5,219 matches
-
Limba aceea aproape necunoscută, chit că asudasem un an Întreg s-o deprind, Îmi suna familiar, avea o anume dulceață pe care n-o acceptasem, așa cum altădată, În momente privilegiate, Într-o stare euforică, ascultam fraze din Eminescu și Caragiale. Bizară senzație! Căci eram și-aveam să rămân de-a pururi român, altă soartă pentru un om care pleacă din lumea În care s-a născut și și-a visat visul vieții În pragul vârstei de cincizeci de ani nu este
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
care nu au trăit epoca și nu mai Înțeleg nimic din ea ar fi interesant, poate, de studiat Decretul privind animalele de casă (din apartamente, adică), rolul revistei Flacăra (atunci și acum), dar și, de ce nu?, destinul locatarei Teea Iancu (bizar nume, nu?). În care cimitir veghează, astăzi, numita Teea Iancu prezentul României postcomuniste? Bănulescu la Berlintc "Bănulescu la Berlin" În 1987 l-am reîntâlnit pe Ștefan Bănulescu la Berlin, În blocul DAAD de pe Storkwinkel 12, lângă Kurfürstendamm, unde ocupam un
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
lamentările colegului președinte, dar nu prea Înțelegeam de ce mă alesese tocmai pe mine pentru această surdină anticeaușistă. Ascultându-l, aveam impresia că nu face altceva decât să dea glas propriilor mele gânduri, pe care poziția sa oficială le făcea Însă bizare. Despre antisemitismul oficial vorbea colegul președinte, despre sufocanta atmosferă de partid, despre presiunea peste orice limite la care era supusă Uniunea, dar și rețeaua ideologică și de securitate, ca efect al isteriei cuplului de clovni prezidențiali. Nu se pomenise vreo
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Către Președintele Uniunii Scriitorilor din România Sper că a parvenit Uniunii scrisoarea din decembrie, care informa despre bursa atribuită de juriul internațional al Academiei de Arte din Berlin, În ședința sa anuală din martie 1986 și de care - datorită unor bizare erori ale Poștei Române - am luat cunoștință cu Întârziere, abia la trecerea prin Berlin 1. Revenit aici, după vizita În SUA (unde am prelungit și viza română, la ambasada 2 noastră din Washington), am avut stupefianta confirmare a unor zvonuri
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
mi s-a părut, În totalitate, plicticoasă și bătrână, cu ceva vetust și erodat În miezul ei. Cuvintele de despărțire ale lui Adrian Marino, prezent și el În acea văratecă după-amiază de aprilie În mica sală a revederii, Întăreau această bizară stânjenire: „Dintre toți cei prezenți, doar noi, dumneata și cu mine, nu eram foști membri de partid”. Deși nu acesta fusese motivul apăsătoarei mele inadecvări, precizarea suplimenta confuzia care m-a urmărit atunci și ulterior. La ieșire mă aștepta mașina
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
a scriitorilor le confruntă deloc mai ușor decât semenii noștri cu profesiuni și obsesii mai telurice. Unele remarci asupra Occidentului, din cărțile lui Mircea Zaciu și mai ales din frecventele sale călătorii În străinătate, mi s-au părut cel puțin bizare. Mă regăseam, Însă, Într-o anumită relație de solidaritate intens „culturală” cu modelul pe care profesorul Îl Întruchipa. Ne vedeam rar și Întâmplător, În vizitele sale bucureștene, când se Întâmpla să-l Întâlnesc la Uniune sau În oraș. Eleganța sa
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
universitară Împotriva ocupării, prin concurs, a postului de profesor de către Vicu Mândra, profesorul Mircea Zaciu menționa criteriul profesional și cel moral. Oricât părea, În context, opțiunea sa „excentrică” În comparație cu a celorlalți membri ai juriului, ea Își avea, bineînțeles, propria Îndreptățire. Bizară devenea doar o absolut inutilă și suspectă adăugire: „Din dosar, aflu numele lui Mândra, devenit În ’45 Levys Vicu-Mândra, apoi doar Vicu Mândra, renunțând la viitoarea celebră firmă de blue jeanși”. Avea vreo legătură „deconspirarea” numelui din acte, un nume
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Norman Manea * Răspunsul lui Mircea Zaciu nu a mai venit niciodată. Corespondența s-a Întrerupt brusc după acea scrisoare. Nu am primit nici volumele următoare ale Jurnalului. Prieteni din țară și din exil mi-au semnalat, Însă, și În acestea, bizare formulări. Trecând peste unele afirmații piezișe sau răutăcioase care mă priveau direct, m-aș opri la una, din volumul trei, datată 26 ianuarie 1986 (o lună după ce plecasem din țară): „Ascultat, acum câteva seri, reluarea unei emisiuni, o masă rotundă
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
hedonist inteligent, ahtiat de lecturi, mâncăruri și glume, și În lumea artificială, mărginită de mecanismul ideologic al Partidului. În starea În care se aflau, acum, atât Paul Georgescu, cât și visul său comunist, „Încremenirea În proiect” părea o formă de bizară copilărie, dacă nu și o retardare voită, care se nădăjduia terapeutică. „Ai auzit despre mine că sunt stalinist, presupun. Nu sunt stalinist, domnu’ Norman, să știi. Am fost cu Leiba Troțki.” Și-a dat repede seama că, din punctul meu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
caragialescă? Aș fi vrut să-i aud causticele comentarii despre competiția capitalistă câștigată de foști securiști. * Aveam să-l revăd, totuși, și pe Paul, Într-o Împrejurare neobișnuită, În 1990, În Mexic, la „Conferința Libertății”, consacrată căderii comunismului În Europa de Est. Bizară reincarnare: Cornelius Castoriadis. Cu capul ras și oval, ca o minge de baseball, cu țigara și ochelarii și zâmbetul și cămașa albă, larg răscroită: o neașteptată variantă vie, mobilă, extrem mobilă, a lui Paul Georgescu, venită de la Atena, via Paris
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
act deopotrivă Întâmplător și absolut. Individualizarea extremă Înglobează spontan totalitatea, fragmentul posedă Întregul, specificitatea apăsată, ireductibilă aparține universalului. Generalitatea cea mai cuprinzătoare, prin particularizarea cea mai marcată. Ceea ce ni se arată nu este altceva decât, cum va spune autorul Însuși, „bizara aventură de a fi om”. Aventura acestei cărți discrete și impunătoare nu este mai puțin tulburătoare decât viața scurtă, tragică și exemplară a autorului ei. Întâmplări În irealitatea imediată nu putea, În momentul apariției sale, dar nici ulterior, să Întrunească
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
despre dualitatea culturii europene, despre tensiunea fastă a dialogului care o definește, dialogul bimilenar dintre un grec și un evreu. Acest dualism proteic este lizibil și În literatură; nu doar global, ci În literaturile fiecărei țări europene. Uneori, În forme bizare și chiar răsturnate. În felul cum negi frumusețea, Îi poți totuși aparține. Îndoindu-te de adevăr, Îi aparții, totuși. Sceptic față de orice credință, mărturisești, totuși, nevoia reperului. În 1936, când a apărut Întâmplări În irealitatea imediată, murea Mateiu I. Caragiale
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
mici camere de la etajul imobilului de pe Potsdamerstaße, la nr. 123 B (azi, nr. 39), Între Landwehrcanal și Posdamer Brücke, cea de-a doua editură a sa. Un personaj deloc comun, acest Ernst Rowohlt, cu numeroasele sale amoruri și căsnicii, cu bizarul obicei de a Înghiți sticla pisată a paharelor de șampanie băute sau de a tapeta pereții modestelor sale locuințe - slujind, de obicei, și ca birou editorial - cu fotografiile tuturor autorilor pe care Îi edita. Înainte și mai presus de toate
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
a arbitrarului și a inevitabilității aventurii („un imens egoism adâncind și Întunecând lumea”) este Însoțită, pas cu pas, de precizia stăruitoare a asimilării ei cerebrale. Autorul o Înregistrează cu un seismograf de ultrafine rezonanțe sufletești. „Gândurile ei urmau căi Îndepărtate, bizare, contradictorii”, spune naratorul. Până la urmă... „se lăsă În voia lor”. Ceea ce deloc nu Înseamnă doar făptuirea, nici doar interiorizarea ei. În zvâcnirile acestui ultim balans deasupra oglinzii care acoperă hăul, În pragul desprinderii, „nu mai dorea acum decât să-și
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
fost dimineața când o studentă În literatura americană a universității din localitate ne-a Însoțit În vaporetto-ul care făcea cursa spre Lido, să-l revedem pe Gustav von Aschenbach. Dimineață rece, plaja pustie, celebrul Hotel des Bains Închis. Doar țuguiatele bizare capanne de lemn Înșirate pe țărm pentru vilegiaturiștii somptuosului stabiliment evocau vara altui timp și altor timpuri. Nu era imposibil de imaginat zumzetul convorbirilor amicale ale turiștilor de altădată, pe veranda acestor bizare cabane, glumele, bârfele, flirtul, parada modei estivale
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
celebrul Hotel des Bains Închis. Doar țuguiatele bizare capanne de lemn Înșirate pe țărm pentru vilegiaturiștii somptuosului stabiliment evocau vara altui timp și altor timpuri. Nu era imposibil de imaginat zumzetul convorbirilor amicale ale turiștilor de altădată, pe veranda acestor bizare cabane, glumele, bârfele, flirtul, parada modei estivale, veselia copiilor În jurul castelelor baroce de nisip, vânzătorii pitorești de scoici și fructe și dulciuri pe care Îi contemplase Aschenbach. Eram deja mai În vârstă decât eroul lui Thomas Mann, nu atinsesem celebritatea
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
americane, până și pe Joyce, avea despre fiecare inepuizabile amintiri. Bătrânul Roditi, În prag de 80 de ani, era vital și harnic și neobosit, ca mult mai tinerii săi colegi și studenți, dar era și copleșitor de cultivat, galant, cosmopolit, bizar Întârziat al unei lumi care dispare. Ne Întâlneam destul de des la colegiu, uneori și la un prânz de duminică. Îi scrisese, probabil, lui Cioran despre mine. Într-o zi, mi-a arătat un surprinzător mesaj de la acesta, datat 25 septembrie
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
oricând? În clipa când am deschis ușa clasei, am fost frapat de aspectul eteroclit, tipic american, al juvenilei asistențe. Nu puțini dintre studenți erau desculți... Efectul relaxant al superbei după-amieze de septembrie sau plăcerea de a contraria marțianul dresat, În bizara sa veche planetă natală, de rigide reguli și represalii? Dialogul cu clasa a devenit, curând, firesc. În ciuda unei anume inocențe culturale, majoritatea studenților erau inteligenți, deschiși la noutate. Fuseseră educați În și pentru libertate, deprinși cu spiritul critic, sfidând prejudecățile
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
derutant al libertății, adică exilului. Contorsionatul metabolism al dubiilor, specific unei structuri „agorafobe și introvertite”, cum mă descria recent un prieten... Surpriza nu fusese doar a mea. Contrarierea Patriei s-a dovedit mai spectaculoasă. Discretul ei locuitor, devenit, În mod bizar, „mesager” al literelor românești?!... Reacția de amuțire a fost urmată de grimase de dezgust și revoltă. Voci autorizate Începuseră să atace subiectul, decodând, treptat, opiniei publice CONSPIRAȚIA care transformase, peste noapte, un dubitativ anonim Într-o vedetă dubitativă. Mă tot
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Lunga epistolă-confesiune din 1983, caligrafiată mărunt, cu cerneală neagră și sublinieri roșii, rămânea printre cele mai extraordinare surprize pe care mi le-a furnizat poșta planetei. Nu fusese, de fapt, doar o scrisoare. Marele plic din 1983 conținea și un bizar obiect infantil. * „Noi, sașii, n-avem talles”, explica domnul Paul Schuster. „În schimb, avem (sau aveam) un «crăvățel» de catifea neagră, brodat În fir de aur, cu monogramă, piesă de podoabă a portului național săsesc, purtat doar de sărbătorile noastre
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
au fost anihilați de puterea comunistă a lui Rákosi”. Conștient că nu este deloc simplu, nici astăzi, să fii o excepție, laureatul consideră că a fi evreu a redevenit, acum, „odatorie morală”. El relatează, În Încheierea cuvântării sale, un fapt bizar din timpul pregătirii discursului și care, Într-un fel, i-a redat... seninătatea: primise de la directorul memorialului Buchenwald, Volkhard Knigge, În zilele când Își gândea și scria textul festiv, un mare plic conținând, alături de felicitările cuvenite, un alt plic, mai
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
maghiare, băiețelul descoperă ciudățenia condiției sale, În care nu se poate recunoaște, abia Într-o vizită la rudele sale din provincie. Pentru un observator infantil, venit din „metropolă”, ritualurile religioase tradiționale, pe care le contemplă pentru prima dată, par doar bizare și plicticoase. Realitatea se revelează dramatic abia În dimineața când, din Întâmplare, deschide ușa de la baie și confruntă, Îngrozit, o arătare apocaliptică: femeia rasă În cap, Într-un capot roșu, În fața oglinzii. Mătușa sa, fără tradiționala perucă a femeilor bigote
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
să asume mai mare importanță, adică atunci când se răspândeau știri că această condiție conține de obicei, În ea Însăși, pedeapsa cu moartea, am Început să deslușesc faptul straniu și de neînțeles - a fi evreu, adică - Într-o lumină pe drept bizară, dar măcar mai familiară, atunci am Început să Înțeleg cine eram: o femeie cheală, În capot roșu, În fața oglinzii.” Extraordinara imagine revine, ca un laitmotiv, de-a lungul persistentei autoanalize. În momente de șoc, În timpul captivității și adesea după război
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
temeiul propriei sale „continuități” În supraviețuire: „m-am Încarcerat singur, de dragul libertății”. Solitudinea se reafirmă ca șansă de autenticitate și integritate, refuz lucid al Înșelătoarelor truisme și trofee ale jur-Împrejurului acomodant. Chiraș, burlac, fără copii, scriitor marginal, gânditor independent, „entitate” bizară și neconvertibilă, nelegată de vreo „apartenență” ideologică, religioasă, etnică, politică - acestea ar fi consecințele firești ale opțiunii post-Auschwitz a naratorului. El păstrează, astfel, În miezul adevărului său, Auschwitzul Însuși. Răzbunare, siguranță de sine, legitimitate... par, În acest context, grimase caricaturale
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
trecut pe acolo și că știu ce se Întâmplă. „Prietenia trebuie declarată”, obișnuia să spună după ce ne Împrietenisem. Frapantă formulare, la un om atât de discret și reticent. Prefera declarațiile ferme, dar discrete. Îmi aminteam, În acele momente dinaintea despărțirii, bizara sa obsesie fatalistă. Un fel de inducție În secretele destinului de la care primim doar semne discontinue, lăsate În voia perspicacității noastre de a le corela și citi. În una dintre serile petrecute Împreună, Îmi dezvăluise, cu un soi de gravă
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]