8,717 matches
-
vizionară, literatura de aventuri, proza de analiză, literatura fantastică fiind un un tip modern de literatură narativă, caracterizat în special prin mister, suspans și incertitudine, ea fiind recunoscută ca specie literară de sine stătătoare în secolul al XIX-lea. În basme identificăm un fabulos feeric, într-o ambianță în care magia este lege, apar evenimente supranaturale (fabuloase), fără a îngrozi pe cineva, aici supranaturalul face parte din ordinea lucrurilor. Personajele din basm nu neliniștesc, deoarece își duc viața într-un tărâm
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
de sine stătătoare în secolul al XIX-lea. În basme identificăm un fabulos feeric, într-o ambianță în care magia este lege, apar evenimente supranaturale (fabuloase), fără a îngrozi pe cineva, aici supranaturalul face parte din ordinea lucrurilor. Personajele din basm nu neliniștesc, deoarece își duc viața într-un tărâm necunoscut, fără nici o comunicare cu lumea noastră obișnuită. În timp ce eroul din poveste își anunță sosirea (prin aruncarea buzduganului), protagonistul din povestirea fantastică este imprevizibil, apare în chip misterios în manifestări senzaționale
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
tărâm necunoscut, fără nici o comunicare cu lumea noastră obișnuită. În timp ce eroul din poveste își anunță sosirea (prin aruncarea buzduganului), protagonistul din povestirea fantastică este imprevizibil, apare în chip misterios în manifestări senzaționale, este ceea ce a fost numit insolit fantastic. Spre deosebire de basme, în povestiri percepem miraculosul mitico-magic și superstițios. Dacă în povestirile mitologice întâlnim fabulația convențională, în povestirile fantastice remarcăm prezența brutală a misterului în cadrul vieții reale, fiind legat de stările morbide ale conștiinței. În spațiul literaturii fantastice se vorbește despre ocultismul
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
fantastice Asemenea tuturor textelor și literatura fantastică este delimitată de frontiere, acestea depinzând de sursele utilizate în mod tradițional (folclorice, para-folclorice sau ezotericooculte), dar și de modalitățile de expresie, toate acestea ducând la următoarea clasificare: a) fabulosul feeric întâlnit în basmul Făt-Frumos din lacrimă al lui Mihai Eminescu, căci așa cum afirma Roger Callois: ,,Basmul se petrece într-o lume unde minunea este un fapt obișnuit, iar magia este lege’’, b) miraculosul mitico-magic și superstițios se situează mult mai aproape de fantastic, fiind
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
de sursele utilizate în mod tradițional (folclorice, para-folclorice sau ezotericooculte), dar și de modalitățile de expresie, toate acestea ducând la următoarea clasificare: a) fabulosul feeric întâlnit în basmul Făt-Frumos din lacrimă al lui Mihai Eminescu, căci așa cum afirma Roger Callois: ,,Basmul se petrece într-o lume unde minunea este un fapt obișnuit, iar magia este lege’’, b) miraculosul mitico-magic și superstițios se situează mult mai aproape de fantastic, fiind regăsit în Sburătorul lui Heliade Rădulescu, c) tema strigoiului, fiind vorba de categoria
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
și se referă la obiecte imaginate ca având dimensiuni uriașe. Termenul „fabulos” provine, potrivit Dicționarului de termeni literari, din fr. fabuleux, desemnând ceea ce ține de domeniul fabulei, adică al poveștii, al imaginației, al irealului. Se aplică în general legendei și basmului, iar în sens mai apropiat de vremurile noastre poate însemna un produs al imaginației orientate spre enorm, uimitor și incredibil. Fabulosul nu este pe deplin identic cu fantasticul, este cel mult o manifestare secvențială a acestuia, aplicându-se mai cu
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
enorm, uimitor și incredibil. Fabulosul nu este pe deplin identic cu fantasticul, este cel mult o manifestare secvențială a acestuia, aplicându-se mai cu seamă legendei și eposului popular, precum și scrierilor inspirate din acesta. Fabulosul se manifestă mai mult în basm, ca un fantastic convențional, previzibil, pe când în fantasticul autentic modern desfășurarea epică și fenomenele sunt imprevizibile, insolite. 1.5. Reprezentanți ai fantasticului în literatura universală Literatura fantastică s-a manifestat începând cu secolul al XIX-lea în cultura universală, prin
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
personalități precum A. S. Pușkin (Dama de pică), N. Gogol (Jurnalul unui nebun). Charles Nodier, unul dintre cei mai importanți reprezentanți ai fantasticului european, a reușit prin Comoarabobului și Floare de mazăre să ne facă să credem că suntem în lumea basmelor lui Charles Perrault, de altfel, mereu invocat de către scriitorul romantic. Un alt autor de fantastic este Coleridge, care în Povestea bătrânului marinar a introdus elemente din folclor, el având ca sursă de inspirație culegerea lui Percy (Relicve de poezie veche
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
lui Kleist, comedia fantezistă a lui Tieck, povestirea, așa cum au ilustrat-o Arnim, Tieck, Brentano, baladele din culegerea lui Arnim și Bretano. În literatura daneză un scriitor preocupat de fantastic este Hans Christian Andersen, autor care împrumută motive din anumite basme nordice cunoscute și inventează altele, alternând melancolia tulburătoare (Lebedele) cu umorul rafinat (Hainele împăratului, Amnarul etc.) Spre deosebire de fantasticul european, în Statele Unite acesta apare cu forme și valențe noi. Demonia existentă în romanele lui Nathaniel Hawthorne este un rezultat artistic mai
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
ca reprezentanți pe Ion Creangă, Ion Luca Caragiale, Gala Galaction, Vasile Voiculescu, Mircea Eliade, Mihai Eminescu etc.. Categoriile fantasticului românesc oscilează între fabulosul feeric, fantasticul miraculos, fantasticul mitologic, fantasticul filozofic, fantasticul enigmatic sau fantasticul absurd. Fabulosul feeric reprezintă modalitatea specifică basmului românesc, cu observații de natură morală sau socială, căci omul se confruntă cu ființele fabuloase pe care le învinge. Universul este populat de eroi aparent nătângi, cheflii, suciți, isteți, buni, în conflict cu dracul, moartea etc. În Povestea lui Stan Pățitul
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
le învinge. Universul este populat de eroi aparent nătângi, cheflii, suciți, isteți, buni, în conflict cu dracul, moartea etc. În Povestea lui Stan Pățitul, Dănilă Prepeleac, Ivan Turbincă a lui Ion Creangă apare fabulosul feeric. Opera Povestea lui Harap-Alb respectă schema basmului fantastic popular, dar originalitatea ei se remarcă prin arta povestirii, nota comică, erudiția paremiologică și limbajul specific, de origine popular, cu aspect fonetic moldovenesc și numeroase regionalisme. Fantasticul este umanizat, întrucât cele cinci apariții bizare (Flămânzilă, Setilă, Gerilă, Ochilă, Păsări-Lăți-Lungilă
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
se aseamănă cu răspunsul dat de Beckett cu privire la sensul lui Așteptându-l pe Godot: Dacă aș fi știut, aș fi scris-o în piesă’’. Dacă nu luam în considerare excepția Calului Dracului, fantasticul este, în mod paradoxal, puțin prezent în basme. Dacă lăsăm totuși la o parte o traducere după Perrault, publicată în Convorbiri critice din 1908 și reluată în Schițe nouă, precum și neclasabilul Kir Ianulea ori parodia Dădămult, mai dă-dămult, Caragiale a publicat începând din 1894 Poveste - imitație (Vatra din
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
doar prin rezonanțe stilistice sau prin reluare de motive. Din generația lui Eminescu și a lui Slavici, în care însuși Delavrancea, crescut la marginea Bucureștiului, a făcut împrumuturi populare, citadinul Caragiale a convertit de mai multe ori limba personajelor din basme în limba a lui Mitică. În acest fel, Anca, Dragomir și Ion vorbesc artistic, Abu Hasan precum și eroii din Povestea neterminată împrumută uneori particularitățile verbale ale personajelor care apar în Momente. M. Petroveanu, unul dintre criticii care a observat procesul
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
vorbit de ,,Creangă la oraș’’. O contaminare stilistică poate fi observată și există în chiar Kir Ianulea: ,,Nu-ți dau voie, mă-nțelegi, să mai zici o vorbă măcar despre o femeie care...’’ Ea este însă mult mai izbitoare în basmele nefinisate, putându-se cu ușurință observa. Spre deosebire de ultima Poveste, narațiunea din Abu Hasan curge cu degajare specifică unei opere caragialiene. Însă Abu Hasan se adresează ,,foarte dulce’’ roabelor, ca în Monopol, cu ,,drăguță’’ și cu ,,mătăluță’’. ,,Salbă de mărgăritare, în
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
din Kir Ianulea, care a primit o misiune precisă din partea lui Dardarot, apare și mai uman și chiar de compătimit, fiindcă satanismul femeii, de natură congenitală, îl înspăimântă și-l înfrânge. Fantasticul vizionar este rar la Caragiale, lipsește din cele mai multe basme, iar viziunea din Calul Dracului are o intensitate neterifiantă a luminii, care dă cavalcadei vrăjitorești calmul feeriei. Putem remarca faptul că nuvelele fantastice ale lui I. L. Caragiale au meritul de a deschide drumul prozei fantastice a secolului XX pentru Mircea
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
evoluție, ajungem la calificări, concludente, capabile să reliefeze varietatea originalității care caracterizează fantasticul caragialian. 2.3.1. Primele apariții ale elementelor fantastice În prima fază, remarcăm schițele, creații care izbesc prin aspectul lor apăsat foiletonistic. În acestea, schema alegoric-fabulistică a basmului popular creează impresia că este construită cu scopul special de a potența dintr-un unghi fals și miraculos satira socială. Opere tipice pentru o asemenea formulă sunt Norocul culegătorului, Olga și spiriduș și O invenție mare. În acestea avem de-
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
Ce să vezi ! Poli, galbeni, patace, franci, băncuțe, hârtii de 20, de 100, ba și de 1000 ! pe care le vărsase din oală în pat.’’ De asemenea o schiță de moravuri, Olga și spiriduș, și calificată de autorul însuși drept ,,basm’’, debutează prin aceleași fraze stereotip enunțiative întâlnite, invariabil, în întreaga structură a genului. De această dată, însă, ceremonialul grav și naiv imprimat ,,zicerii’’ este în mod direct și fără probleme,,desacralizat’’. Aglomerând cu erudită și comică plăcere fel de fel
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
Caragiale vizează astfel circumscrierea elementului anecdotic într-un cadru narativ-fantastic caracteristic prin enormitatea lui bufă. Așa se face că imaginea de pișicher a unchiașului pus pe crailâcuri, mare inițiat în învățătura lui Spiriduș, capătă o expresivitate exemplară: Acțiunea propriu-zisă a ,,basmului’’ se derulează și ea sub semnul aceleeași fantasticității amuzant grotești. Iscusitul ,,vrăjitor’’ își valorifică cu deplin succes ,,darul’’ atrăgând pe loc atenția unei tinere pe nume Olga, cu care, după ce într-un spiritual dialog îi explică modul său de a
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
unei tinere pe nume Olga, cu care, după ce într-un spiritual dialog îi explică modul său de a pune în practică ,,vrăjitoria cu Spiriduș’’, pleacă ,,devale prin dosul Ceșmigiului, și fata mergea hupa țupa și unchiașul tipa-tipa.’’ Finalul episodic al basmului explorează cu rezultate excelente resursele comicului furnizat de lait motivul originar. Ne trezim în acest mod în plină reprezentație teatrală ai cărei protagoniști pe care par că îi interesează o savuroasă scenetă aparținând teatrului popular. Momentul apariției tistului de sergenți
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
proza fantastică a lui Caragiale. Realizate și ele în scopul obținerii de efecte direct moraliste, alte trei narațiuni scurte caragialiene: Poveste, Lungul nasului și Făt Frumos cu Moț-în-Frunte, atât sub raport strict tematic, cât și în legătură cu modul în care specia basmului răspunde necesității de transpunere epică a preceptului etic, vădesc, totuși, o seamă de trăsături noi nu lipsite de semnificații. Însă, de data aceasta, materia narativă în sine nu își trage seva din observarea faptului cotidian, concludent prin realismul său nedisimulat
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
bază parodică. Secretul reușitei este de a nu forța în cel puțin două sensuri. Prezența lor constantă face imposibilă alunecarea în artificialitate, în contrafacere. Observând mai bine, putem spune că Poveste, Imitațiune, Lungul nasului și Făt-Frumos cu Moț-în-Frunte inaugurează specia ,,basmului cult’’ tipic caragialian, adică specia ,,basmului’’ circumscris genului comico-satiric, ale cărei prime tentative relevabile au putut fi semnalate mai ales în câteva din ,,scrisorile’’ lui C. Negruzzi. Atât locul, cât și funcția elementului fantastic, din recuzita miraculosului popular sunt lesne
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
a nu forța în cel puțin două sensuri. Prezența lor constantă face imposibilă alunecarea în artificialitate, în contrafacere. Observând mai bine, putem spune că Poveste, Imitațiune, Lungul nasului și Făt-Frumos cu Moț-în-Frunte inaugurează specia ,,basmului cult’’ tipic caragialian, adică specia ,,basmului’’ circumscris genului comico-satiric, ale cărei prime tentative relevabile au putut fi semnalate mai ales în câteva din ,,scrisorile’’ lui C. Negruzzi. Atât locul, cât și funcția elementului fantastic, din recuzita miraculosului popular sunt lesne de sesizat. Din punct de vedere
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
sesizat. Din punct de vedere cantitativ, miraculosul fantastic deține o poziție minimă și, am putea spune, cu totul accidentală. Curiozitatea este de a vedea cum ,,se laicizează’’ atât recunoscuta solemnitate a tonalității narative, cât și hieratismul ce domină descripția în basmul popular. În fine, exuberanța înfiorat-impersonală a acestor relatări, ca să nu mai discutăm de ,,imponderabilul’’ felului de a exista, în sens biografic, al eroilor, alte caracteristici ce fac din basm un gen prin definiție al indeterminării temporale și spațiale, la urma
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
solemnitate a tonalității narative, cât și hieratismul ce domină descripția în basmul popular. În fine, exuberanța înfiorat-impersonală a acestor relatări, ca să nu mai discutăm de ,,imponderabilul’’ felului de a exista, în sens biografic, al eroilor, alte caracteristici ce fac din basm un gen prin definiție al indeterminării temporale și spațiale, la urma urmei, un gen ,,suprarealist’’, sunt supuse unui insolit proces de ,,impurificare’’ și readuse, astfel, la statutul impus de legile existenței reale a omului. A ,,imita’’ basmul popular, pentru Caragiale
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
ce fac din basm un gen prin definiție al indeterminării temporale și spațiale, la urma urmei, un gen ,,suprarealist’’, sunt supuse unui insolit proces de ,,impurificare’’ și readuse, astfel, la statutul impus de legile existenței reale a omului. A ,,imita’’ basmul popular, pentru Caragiale, înseamnă tocmai acest efort de revigorare atotcuprinzătoare epică, de supunere a materiei originare la rigorile creației narative, de altfel, ,,basmul nuvelistic’’ constituie o specie pe care, alături de Creangă, în aria literaturii române, scriitorul nostru o ilustrează cu
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]