6,158 matches
-
așezate paturile. Cu această bucată de lemn m-au bătut la tălpi și la fund pînă cînd am leșinat. Vreo patru zile după bătaia asta, timp în care țineam comprese cu apă rece pe locurile bătute și stăteam întins pe burtă, am fost lăsat singur. După trecerea acestui interval de timp, am fost iar luat în primire de același grup și bătut cu picioarele în cap și la coaste. În următoarele două nopți, am fost pus să stau cu picioarele în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
pe el. Nici în cazul din urmă nu era cine știe ce pericol. Animalele scheunau încurcate, aproape gudurîndu-se, și nu se năpusteau asupra vinovatului; dresajul lor nu avusese în vedere oameni în pielea goală. Acum, spectacolul era grandios: zeci de trupuri dezgolite, burți lipite de șira spinării, coaste ieșite în afară, fese descărnate, brațe și picioare ca bețele, obraji scofîlciți și capete tunse, ca de copil, piele murdară, cu erupții și plăgi ce păreau tatuaje savant organizate, toate acestea încălzite de un soare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Zice măi Pandele, dragă, nu-i frumos ! Vezi pe domnul cel de colo, ăl’ urât și cam burtos ? și Pribeagu arată spre un țigan din capătul salonului, care se potrivea perfect descrierii. Chiote de râs în sală. — Tot așa o burtă mare, i-a spus bunicuța, o să-ți crească de vreodată ai să te mai joci cu puța ! Ei, și s-a speriat al meu Pandele, l-a cuprins cu frigurare, când gândea că o să-i crească tot așa o burtă
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
burtă mare, i-a spus bunicuța, o să-ți crească de vreodată ai să te mai joci cu puța ! Ei, și s-a speriat al meu Pandele, l-a cuprins cu frigurare, când gândea că o să-i crească tot așa o burtă mare... și iar arată spre țiganul burtos. Și-n loc să se mai atingă la puță, a cântat la muzicuță ! Până-ntr-o zi, când ce să vezi ? Ce să vezi ? strigă tot barul. — La plimbare, pe o vreme-nnourată, a
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
e greu acum, nimeni nu mă știe și nu stă să afle cine sunt, sunt Cristian Vasile și-atât. Ei nu știu că marele Cristian Vasile le are și el pe ale lui, dacă le-ai spune că mă doare burta, mare nenorocire ar fi. Nici nu-s om pentru ei, pentru ele. Se apropie de mine ca de un zeu, nu ca de un bărbat. Care ar vrea și el să fie mângâiat, dojenit, ascultat, nu, mamă ? — Dar nu tu
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
lapte foarte calde, că-ți și frigeau limba. Iar la fiecare două-trei străduțe, dar numai când vremea era bună, cam din mai până la începutul toamnei, te puteai duce la una dintre grădinile mari de vară, unde comandai fudulii proaspete, mușchiuleți, burtă, servite cu mult piper direct pe funduri de lemn, sau momițe tăvălite în mălai sau pesmet, toate asortate cu castraveciori murați în usturoi și mărar, în castronașe cu gheață, alături de cartofi auriți sau pai, cu o baterie sau două de
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
De ce mă loviți, fraților ? striga indignat, dar nu primea niciun răspuns. Auzea însă răsuflările oamenilor legii în întuneric și une- ori chiar și câte-un bufnet de râs. Liniște câteva secunde și apoi iar primea un pumn zdravăn, fie în burtă, fie în picior, în mușchi, sau după ceafă. — Fraților, ce v-am făcut ? Nicio reacție, doar alte căpăceli, pumni și palme date minute în șir până n-a mai știut de el. Minute care au părut să dureze o eternitate
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
și fier. Nu-i dăduseră nimic cu care să se șteargă, a pus uniforma pe trupul încă ud, iar în răcoarea aceea teribilă ca a unui beci, de aproape scotea aburi pe gură, loviturile primite în ceafă, în ficat, în burtă și la picioare au început să se facă tot mai simțite. Nasul își revenise, dar avea încă sânge închegat în nări și respira greoi. Nu și le curăța, știind că are să-și provoace noi sângerări, și era speriat să nu
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Nu mă forțez mai mult decât pot, ba din contră, am reînceput să-mi descopăr curajul de a ridica anumite note, pe care le credeam pierdute. Am învățat să cânt cu sufletul, nu cu plămânii, nu din cap sau din burtă, ci din inimă. Aici nu e vreun concurs, nu contează dacă ești cel mai bun sau ultimul muzicant din lume, care abia-și poate ține arcușul în mână. Aici contează doar să fii alături de ei, să le arăți că îți
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
umpleți o dată, că tare bine miroase ciorba asta cu perișoare. — Afară, câine gardist ! Afară ! sar soldații pe el, îl iau pe sus și îl azvârlă într-o mocirlă, după care, purtați de adre- nalină, îi mai dau câteva picioare în burtă și în piept. Acestea sunt lunile întregi de umilință și sărăcie prin care Cristi va trece mai mult singur, dar cu capul ridicat, reușind să nu se complacă și să nu se schimbe din cauza mizeriilor de zi cu zi și
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
pot fi inserate În corpul ficțional, În „povestire”, În „story”, elemente ample discursive, eseistice, noționale. Dar și Înaintea lor sau contemporan cu marele Rus, Victor Hugo a Îndrăznit această abatere de la vechile reguli ale unei bune și molcome povestiri. Acele „burți” enorme eseistice și discursive din Mizerabilii pe care nu puțini contemporani inteligenți nu le-au apreciat cum se cuvine - vezi observațiile sarcastice ale lui Flaubert din Corespondența sa! Prin aceasta, prin „acestea”, e semnificată, În mod esențial, noua „libertate” a
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Însă, nu e În totalitate de acord cu aceste „noutăți de un secol” În proza europeană - e adevărat, existentă doar În opera unor maeștri aflați Încă În minoritate, atunci și acum! Proza nord-americană, cu excepția lui Faulkner care și-a „permis” „burți” de-un alt tip, nu discursive sau conceptuale, dar totuși „burți”, „digresiuni”, majoritatea autorilor buni, de marcă, se țin de regulile stricte ale povestirii și tipologiei: În secolul trecut, ca și În acesta, la ei prevalând forța caracterelor - adesea univoce
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
un secol” În proza europeană - e adevărat, existentă doar În opera unor maeștri aflați Încă În minoritate, atunci și acum! Proza nord-americană, cu excepția lui Faulkner care și-a „permis” „burți” de-un alt tip, nu discursive sau conceptuale, dar totuși „burți”, „digresiuni”, majoritatea autorilor buni, de marcă, se țin de regulile stricte ale povestirii și tipologiei: În secolul trecut, ca și În acesta, la ei prevalând forța caracterelor - adesea univoce! -, a atmosferei și cea evenimențială. De parcă, așa cum o spuneam mai sus
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
pe verandă și vremea era superbă, o zi minunată, încă neobișnuit de caldă pentru luna noiembrie, și totul părea mai puțin amenințător în lumina asta, de parcă ceea ce văzusem noaptea trecută (și teama resimțită) aproape că nu existase. Victor zăcea pe burtă în fața mea, nederanjat de zbârnâitul mașinii de frunze, iar atunci când am deschis ușa de la bucătărie coada lui începu să bată în podea cu optimism dar se opri în aer când își dădu seama cine era, apoi coada coborî încet de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
gândurile au deraiat spre Aimee Light și am simțit un vag impuls sexual urmat de dezamăgire, combinația obișnuită. Siluetele femeilor se distingeau în bucătărie, vocile lor distante și estompate, un fundal plăcut al conversației bărbaților. Bărbații erau dichisiți și fără burtă, cu părul scump vopsit și fețele netede, fără riduri, așa că nici unul dintre noi nu-și arăta vârsta, ceea ce mi se părea un lucru bun, în timp ce căscam pe șezlong. Eram cu toții destul de detașați, înclinați spre glumă, deși nu-i cunoșteam foarte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
părea să mă privească și în depărtare am observat căpițele de fân și dincolo de căpițe se legăna un șir de palmieri. Un break bej coti în parcarea pustie și se opri lângă Range Rover. Robert Miller își făcu apariția, întâi burta, îmbrăcat în blugi roși și o haină de blugi pe măsură, purtând pe dedesubt o cămașă turcoaz: un bărbat voluminos trecut de cincizeci, cu mustață și părul lung și cărunt legat în coadă de cal. Obosit și tras la față
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
probabil măsura cincisprezece centimetri. Porțiunea inferioară a lui Terby atârna afară din câine, alunecând încet în cavitate, ondulând în așa fel încât să pătrundă mai ușor. Înghețasem. Îmi amintesc că întinsesem instinctiv mâna spre pintenii păpușii care dispăruse, făcând ca burta câinelui să se umfle, apoi să se destindă. Victor vomită din nou, în liniște. Totul rămase nemișcat preț de o clipă. Apoi câinele intră în convulsii. Deja începusem să mă îndepărtez încet de câine. Dar în timp ce o făceam, Victor - sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
bucura, Însă Întotdeauna măcar să știu că ești sănătos. Este singurul lucru pentru care lupt și pentru mine. Există o apropiere Între construcția noastră spirituală, noi vom suferi În conjuncturi În care alții se găsesc zâmbitori și cu o mână pe burta În care o mâncare bună și un vin mediocru sincronizează complecta mulțumire. Nici nu-mi dau bine seama dacă noi suntem vinovați de aceasta, sau dacă o sensibilitate dăruită nouă de providență ne ajută să ne apropiem, să ne cunoaștem
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
că a petrecut deja câteva ceasuri în compania vechilor săi prieteni echinoxiști, Nicolae Prelipceanu și Adrian Popescu, colegi de tren cu care, realizez subit, nu mă mai întâlnisem de aseară, de la recepția oferită de SGDL. Parisul i-a înghițit în burta lui incomensurabilă. Acum îi regăsesc pe cei doi și pe Andrei Bodiu plini de impresii. „N-ai mai fost la discuția de la Montreuil“, îmi zice Prelipceanu, referindu-se la o masă rotundă pe tema Bouleversements en Europe: naissance d’une
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de strat de adâncime locuit sau, mai bine zis, garnisit cu diverse utilități: magazine, restaurante, baruri, librării etc. E cumva ciudat să contempli de sus existența unei cavități de sub tine, de parcă cineva ar fi spintecat imensul trotuar ca pe o burtă în sala de operații, dezvăluind clocotitoarea viață a viscerelor subterane, unde mișună o umanitate de gradul doi, o populație de mutanți (vorba vine), dar care este aidoma lumii tale, adică „palierului existențial” la care viețuim noi, cei de la „parter”... Plătim
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
distrată): aferarea introvertită. Regăsim această trăsătură, ceva mai puțin agresivă, în numeroase mănăstiri și abații catolice puțin înclinate, contrar așteptărilor, spre reverie. Poate pentru a scăpa de păcatul trândăviei și a preveni orice delăsare, călugării au parcă un ceas în burtă. Alergând la ore fixe de la bucătărie la slujbe, de la rugăciune la corvezi, încorsetați într-un ansamblu de obligații și de servicii, benedictinii sau cistercienii nu sunt oameni să vegeteze în grădină sau să-și piardă vremea cu nimicuri pe sub galeria
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
va trebui să oficializeze apartheidul, și în lumea de astăzi, așa ceva nu se mai poartă. Copiii noștri cresc și vor avea la rândul lor copii, tot mai mulți... A circulat un zvon cum că medicii palestinieni procedau la implanturi în burțile femeilor pentru a atinge obiectivul național al tripleților la fiecare nouă luni. Se non è vero, è ben trovato. În locul meu, alții i-ar răspunde: Dar voi ce-ați eliberat până acum? O sută de deținuți fără importanță, din cei
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Isus n-a fost spălat pe această piatră, punct. N-am văzut în niciun moment ca vreun călugăr sau un preot să oprească femeile hohotind în plâns să vină să se întindă pe această lespede, să-și lipească de ea burta și fruntea, să-și frece de ea batiste și baticuri trecându-și apoi mâna pe figură. Dacă unele intrigi de amvon merită a fi tratate cu indulgență, aceste isterii ce se vor preacucernice, aceste imposturi ale pioșeniei mă indispun. Da
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Sala alimentelor, ca și pe vremea Turcilor când cu volintirii e așezată în pridvorul bisericii, alături de icoana lui Rareș-voevod. 12 August A doua zi trebue să fac drumul în ambulanță; abia pășesc de durerea picioarelor. Doctorul Rizescu, sau mai bine burta sa respectabilă, se arată destul de primitor, ceia-ce constitue una din calitățile de ospitalitate românești. Și împreună cu invalizii, pornim în urma coloanei. Sunt doi invalizi permanenți: Eliseu Iliescu, substitut de procuror la Călărași, plin de reumatisme, un barometru ambulant, care ne prevestește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
șapte sau opt vorbe, ceia ce a pus în mirare pe toată lumea. Era bolnav de o boală destul de obișnuită și destul de urâtă. Doctorul Rizescu cu fața-i ca luna plină, mulțămit și vesel, săltându-și deseori de râs, respectabila-i burtă, face onorurile ospeției: mâncăm cu destulă poftă un harbuz pe când trecem prin târgul Lespezi, printre două rânduri de curioși, plăcuți surprinși în sabășul lor de trecerea armatei, printre două rânduri de curioase gătite, cu părul lucitor de gaz și pomadă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]