat în filologie (1976). G. a cercetat cântecele epice eroice românești, a delimitat baladele, cântecele istorice, eposul eroic ca specii aparte, a studiat istoria folcloristicii din România, Basarabia, Transnistria, textologia „complexă” și poetica istorică a folclorului epic, relațiile interetnice și interferențele în folclor, în monografia Vostocinoromanskii gheroiceskii epos (1967), urmată de Folklor i moldavsko-russko-ukrainskie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287173_a_288502]
-
de bază, publicând numeroase documente folclorice și analizând filonul folcloric în romanul contemporan. A efectuat cercetări de teren în Bulgaria, România, Republica Moldova, Karelia, Altai, China ș.a. A preconizat unele metode noi ale „folcloristicii experimentale”, bunăoară în descifrarea datei și textului baladei Ilincuța, determinând că a fost culeasă la 25 februarie 1791, cum demonstrează în studiul Samaia ranniaia zapisi vostocinoromanskoi epiceskoi pesni din volumul colectiv Folclor. Poetica i tradiția (1982). Lucrarea i-a prilejuit lui Adrian Fochi o cercetare specială a Dinamicii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287173_a_288502]
-
ale spațiului rural vrâncean Cine nu a auzit măcar o dată de Țara Vrancei ? Fie că era vorba despre Baba Vrâncioaia și cei șapte fii ai săi care l-au ajutat pe Ștefan cel Mare în bătălia cu turcii, ori de balada Miorița, culeasă de altfel, de Alecu Russo de pe meleaguri sovejene, în care este vorba de doi ciobănei, unul ungurean și altul vrâncean, ce se sfătuiesc să-l omoare pe cel moldovean, „că-i mai ortoman/ și- are oi mai multe
PERSPECTIVE ALE DEZVOLT?RII TURISMULUI RURAL VR?NCEAN by Camelia BUT? () [Corola-publishinghouse/Science/83104_a_84429]
-
cimilituri) și poezii populare (culese din împrejurimile satului natal și publicate în „Macedonia”), B. a scris versuri în manieră populară, cu prozodie caracteristică și tematică specifică. Unele se apropie de cântecele „de dragoste” sau de „înstrăinare”, altele aduc mult cu balada (Curnicea, de exemplu, seamănă cu Miorița). Anecdotica de tip cult este puțin prezentă, precum în Ficiorul crescut tu pădure; predomină succesiunea imagistică particulară doinei, precum în Călugărița, Dudia sau Picuraru cătră vruta lui. Renumele lui B. printre poeții dialectali a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285690_a_287019]
-
poruncă părintească” până la pragul de valoare simbolică, asemănătoare cu a „testamentului” lui Ienăchiță Văcărescu sau a versurilor lui Al. Mateevici. Întors melancolic spre atmosfera din cătunul distrus de „furlli”, care „viață vie nu lăsară” (Hora), B. închipuie și câte o baladă despre iele, „albele zâne / de la fântâne” (Albele și mușatele), pentru a încerca reconstituirea unui univers lăsat departe în trecut, dar de care nu s-a putut despărți niciodată. SCRIERI: [Poezii], UVPA, 23-39. Repere bibliografice: Ion Foti, Costa Belimace, București, 1936
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285690_a_287019]
-
împletită la capăt, exorcistul și-a început calm ritualul, în fața celor câteva sute de spectatori care umpleau sala și care-l urmăreau cu respirația tăiată. Știați că în fibra lor de adâncime, la sevă, prison blues-ul, doina dobrogeană și balada armenească sunt totuna? Că poți substitui, magic, eflorescențe sonore de la una la cealaltă sau că pe structura canava a ritmurilor primordiale, comune fiecăruia în incantația tragică, se pot broda la nesfârșit kilimuri sonore unice, neobișnuite, dar consecvent armonice între ele
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
tâlc, schița Cravata), Ion Agârbiceanu (nuvela Reformat), Cella Delavrancea (Amintiri), Ștefana Velisar Teodoreanu (povestirea Niță Berbecul), Al. Lascarov-Moldovanu, A. Nanu, Eugen Dobrotă, Coriolan Bărbat. La secțiunea de traduceri Axente Banciu selectează versuri de Peto´´fi Sándor, Francisc Păcurariu transpune o baladă de François Villon și o poezie de Andreas Gryphius, Pimen Constantinescu o fabulă de I. A. Krâlov ș.a. Lui Giovanni Papini i se publică în traducere un studiu despre arta dezumanizantă, privitor la prăpastia dintre ultimele mode ale artei și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290521_a_291850]
-
umană a lui André Malraux. I. I. Russu are în atenție volumul lui Oswald Spengler Cele două revoluții. De poezia lui Radu Boureanu și a lui Lucian Blaga se ocupă George Boldea, Pavel Dan se oprește asupra ciclului de trei balade populare închinate lui Pintea Viteazul, Olga Caba propune un medalion Paul Gauguin, iar Raoul Șorban analizează Pictura în Catedrala ortodoxă din Cluj. Singura traducere din E. A. Poe este semnată cu pseudonimul Coronius. Alți colaboratori sunt Traian Herseni, G. Guțu, Octavian
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285143_a_286472]
-
pe Valea Motrului prin Cloșani, Valea Cernei, Mehadia, Oravița și În Valea VÎrșețului se Întîlnește cu acest Sava, unde la Marele Consiliu, iau parte și alte căpetenii de haiduci printre care și legendarul sîrb Baba Novac, popularizat prin cîntece și balade. La sfîrșitul convorbirilor avute, Sava Împreună cu ceilalți căpitani de haiduci de față, jură credință și ajutor domnului valah. Sava Își ține cu sfințenie jurămîntul, ba chiar ia parte, la luptele de la Călugăreni, În fruntea haiducilor săi, făcînd minuni de vitejie
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
Tolstoi, Jurnal, vol. I. Traducere de Janina Ianoși, prefață, tabel cronologic, note și comentarii de Ion Ianoși, Editura Univers, București, 1975, p. 50. (7) Umberto Eco, op. cit., p. 229. (8) Lev Tolstoi, Jurnal, vol. II, p. 73. (9) François Villon, Balade și alte poeme. Traducere de Dan Botta, Editura de Stat pentru Literatură și Artă, București, 1956, p. 51. (10) Cécile Wajbrot, „Le double secret”, in Magazine littéraire, nr. 8, 1991, p. 89. (11) Mihai Zamfir, „Jurnal de criză și jurnal
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Rosnovanu, Cornelia Emilian, Agatha Bârsescu și Maria Slătineanu. Pot fi citite și câteva note de curs, extrase din lecții care fuseseră predate la Collège de France ori la Sorbona. Aceeași neobosită Adela Xenopol semnează și traducerea în limba franceză a baladei Miorița. În sumar mai intră o piesă folclorică din Bucovina (Blăstămul), precum și un serial de note de călătorie, Scrisori din Elveția, care aparține Adelei Xenopol și apare în toate numerele. D.B.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289305_a_290634]