4,874 matches
-
de Willi Baker și s-a întors în Franța unde l-a cunoscut pe Jean Lyon, evreu ca origine, cu care s-a căsătorit, în 1937. După doi ani a divorțat, a avut un copil pe care l-a pierdut. Celebra dansatoare și actriță s-a implicat în viața social-politică franceză. Militantă din instinct, fără o pregătire ideologică, dar cu sincere convingeri patriotice, internaționaliste, a făcut parte din Liga de luptă împotriva pogromurilor, creată în 1927. Cu aceleași convingeri a intrat
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
l-a înarmat pe Arhilocus cu iambul, care îi aparține: dar ghetele și coturnii cu toc înalt 30 câștigă stabilitate datorită dialogului, dominator al zgomotului publicului și născut fiind pentru acțiune. Muza i-a acordat lirei dreptul de a-i celebra pe zei și pe copiii zeilor, și pe pugilistul învingător, și calul câștigător în curse, și suferințele din dragoste ale celor tineri, și libertatea pe care ți-o oferă vinul. Pentru ce, dacă eu nu pot, din lipsa talentului și
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
a doua jumătate a secolului, mai mulți autori creează drame istorice cărora le dau o turnură hotărât politică. Collé, în Partida de vânătoare a lui Henric IV (La Partie de chasse de Henri IV, 1762), sub pretextul că voia să celebreze înțelepciunea legendară a bunului rege Henric, denunță, chiar prin asta, regalitatea absolută a lui Ludovic XV. Louis-Sébastien Mercier, care va ședea, douăzeci de ani mai târziu, la Convenție, alături de Girondini, atacă indirect monarhia de drept divin în Moartea lui Ludovic
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
religiile constituie, de asemenea, factori de separare, de antagonism, de conflict, de ruptură, de război și, prin urmare, de moarte. Principiu al mișcării, speranței și progresului, o religie poate fi totodată obstacol și rezistență la schimbare. Loc În care se celebrează și se confirmă ceea ce există, religiile se profilează și ca non-loc al utopiei și al așteptării, ajungând În anumite cazuri până la punctul În care se transformă În negare totală a lumii și a valorilor sale. Natura proteiformă a religiei Își
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
un „tron” din teracotă de mărimea unei persoane, un cuptor, pietre de moară, stâlpi pictați și pereți colorați. Pe bancă, pe mese sau pe podea erau Împrăștiate statuete, ex voto, vase pentru arderi și vase rituale. Fără Îndoială, cultul era celebrat de unul sau mai mulți oficianți - sau poate de „zeița” Însăși? - și presupunea măcinarea și prăjirea grâului, poate și coacerea pâinii consacrate și inhalarea fumului aromatic sau Îmbătător (Sherratt, apud Garwood et al., 1991). În diferite regiuni ale Europei arhaice
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
unor societăți de tip „segmentar”. Într-un asemenea cadru se afirmă o formă aparte de religie a strămoșilor și, odată cu aceasta, atrage atenția și grija foarte răspândită pentru fecunditatea feminină. Este vorba despre o epocă a cărei amintire a fost celebrată ca un ecou mitic În textele chineze antice: de exemplu, erou străvechi, Shen-Nong i-a Învățat pe oameni agricultura pe când „aceștia trăiau folosindu-se de cerbi” și „aveau grijă de mame, dar nu și de tați”. Mărturiile religioase devin clare
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
prima frază amintește de extinderea (resimțită ca anormală) magiei, aspect al religiei văzute ca expresie a vieții private, cea de-a doua frază subliniază rolul „claselor” În activitatea rituală: noul Îmbogățit, cel care s-a apropiat de tămâia altuia, Își celebrează noua condiție și Își arată pietatea jertfind zeului pe care, atunci când era sărac, nu-l cunoștea. Se regretă timpurile În care „prescripțiile erau Împlinite cu credință, erau respectate sărbătorile lunare, iar cei de condiție umilă care intrau În rândurile preoților
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
lui Osiris 1. Putem Întrevedea imnuri adresate divinității și În țesătura Textelor Piramidelor; acestea erau, desigur, prezente și În cultul unor epoci mai vechi. Dar acum persoane individuale Își asumă responsabilitatea de a Împlini acest act ritual, de a-l celebra chiar În numele zeului: Salve, Osirisxe "Osiris", fiu al lui Nutxe "Nut", domn al celor două coarne șdin coroana sa specificăț, Înalt prin coroana atef, căruia i-a fost dată coroana ureret și bucuria vederii eneadei divine, căruia i-a fost
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sale (după cum face aluzie o stelă din această perioadă) 2. În multitudinea inscripțiilor se Întrevăd, În titlurile celor care le dedică, toate nivelele societății egiptene cu ierarhia lor complicată, care, deși diferite prin individualitatea lor, se unesc pentru a-și celebra devoțiunea față un zeu care va ști să-i cuprindă (și să-i niveleze) Într-un viitor veșnic. 10. TEMPLUL ȘI PREOȚIITC "10. TEMPLUL ȘI PREOȚII" În această perioadă templele dau totuși mărturie despre o religie colectivă. Tocmai din această
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fiecare zi și traversează cerul „pentru a orândui planurile acestei țări și pe cele ale țărilor străine” și pe amândoi Îi vede „șezând Împreună”. Acestei simplificări și Înghețări a religiei oficiale i se opune Înflorirea unor culte noi care se celebrează În sanctuare mici sau În case particulare și care dau oamenilor sentimentul unei comuniuni zilnice cu divinul. Este vorba, În principal, despre divinități protectoare și apotropaice, precum piticul grotesc Besxe "Bes" sau zeița hipopotam Thoerisxe "Thoeris" („cea Mare”), protectoarea femeilor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Dendera sunt temple care Îi preaslăvesc pe Ptolemei, dar care ilustrează și diversitatea lumii religioase pe care o stăpânesc. În timp ce templele mai vechi erau locuri În care regele Își arăta devoțiunea față de zeul căruia Îi era dedicat templul și Își celebra totodată propria divinitate În fața supușilor săi, preamărindu-și faptele, acum acestea tind să se Închidă prin numeroase coridoare circulare, iar pe ziduri se repetă la infinit scene minuțioase cu ofrande și se copiază texte teologice, ale căror secrete le cunosc
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sălbatice”); În schimb, În zona ierboasă a stepei (eden), În centru Babiloniei meridionale, unde se dezvoltase mult creșterea oilor, era foarte venerat Dumuzixe "Dumuzi", zeul păstorilor. 5) Actele de „credință și obediență religioasă”, În mod special „drama cultică” („căsătoria sacră”, celebrată În timpul sărbătorii Anului Nou), funcția Plângerilor pentru moartea lui Dumuzixe "Dumuzi", ca și diferitele practici legate de temple intenționau să facă puterea „numinoasă” divină prezentă În viața oamenilor. 6) Realizarea unei concepții antropomorfe a divinității În viața omului În funcție de modelul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Marduk", după ce l-a ucis pe Kinguxe "Kingu", „i-a luat „Tablele Destinelor”, care nu i se cuveneau”. Așadar, Marduk este acum cel care conduce lumea și se crede că Își exercită stăpânirea din sanctuarul său babilonian Esagila. Aici se celebrează În fiecare an sărbătoarea solemnă a Anului Nou (akștu), În timpul căreia se citește În public En¿ma eliș: cu această ocazie, Marduk hotărăște pentru tot anul destinele Babiloniei. Mardukxe "Marduk" este preamărit și ca zeu al Înțelepciunii, al sfatului, al
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cf. mai ales subcapitolul 3.5c). Strâns legată de tema noastră este și doctrina exprimată de celebrarea sărbătorii Anului Nou În Babilon (akștu). În cetatea Babilon, dar și În alte cetăți mesopotamiene, această sărbătoare, care dura mai multe zile se celebra În cinstea lui Mardukxe "Marduk". În timpul sărbătorii se citea public En¿ma eliș și se implorau de la Marduk destine favorabile pentru tot anul, pentru rege, cetate, țară și popor. Marduk mai era numit și „Orânduitor al destinelor” (mukin uÌurti) și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
care se reflecta și În viața civilă. Despre acest lucru scrie G. Furlani (1928-1929, vol. II, pp. 200-201): Calendarul sacru stabilește cui Îi este dedicată fiecare lună, cui Îi este dedicată fiecare zi și dă dispoziții despre ceremoniile care trebuie celebrate În fiecare lună și zi. Mai mult, hemerologii dau indicații minuțioase și exacte despre numele fiecărei zile, despre divinitatea căreia Îi este dedicată o zi sau alta, despre sărbătoarea care trebuie celebrată În ziua respectivă, despre caracterul favorabil sau nefast
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
zi și dă dispoziții despre ceremoniile care trebuie celebrate În fiecare lună și zi. Mai mult, hemerologii dau indicații minuțioase și exacte despre numele fiecărei zile, despre divinitatea căreia Îi este dedicată o zi sau alta, despre sărbătoarea care trebuie celebrată În ziua respectivă, despre caracterul favorabil sau nefast al fiecărei zile... Calendarul sacru, atât cel lunar, cât și cel zilnic, depindea de calendarul astronomic, care avea la bază fazele lunii. De cele mai multe ori, lunile (mensologia) purtau numele unei divinități sau
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
atestate temple sau sărbători. Se poate stabili că panteonul din Kaniș era format din divinități precum Așșiyatxe "Așșiyat", ¾alkixe "H~alki", Inaraxe "Inara", Ișput, Pirwaxe "Pirwa", Tarawaxe "Tarawa", pe care le găsim mai târziu, Împreună cu alți zei, În ritualele hitite celebrate de „cântărețul din Kaniș”. Dat fiind caracterul predominant comercial-economic al documentării, nu avem posibilitatea de a cunoaște cultul acestor divinități, nici de a da aceste nume statuetelor descoperite sau reprezentărilor divine de pe sigilii. Acestea din urmă prezintă două modele iconografice
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
centre precum Șapinuwa, sediu al unei școli de scribi de la care provin tăblițele În hurrită pentru Tașmișarri și Tadu¿epa. Prezența componentei hurrite În religia acestei perioade nu pare să se extindă Încă și la sărbătorile pe care suveranul le celebra pentru zeii țării ca reprezentat al populației hatice; În cadrul acestor sărbători, se mențin Încă zeii vechiului panteon hatico-hitit. Ne gândim aici la recuperarea zeului furtunii din Nerikxe "Nerik" (divinitate hatică) de către regele Arnuwanda și Așmunika, regina sa, care, de altfel
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În interiorul listelor din tratate și răspunde În primul rând dorinței de centralizare a regelui. În aceeași perioadă, un analog fenomen de sistematizare este aplicat și practicii cultuale, astfel Încât vechile sărbători locale sunt Înghițite de mari sărbători periodice, desfășurate În capitală, celebrate de rege și de familia regală. Echilibrul dificil și precar Între cultele locale și cultul oficial al statului, creat În prima parte a imperiului, Începe să se altereze odată cu domnia lui Muwatalli, inițial În favoarea componentei religioase luviano-hurrite și, mai apoi
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
prezente și În cel mai vechi panteon hurrit: zeița sumeriană a Lunii, Ningalxe "Ningal", soția lui Kușu¿, zeul Înțelepciunii, Ea, zeul sumerian Enlilxe "Enlil" și soția sa, Ninlilxe "Ninlil". O situație aparte avem În cazul divinităților al căror cult este celebrat de „cântărețul din Kaniș” (Jakob-Rost, 1971) sau de „oamenii din Neșa” În limba „neșită” (denumirea pe care hitiții o dau propriei lor limbi). Într-adevăr, pe lângă zeii deja menționați În legătură cu textele din coloniile asiriene (vezi subcapitolul 1), mai apar și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În cultul divinităților locale, În jurul cărora existau panteonuri minore. Aceste culte au rămas nealterate de-a lungul Întregii istorii hitite, chiar și atunci când, În epoca imperială, suveranii de la Hattușaș le-au Înglobat În programul marilor sărbători ale anotimpurilor, care erau celebrate, personal, de rege și de regină și/sau de principe În timpul unei călătorii cultuale (reală și/sau simbolică), În cursul căreia se ajungea În principalele centre anatoliene. Acest respect al tradițiilor locale, bine atestat, de instrucțiunile lui Arnuwanda pentru guvernatorii
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
unor sărbători mensuale și anuale, legate fie de fenomene atmosferice și momente speciale ale producției agricole (de exemplu, „sărbătoarea ploii”, „sărbătoarea recoltei”, „sărbătoarea pământului” etc.), fie de anotimpuri. Cele mai importante erau sărbătorile de primăvară și de toamnă, care erau celebrate pentru fiecare divinitate din templu În parte, pentru că se legau de fazele principalele ale ciclului agricol. Această legătură era subliniată simbolic de introducerea În sărbătoarea primăverii și În cea a toamnei a ceremoniei deschiderii și Închiderii a acelor pithoi, care
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Cate, 1988). Aceste sărbători, de la care ne-au parvenit atât tăblițe care le prezintă conținutul, cât și multe ritualuri cotidiene, prevedeau o călătorie cultuală (reală și/sau simbolică) ce pornea de la Hattușaș și trecea prin diferite centre anatoliene, unde se celebrau vechile sărbători locale. Printre multe alte sărbători ale căror descrieri s-au păstrat, un interes aparate prezintă vechea sărbătoare hitită a KI.LAM („piață”; „portal sau portic”), care se desfășura timp de trei zile În capitală (Singer, 1983, 1984), probabil
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Telipinuxe "Telipinu" din ¾an¿ana și Kașka (lângă Sungurlu de astăzi; cf. Haas-Jakob Rost, 1984) descrie faptul că ceremonia avea loc „În al nouălea an” (al domniei suveranului); pe lângă aceasta, Într-un fragment din Analele sale, Murșili al II-lea celebrează În al douăzeci și doilea an de domnie „marile sărbători ale anului al șaselea”. Caracterul oficial al ritualurilor festive cerea ca aceste culte să fie celebrate personal de rege și regină, Însoțiți de multe ori de principele moștenitor și de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
domniei suveranului); pe lângă aceasta, Într-un fragment din Analele sale, Murșili al II-lea celebrează În al douăzeci și doilea an de domnie „marile sărbători ale anului al șaselea”. Caracterul oficial al ritualurilor festive cerea ca aceste culte să fie celebrate personal de rege și regină, Însoțiți de multe ori de principele moștenitor și de alți fii sau de un delegat, În general un principe sau un preot. Angajarea cultuală a suveranului, care trebuie să fi fost foarte obositoare, având În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]