6,257 matches
-
și o obligație pentru toți autorii, români și ne români, fără excepție? Nu sunt ei autorizați să ia, uneori, și inițiative personale, impuse și de situația particulară a culturilor din care fac parte, care pot sau nu să coincidă cu canoanele actuale occidentale? Iată întrebarea. Trebuie precizat, în același timp, și cu cea mai mare claritate posibilă, că acest punct de vedere nu reprezintă nici tendințe culturale izolaționiste, autarhice și nici, mai ales fapt și mai grav naționaliste. Este vorba de
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
planurile, a ideii de diferențiere, alteritate și particulare, prin creații libere de orice constrângere exterioară. Ceea ce presupune, în mod esențial, ieșirea și depășirea organică și autentică a ideii de normă, teoretică și practică, sub toate aspectele, ignorarea și chiar sfidarea canoanelor, clișeelor, instrucțiunilor și indicațiilor prețioase de orice grad. La toate aceste fenomene culturale profund negative, cultura alternativă propune soluțiile sale independente și, pe cât posibil, originale. Conformismul, spiritul de imitație și reproducerea mecanică, lipsită de personalitate reprezintă tot ce poate fi
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
a spiritului critic (Nae Ionescu, 1938) 8 își revendică energic și din plin dreptul la existență și manifestare liberă. Repetăm: după o lungă perioadă de obscurantism, proletcultism, mitul Conducătorului și al dictaturii sale, o rezistență critică la toate dogmele și canoanele dominante ale epocii anterioare devine strict necesară și chiar vitală pentru viitorul culturii române. Din care cauză, punem direct în discuție principiul autorității oriunde s-ar manifesta el. Sub orice formă și de către oricine. Rațiunea și spiritul critic sunt erga
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
alternative. Totul depinde de sistemul existent de relații, de afinități și, mai ales, de tehnicile moderne de difuziune și de manipularea lor. 2. Selecția valorilor culturale devine, în consecință, diferențiată și pluralistă, în mod inevitabil. Centrele de valorificare externă și canoanele respective se multiplică și se diversifică. Ele sunt tot mai critic puse în discuție, în special în S.U.A., modificate și reformulate după noi criterii, cu tendința regrupării finale în jurul unui canon universal. El nu reprezintă încă o realitate critică propriu
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
pluralistă, în mod inevitabil. Centrele de valorificare externă și canoanele respective se multiplică și se diversifică. Ele sunt tot mai critic puse în discuție, în special în S.U.A., modificate și reformulate după noi criterii, cu tendința regrupării finale în jurul unui canon universal. El nu reprezintă încă o realitate critică propriu zisă. Dar nu alta este orientarea actuală în ultimele decenii ale secolului și, mai ales, în cel viitor 19. Doar unii mici provinciali întârziați mai mizează exclusiv doar pe canoanele arondismentului
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
unui canon universal. El nu reprezintă încă o realitate critică propriu zisă. Dar nu alta este orientarea actuală în ultimele decenii ale secolului și, mai ales, în cel viitor 19. Doar unii mici provinciali întârziați mai mizează exclusiv doar pe canoanele arondismentului 6 al Parisului. Un fenomen cultural, românesc sau altfel, va fi deci receptat, după împrejurări, pe o latură sau alta, după principiul selectivității receptorului, al criteriilor și canoanelor sale și nu al emiț ătorului. Un singur exemplu: în perioada
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
19. Doar unii mici provinciali întârziați mai mizează exclusiv doar pe canoanele arondismentului 6 al Parisului. Un fenomen cultural, românesc sau altfel, va fi deci receptat, după împrejurări, pe o latură sau alta, după principiul selectivității receptorului, al criteriilor și canoanelor sale și nu al emiț ătorului. Un singur exemplu: în perioada Lovinescu-Călinescu era absolut inimaginabil ca lucrări de critică și teorie literară românească să fie traduse în Japonia, în S.U.A., în Italia și în alte zone culturale. Acum, acest fapt
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
al biculturalismului și bilingvismului, implică de pe acum participarea inevitabilă la duble, triple și chiar mai multe sisteme de relații, recepții și validări. O nouă conștiință literară se formează. Și ea nu se mai poate orienta doar după valori, criterii și canoane strict locale. Orizontul său are alte dimensiuni, orientat de noi repere. Iar tendința lor este să se apropie, chiar să se integreze și să se identifice, pe cât posibil, canoanelor recunoscute ca universale. în acest punct ultim, asimptotic, absolutul și relativul
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
ea nu se mai poate orienta doar după valori, criterii și canoane strict locale. Orizontul său are alte dimensiuni, orientat de noi repere. Iar tendința lor este să se apropie, chiar să se integreze și să se identifice, pe cât posibil, canoanelor recunoscute ca universale. în acest punct ultim, asimptotic, absolutul și relativul se întâlnesc. Valoarea de circulație devine absolută și invers. O adevărată coincidentia oppositorum culturală și axiologică începe să devină posibilă. Mai mult: să se impună chiar ca realitatea dominantă
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
1995. 10 Madrid, Instituto nacional del libro espaæol, Ministerio de Cultura, 1979, 495 p., în 8°. 11 Academia Americano-Română de Științe și Arte, vol. 13, Davis, 1992, 400 p., în 8°. 12 Tel-Aviv, Minimum, 1986, 437 p., în 8°. 4. Canon sau personalitate literară? Cu titlul redacției, la rubrica Polemici: Câteva întrebări, in: România literară, p. XXV, 38, 25 noiembrie 1 decembrie 1992. 1 București, Editura Minerva, 1990, 338 p., în 8°. 2 Volumul I (1800-1945), (București, Editura Minerva 1991), 372
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
8°. 3 Matei Călinescu, Despre Istoria literaturii române de Ion Negoițescu, in: 22, III, 39, 2-8 octombrie 1992. 4 Virgil Nemoianu, Bătălia Canonică. De la critica americană la cultura română, in: România literară, XXIII, 41, 11 octombrie 1990. 5 The Hospitable Canon... Virgil Nemoianu and Robert Royal (eds.), (Amsterdam-Philadelphia 1991). 5. O nouă cultură română. Răspuns la Ancheta revistei Vatra, 266, 3, mai 1993. 1 Ioan Petru Culianu, Cultură română?, in: Agora, 3, 1991, pp. 31-36 (datat: 8 septembrie 1982). 2 Adrian
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
se arată, sacrul se ascunde"". La Eliade, ca la toți prozatorii pentru care narațiunea e mitografie, proza e o semioză operând cu mituri; în acest caz, numele personajelor sunt esențe mitice precedând existența lor, de asemenea mitică. Monica Borș recitește canonul prozei fantastice a lui Eliade - Nuntă în cer, Ghicitor în pietre, Șarpele, Domnișoara Christina, Un om mare, Douăsprezece mii de capete de vită, Fata căpitanului, O fotografie veche de 14 ani, La țigănci, Podul, Pe strada Mântuleasa, Șanțurile, În curte
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
înseamnă o desființare a raționalității, un antiraționalism. El vrea să cuprindă iraționalul fără să renunțe la intelect, la rațiune, în felul în care proceda în epocă Henri Bergson 108. Deși face recurs la un element (antinomia, paradoxul) ce iese înafara canoanelor logicii clasice, acest lucru nu înseamnă abandonarea raționalității decât într-un sens restrâns al acesteia. În acest sens, în Cunoașterea luciferică 109, Blaga lămurește chestiunea raportului dintre irațional și rațional, angajându-se într-o analiză a problemei iraționalului 110. Cu
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
o deschidere către credință, către trăirea contradicției, așa cum se întâmplă în spațiul creștinismului. Aici, marile taine religioase sunt "trăiri inexprimabile, negrăite și indescriptibile, care nu pot fi altfel îmbrăcate în cuvânt decât sub forma contradicției (...). Toată slujba bisericească, mai ales canoanele și stihirele, este impregnată de ingeniozitatea mereu clocotindă a comparațiilor antitetice și a afirmațiilor antinomice. Contradicția! Ea este totdeauna taina sufletului, taina rugăciunii și dragostei. Cu cât ne apropiem mai mult de Dumnezeu, cu atât mai clare sunt contradicțiile. Acolo
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
într-o imagine care să reflecte o realitate mai profundă. Contradicția apare din cauză că logica nu poate îmbrățișa complet realitatea și, pentru a o cuprinde, recurgem la raționalitatea dialectică"620. Tocmai de aceea, acest paradox trebuie suportat, iar nu respins după canoane logice clasice. Concluzia lui Mihai Drăgănescu, în legătură cu aceste paradoxuri, tinde să fie una generală: "conceptele ne obligă să recunoaștem, când ele devin paradoxale, în mod obiectiv, existența unei realități mai profunde"621. Limita lucrului în sine și profunzimile lumii materiale
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
desigur, Blaga nu intră în zona cercetărilor logice, însă gândirea sa antinomică implică o logică diferită, non-aristotelică721); c) depășirea ideii clasice a cunoașterii în sensul unei lărgiri care să admită și promovarea unei forme de cunoaștere imposibil de recunoscut după canoanele general admise, una care se sprijină pe sinteze antinomice, pe construcții contradictorii; d) depășirea monismului metodologic în direcția toleranței metodologice, a pluralismului metodologic. Aceste deschideri lărgesc și mai mult frontul prin care tematizarea blagiană a antinomicului întâmpină gândirea contemporană. Cum
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
curând preocupat de depășirea logicii. Însă, gândirea antinomică pe care o promovează, în special prin metoda antinomiei transfigurate, pare să deschidă către o nouă logică. Chiar dacă este doar prefigurată, aceasta este o logică non-aristotelică. Metoda antinomiei transfigurate scoate intelectul din canoanele logicii aristotelice. Însă, structura metodei însăși pare să comporte o logică din categoria logicii contradictoriului sau a terțului inclus, exersată de Ștefan Lupașcu. De asemenea, metoda lui Blaga poate fi asociată într-o anumită măsură cu ideea logicilor paraconsistente, prin
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
a le fi cuprins vreodată într-un corpus metodologic. Aceasta înseamnă nu o perfecționare a instrumentelor de lucru, ci "repunerea sub semnul întrebării a organizării subiectului gânditor, a obișnuințelor sale intelectuale, a organelor sale de înțelegere și, în sfârșit, a canoanelor sale principale cu privire la adevăr. Dincolo de toate complicațiile metodologice, ușor acceptabile, este zdruncinat chiar centrul de gravitație al subiectului rațional, ce a fost confundat mult timp și în mod exclusiv cu logica aristotelică"898. În cartea sa, Wunenburger se limitează să
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
de gravitație al subiectului rațional, ce a fost confundat mult timp și în mod exclusiv cu logica aristotelică"898. În cartea sa, Wunenburger se limitează să repereze câteva practici discursive unde se pot întrezări condițiile pentru o ieșire de sub jurisdicția canonului logico-gramatical clasic, în direcția unei tratări complexe, contradictoriale a realului. Există un determinism categorial al gândirii occidentale, pe care, se pare, îl comandă însăși construcția limbilor indo-europene și care conduce la o privilegiere a ființei în raport cu devenirea, a substanțelor în raport cu
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
știința, lăsa filosofiei spiritul și libertatea, iar științei materia și determinismul. Aceeași paradigmă disjunge între noțiunea de autonomie și noțiunea de dependență. Autonomia nu are nici o validitate în cadrul determinismului științific, pe când filosofia sparge ideea de dependență. Gândirea ecologistă depășește acest canon deoarece consideră autonomia viului, a entităților auto-organizate, drept inseparabilă de propria dependență 100. Organismul viu auto-organizat are nevoie de mediul său extern, de ecosistem, are nevoie de dependență ecologică pentru a-și asigura independența. Relația este aparent paradoxală: în sensul
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
București, 1995, p. 194). 21 Dacă oglindirea trimite până departe "în poveste", aceasta tot conform uneia din intuițiile lui Novalis, căci basmul pune cel mai bine în depărtare realitatea reprezentată, taina fiind potențată în cea mai mare măsură. Un adevărat "canon al poeziei" care - prin răsturnarea planurilor în actul reflectării - aduce în prim plan fața nevăzută a lumii: anarhică, discontinuă, fluidizată (cf. Novalis, op. cit., pp. 188-189, 201). 22 Aceeași imagine a nașterii limpezite în poemul Ivire: Iar din fund de penumbră
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
prin "calitatea" informației. În știință, informația este o combinație de semnale și simboluri. În discursul jurnalistic, metaforele reprezintă un tip de unitate informațională îmbogățită prin indici valorici - de natură culturală (simboluri transistorice, spațiu și timp istoric etc.), subiectivă (idealitate, moaralitate, canon, cantitate de imprevizibil etc.), expresivă (calitatea stilului, intensitate, originalitate, uzanță semantică etc.) - ce individualizează discursul. Metafora "[...] nodul gordian" dintr-un titlu al ziarului Cotidianul: "I. R..., față în față cu nodul gordian al adjuncților IPJ [...]", (Cotidianul.ro, 2012) dă concretețe
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
model de accesibilizare a abstractului. Modele de conceptualizare, omul de știință a căutat înainte de toate, în sine însuși, ca ființă integrală și numai apoi și-a extins sfera de echivalențe la habitat, mediu, Cosmos etc. V.2. Modelul "habitatul" Conform canonului "habitatul" (Tabel 4) se creează un tablou funcțional al casei, pe care îl regăsim până în cele mai mici detalii, în nomenclatura anatomică, model care a dezvoltat două tipare cognitive de funcționare a corpului omenesc: interiorul casei = interiorul corpului omenesc; elementele
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
atunci „intră În tine altcineva”, persoana ta se decolorează și se Îmbățoșează. Vulnerabilitatea interioară, exprimată prin curiozitate și uimire, prin dispoziția de a asculta pe ceilalți, chiar dacă viața ți-e bine așezată social și profesional, te apără de ritualism, de canoane servite, În cele din urmă de dogmatism. Odată, un tânăr profesor de matematică (desigur, un tânăr la vreo 50 de ani), alături de care am stat câțiva ani la ședințele de senat ale universității, mi-a Împărtășit un gând ce-l
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
dar răspîndită de cucerirea romană pe teritoriile pe care le-a anexat Imperiul, civilizația greco-romană constituie fondul comun pe care Europa și-a construit destinul. Ea își regăsește în această civilizație originea concepțiilor sale politice, bazele unei tehnici încă rudimentare, canoanele estetice, o gîndire filosofică și, fără îndoială, prima tentativă de a realiza un imperiu universal avînd tendința să se întindă pînă la capătul lumii cunoscute. Dar adevărata bază a acestei identități europene se regăsește fără îndoială mai puțin în această
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]