7,814 matches
-
înțelegi ce vreau să spun... Nu merita lucrarea asta premiul întâi? Vreau s-aud de la tine, Rareș. Merita sau nu? Ai vreun răspuns, Rareș?... Ai vrut să nu faci rău și uite ce-a ieșit! Ai strivit cu piciorul un biet puișor. Vezi?... Dacă n-ai uitat ce s-a petrecut cu atâția ani în urmă, nu-i bine, Rareș. În țară se întâmplă atâtea lucruri frumoase. Tu, Rareș, nu-ți iubești patria?... Nelu Mârza, clasa a II-a. Lic. N.
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
portret al Antoniei? Să restaurezi un portret de-al ei, ce zici? Uită-te la ea cum arată. Nu, nu chiar în clipa asta, găgăuță, fiindcă ar putea să creadă că îi arăți interes. Ar putea să-și facă speranțe, biata fată. Toată ziua nu stă decât cu ochii pe tine. Iar tu, stană de piatră! Ai putea să crezi că vine dintr-o familie proletară? Nici vorbă! Uită-te la ea mai atent într-o zi. O să ai o revelație
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
întrebat: Câte cartușe de manevră aveți, domn’ sărjănt? Noi suntem săraci. Sunt sigur că aveți mai multe ca noi, numai că vor rugini în încărcător... În cine să tragi? În umbrele din închipuire, domn’ sărjănt? Cu așa cercetași, vai de biata armată! Eu asistam de la distanță să văd cum decurg lucrurile. Și decurgeau bine. Asta mi-o confirma icnetele sergentului la fiecare îndemn al lui Toaibă. Acum s-o luăm din loc, că ne apucă dimineața la crâșmă, domn’ sărjănt! După ce
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
se încingea... Așa zilele treceau pe nesimțite... De multă vreme se știa că după ce au rupt frontul la Stalingrad, rușii înaintau către noi cu repeziciune. Ba se zvonea că mâine-poimâine au să treacă Prutul și atunci să vezi nenorocire pe biata țărișoară! Zvonurile erau adeverite de coloanele de mașini și tunuri nemțești care goneau pe șleau spre apus cât era ziulica de lungă... Asta însemna că fugeau din fața tăvălugului rusesc... Grâul era deja de seceră când, într-o dimineață, dinspre soare-răsare
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
să plouă, că atunci poate să răcească calul. Am să-i fac o colibă din pănușiță - a hotărât Toaibă într-o seară cu semne de ploaie. Spre ziuă, calul ședea deja sub acoperiș de stuf. Acum-i altă viață pentru bietul animal... O noapte grea scurgându se peste sat ca un puhoi de smoală s-a lăsat încet-încet. Toaibă a aprins lampa, așteptând-o pe Maranda să se întoarecă din Șărpărie. Golea cam al patrulea pahar când ea a intrat pe
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
cuprins capul, căinându-se: Ce ai pățit, fata tatii? Ai căzut și te-ai lovit la cap! Doamne! Cu ce ți am greșit? Trezește-te, Marandă! Trezește-te! Uite cum arde gârla și calul îi acolo... Îi priponit în mijlocul stuhăriei... Bietul animal! Cine îl mai poate scăpa din pârjol?... Maranda a gemut fără a deschide ochii. Fruntea îi era însângerată. Toaibă a căzut în genunchi, strângând-o la piept și murmurând cuvinte de neînțeles, iar ochii cu boaba de lacrimă între
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
în apă i-a șters fruntea vorbind fără șir... „Aista-i un blăstăm, că alta nu-i. Cu ce am greșit noi în fața Ta Doamne, de ne bați atât de crud? Dacă noi ți-am greșit, ai milă măcar de bietul animal și oprește focul. Ai milă, Doamne!” Nici nu și-a dat seama când, căzut în genunchi, cu mâinile împreunate a rugă fierbinte, se închina la icoanele atârnate în colțul odăii... În acele momente, parcă nu mai era nimic în
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
și ea să vânture cenușa în neștire. Au scormonit așa o bună bucată de vreme, cu speranța nemărturisită că vor găsi vreo urmă... Cel puțin lanțul cu care a fost legat calul sau potcoavele! Nimic însă nu le spunea că bietul animal a ars în acel loc! Toaibă, care pe front a văzut multe, vedea în închipuire pe bietul animal cupriuns de neliniște în momentul când a simțit că se apropie focul... „Uite-l cum își ridică capul cu urechile înfipte
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
că vor găsi vreo urmă... Cel puțin lanțul cu care a fost legat calul sau potcoavele! Nimic însă nu le spunea că bietul animal a ars în acel loc! Toaibă, care pe front a văzut multe, vedea în închipuire pe bietul animal cupriuns de neliniște în momentul când a simțit că se apropie focul... „Uite-l cum își ridică capul cu urechile înfipte înainte, cu nările larg deschise sforăind din ce în ce mai des... Ochii îi sunt dilatați peste poate... Începe să alerge în
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
se oprește... Galopează ca scăpat din ghearele unui monstru”... Toaibă s-a cutremurat și-a trecut dosul palmei plină de cenușă peste ochi, pentru a alunga vedenia... A răsuflat adânc. O întrebare l-a străfulgerat însă: „Unde s-a dus bietul animal? Oare s-a oprit undeva sau a alergat până a căzut fără vlagă și zace într-un șanț”... Cu acest gând ca o povară s-a ridicat cu greu din cenușă... Nu se putea desprinde de imaginea calului căzut
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Mai bine m-aș duce la moașă, să vadă ce-i acolo și să mă bandajeze. Dacă așa crezi tu, du-te, Marandă. După plecarea ei, pe Toaibă l-au năpădit gânduri și gânduri... Întâi s-a gândit la zbuciumul bietului cal ca să scape de urgia focului. Apoi cine știe pe unde aleargă încă îngrozit? Cel mai tare îl durea faptul că nu-și va mai vedea căluțul niciodată. Sub apăsarea acestor gânduri își turna pahar după pahar. La o vreme
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
rămas încă închis... Tocmai deschidea portița de la coteț când i s-a părut că aude sforăit de cal. A tresărit și a privit în jur clipind des, ca să-și alunge vedenia care îi cuprinsese închipuirea... I s-a năzărit că bietul căluț se afla dincolo de poartă, așteptând să i se deschidă. A privit cu mare atenție spre poartă, dar dincolo de ea sufla doar vântul prevestind vreme rea. Când s-a întors cu grăunțe pentru orătănii și le arunca chemându-le la
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
a întins Marandei. Apoi l-a luat pe celălalt și, prinzându-i mâna, și-a apropiat-o de inimă. Uite ce tare îmi bate inima. Și bate de bucurie! De bucurie, fata tatii!... Acum chiar că nu mai înțelegea nimic biata femeie... „De atâta necaz cât s-o abătut asupra noastră s-o fi scrântit sărmanul”. Să trăiești, Marandă, și hai să ne bucurăm împreună. Spunând acestea, a scos-o în curte și au pornit spre grajd. În fața ușii, s-au
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
și te văd cum suferi de fiecare dată când mergi mai multă cale. Pe urmă, la asta s-au adăugat și imaginile atâtor răniți despre care mi-ai povestit în nopțile lungi de iarnă. De fiecare dată îi vedeam pe bieții doctori militari luptându-se fără odihnă să salveze viețile atâtor oameni! De aici am învățat că a veni în ajutorul unui bolnav este un lucru fără seamăn! Și apoi, tată, ai încărunțit de-a binelea. La fel și mama. Cine
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
susținând unitatea operei, însă nu este de neglijat nici efectul eufonic, fiindcă, pe ansamblu, imaginarul poetic - amintind de volumul Pașii profetului al lui Lucian Blaga - este coroborat cu o desfășurare de litanie, rostită melopeic: din greu ne mișcam cu o biată căruță de piatră / împingeam la loitră, apoi urcam din fugă. / drumul câteodată era ocupat de sunete / de diferite mărimi (...); Slăvit de firavi discipoli, înconjurat de stupii / cu alfabete. tălpile rămâneau / în țărâna fierbinte (...); pipăia drumul cu un șarpe (...) Tonul poemelor
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
omenesc, prin referirea la anabasis, Moise, Sapho, Confucius etc., Ultima fisă, de pildă, cuprinzând atâta firesc, atâta trăire simplă, dar profundă, a îndrăgostitului, cel de mereu, care-și imploră iubita, cea de mereu, să-i ofere / îngăduie un semn, un biet cuvânt sau orice: (Alo /nu închide telefonul / te aud cum respiri sacadat cum te inundă paloarea / pentru Dumnezeu răspunde-mi măcar un cuvânt o / silabă / o literă / mituiește-mă cu promisiuni...), fiindcă - ecourile eminesciene sunt evidente - el vrea măcar splendoarea
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
care-și construiește, totuși, o platoșă de nepăsare - falsa cocoașă - pentru ca, la o privire superficială, să nu-i fie văzută vulnerabilitatea. Această artă poetică, în care se constituie întreaga carte, traduce, de aceea, neliniștile celui care se încrâncenează, ca toți bieții poeți exilați în lume, mai ales, într-un veac în care poezia, și literatura, în general, par a fi anacronice, să ducă visul creației mai departe: încerc acum să fac încolțirea într-un degetar, însă, adesea, îl traversează gândul-întrebare (retorică
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Gheorghe Duca vodă la 1683, doar în 30 de zile, a existat o altă biserică, zidită de Ștefan Tomșa voievod. ― Documentele studiate sunt pline de scutiri de toate dările acordate de voievozii Moldovei mănăstirilor închinate locurilor sfinte. ― Până și o biată pivniță ca cea dăruită Sfântului Mormânt de un oarecare Avrămachi, fiul lui Avram negustor și nepot al lui Iorga vameș. ― Da, sfințite, le scutea, fiindcă, într-o pivniță din acele vremuri se vindeau băuturi, iar vodă - Constantin Cantemir, în cazul
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
moșilor și părinților”... și al lor o pivniță de piatră, care este în îngrăditura mănăstirii și cu locul din jur,... “care pivniță să pomenești de la Batiște ce-au fost visternic mari”... ― Cam mulți sunt cei ce trebuie pomeniți pentru o biată pivniță, fie ea și de piatră. Da’ iar mă întorc și zic: câte parale poate aduce o biată pivniță, fiule! ― Dania pe care am întâlnit-o la 22 decembrie 1769 adeverește cele gândite și spuse de noi privind drumul întortocheat
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
din jur,... “care pivniță să pomenești de la Batiște ce-au fost visternic mari”... ― Cam mulți sunt cei ce trebuie pomeniți pentru o biată pivniță, fie ea și de piatră. Da’ iar mă întorc și zic: câte parale poate aduce o biată pivniță, fiule! ― Dania pe care am întâlnit-o la 22 decembrie 1769 adeverește cele gândite și spuse de noi privind drumul întortocheat prin care daniile făcute mănăstirilor noastre ajungeau tot la mănăstirile de la locurile sfinte. Am să citesc zapisul așa cum
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
mult după zvonul pașilor... Când liniștea a căzut ca un lințoliu, m-am retras în încăpere, lăsând - nu știu de ce - ușa deschisă... Am mâncat fără să simt gustul bucatelor. Gândurile nu-mi erau acasă... “Adună-te, prietene. Vezi bine că biata fată a venit la tine cu riscul de a fi închisă în fiecare seară în chilia ei sau... Sau să fie trimisă la vreo mănăstire de maici!” - m-a avertizat gândul de veghe. “Nu exagera, vecine”. “Eu nu exagerez câtuși
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
blestemul Arie, spre pedeapsă veșnică”... ― Cu alte cuvinte, moldovenii au fost puși la muncă, fiindcă 60 de fălci de vie, pe lângă alte moșii ale mănăstirii Hlincea, cereau trudă, nu șagă! Dar să vedem câtă liniște are Mănăstirea din Țarină. ― Liniștea bietei mănăstiri a ținut cât apa în ciur. Doar după patru ani - adică la 1630 martie 20 - se trezește cu alți stăpâni pe cap. ― Cine îi face o asemenea bucurie, fiule? ― “Io Alexandru voievod, feciorul lui Radu (Mihnea) voievod, cu mila
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
mâncare mi-a aruncat în cârcă întrebarea: “De ce n-a mai întârziat măcar un minut?” “Prietene, mulțumește-te cu puțin. Trebuie să te gândești că bătrânul e stăpân deplin asupra Zânei. Orice greșeală a ei ar aduce cine știe ce ponoase pentru biata fată” - m-a făcut atent gândul de veghe. “Amice, eu cred că dragostea îi surdă și oarbă, fiindcă degeaba încerc eu să pun lacăt pe inimă și pe gânduri, că ele tot o iau razna”. “Eu te-aș sfătui să
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
ce aparține mănăstirilor închinate. După spusa lor, acestea sunt: “sfintele mănăstiri a Ierusalimului”. ― Ce-o fi însemnând precizarea egumenilor greci din “tocmala” cu cizmarul Gligorașco?: “și să-i fie lemnul dughenii moșie în veci”. ― Vrea să pară că îi acordă bietului cizmar o danie, cu toate că și ultimul cui din acea dugheană era plătit de el. Pe deasupra, spun egumenii greci: “iar el să aibă a da chirie de an câte doi lei de loc”, cu toate că tot ei au recunoscut că: “fiind acestu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
spun că am avut o întâlnire cu cumătra vulpe. ― Când și unde? ― Dimineață și chiar în bârlogul meu, părinte. Cred că tocmai terminase de mâncat găina, ale cărei pene le-am găsit la fața locului. A cui o fi fost biata pasăre? ― Oi afla eu în zilele următoare. De la mine, nici pomeneală. Și acum, să revenim la cârlanii noștri. Încotro ne vom îndrepta pașii astăzi? ― Apoi, pregătește-te de drum lung, părinte. ― Dacă mi-i spune unde ne vom opri, oi
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]