6,287 matches
-
și telenovela filosofică a lui Marinescu, în care actori mari (Dinică, Vișan, Uritescu, Visu) înoată, ca peștii într-un borcan cu apă, în plasa unui scenariu inept și ieftin. La celălalt capăt al spectrului vedem tot mai clar emergența unui cinema tânăr de cea mai bună factură : cel al unui vechi debutant, precum Nae Caranfil care a deschis un drum, odată cu E pericoloso sporgersi , și cel al unor proaspăt debutanți, precum Mungiu și Muntean. Caranfil și Mungiu sunt mai apropiați din
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
spectatorilor câtorva festivaluri internaționale, fac mai mult decât o breșă într-o cinematografie anemică și subsidiată, dominată de dinozauri bugetivori, manieriști și megalomani și de mici învârteli clientelare în sfera de influență a CNC. Ei impun un posibil model de Cinema, care se opune vădit reciclărilor sclerozate ale maeștrilor de mai an. Un Cinema viu, vital și branșat la realitate, pentru care un scenariu bine scris contează infinit mai mult decât un plonjeu meseriaș. Un Cinema conectat la timpul său, hrănit
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
anemică și subsidiată, dominată de dinozauri bugetivori, manieriști și megalomani și de mici învârteli clientelare în sfera de influență a CNC. Ei impun un posibil model de Cinema, care se opune vădit reciclărilor sclerozate ale maeștrilor de mai an. Un Cinema viu, vital și branșat la realitate, pentru care un scenariu bine scris contează infinit mai mult decât un plonjeu meseriaș. Un Cinema conectat la timpul său, hrănit de o nouă cinefilie în care nu intră doar venerația în genunchi în fața
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
impun un posibil model de Cinema, care se opune vădit reciclărilor sclerozate ale maeștrilor de mai an. Un Cinema viu, vital și branșat la realitate, pentru care un scenariu bine scris contează infinit mai mult decât un plonjeu meseriaș. Un Cinema conectat la timpul său, hrănit de o nouă cinefilie în care nu intră doar venerația în genunchi în fața unor Tarkovski sau Fellini, ci și cultul lucrului bine făcut, învățat de la regizori subestimați ca Billy Wilder, sau eficiența comunicațională și ritmul
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
la inconsecvențele și amicițiile inerente...) Unul se leagă de fragilitatea canonului în cazul artei a șaptea : câți dintre criticii noștri (care nu sunt numai cronicari !) și-au bătut capul să discute în mod serios acest canon, în condițiile în care Cinemaul (românesc) rămâne Cenușăreasa artelor, cu o influență cvasinulă asupra paradigmei culturale blocate în triada regală Literatură-Muzică-Pictură ? în România, din motive mult prea numeroase pentru a fi analizate aici, Cinemaul nu face parte din canonul cultural obligatoriu. “i poate că nu
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
să discute în mod serios acest canon, în condițiile în care Cinemaul (românesc) rămâne Cenușăreasa artelor, cu o influență cvasinulă asupra paradigmei culturale blocate în triada regală Literatură-Muzică-Pictură ? în România, din motive mult prea numeroase pentru a fi analizate aici, Cinemaul nu face parte din canonul cultural obligatoriu. “i poate că nu este chiar o întâmplare că singurii cineaști pe care îi valorizează paradigma sus-menționată sunt nu doar regizori de film, ci mai ales de teatru : Liviu Ciulei și Lucian Pintilie
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
contemporan (Editura Meridiane, 1999), al cărei prim volum apărut se oprește imediat după obsedantul deceniu... Dar domnul Sava este un franctiror ocultat, marginalizat, izolat sau pur și simplu ignorat : dacă discutarea canonului este anevoioasă în cazul Literaturii, atunci, în cazul Cinemaului, ea este pur și simplu accidentală ! Al doilea obstacol ține de momentul mult prea recent (circa 4-5 ani) în care am asistat la irumperea și impunerea unui posibil nou cinematograf românesc făcut de tineri (de la Cristi Puiu la Cristi Mungiu
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
Caranfil era un debut care aducea într-adevăr ceva nou ; celelalte două nu făceau decât să continue cu vervă și panaș filmografii importante în condiții de libertate. în aceste condiții, nu cred că se poate vorbi despre o înnoire a cinemaului românesc înainte de seria consistentă de filme inaugurată de Marfa și banii al lui Puiu, urmat la scurtă vreme de Filantropica lui Caranfil, de Occident al lui Mungiu, de Furia lui Radu Muntean, de Examen al lui Titus Muntean, iar acum
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
așadar un contratimp fatal între cerere și ofertă. Un cineast adevărat spre deosebire de un meseriaș standardizat dorește să se exprime, să exprime Realitatea sau și una, și alta, în timp ce marele public, cum spuneam, nu vrea Iar atunci când nu-l găsește la cinema, rămâne închis în casă, cu televizorul deschis. Sclav adormit al automatismelor. Și totuși, Realitatea (un concept greu de circumscris, dar totuși operațional) este mai ales acum, după o jumătate de secol de amputare a ei de pe marile și micile ecrane
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
în artă e invers decât în democrație : cu cât votează mai mulți, cu atât valoarea absolută a unui premiu scade). Mai mult, Oscarul este un premiu național, cu zeci de secțiuni In USA We Trust și cu una singură alocată cinemaului internațional, în timp ce Palme dOr este rezultatul unei competiții, internaționale din start, în care se premiază cele mai bune filme dintre cele mai bune din toată lumea. Normal că, pentru un regizor, a lua Palma este infinit mai măgulitor decât a
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
în mod manifest politic, ci doar un manifest estetic... Acum șase ani deci, jaloanele minimalismului cinematografic românesc erau deja trasate : buget mic, filmări ”din mână”, sunet în priză directă și o poveste simplă, puternică și adevărată, care făcea inutile artificiile cinemaului tradițional. ̨ n anul următor, Cristi Mungiu participa și el, în aceeași secțiune a Cannes-ului, cu debutul său în lungmetraj, Occident. Numai că între Marfa și banii și Moartea domnului Lăzărescu există o continuitate stilistică, în timp ce între Occident și
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
box-office, devenind unul dintre filmele de succes ale acelui an. Acest parcurs diferit al celor mai înalt profilați cineaști români din clipa de față, aproape congeneri (Puiu are 40 de ani, Mungiu 39), spune destul de multe despre cum este văzut cinemaul la noi în țară și-n afară. El nu este (încă) o afacere, decât cu condiția ca filmul (marfa adică) să-și scoată investiția (banii) din vânzările internaționale ; este ceea ce s-a întâmplat cu siguranță în cazul lui 4, 3
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
ce nu-i aparține. Mai există o problemă : publicul autohton nu este interesat de film. Succesul lui Mungiu intră într-o paradigmă a succesului pur și simplu, în care este secundar, dacă nu irelevant faptul că el se întâmplă în cinema, fotbal sau modă. Bucuria miilor, poate milioanelor de români că un român de-al nostru a reușit acolo unde reușita are într-adevăr valoare se traduce mai mult prin dărâmarea ipso facto a unor clișee identitare : Nu-i vorbă, unele
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
insuficient. De fapt, tinerii se revoltă împotriva minciunii în care s-au complăcut generațiile anterioare ! Această minciună a fost conjugată pe toate modurile, pătrunzând profund în țesutul social și, prin extensie, artistic. în România, dacă voiai să te exprimi în cinema (artă cu largă deschidere spre mase), trebuia să accepți anumite concesii. Ecranizările (o soluție de ieșire din impas !) erau evazioniste, dar, până la urmă, (tot) ideologice ; filmele istorice erau ideologice ; până și comediile erau ideologice... ! Comunismul a însemnat nu doar frig
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
un road-movie (cu Salvarea !), combinat cu o dramă - și, susține regizorul, comedie neagră. A fost sau n-a fost ? a fost o comedie - și totodată parodie de talk show , fiind în același timp cel mai minimalist experiment încercat vreodată în cinemaul românesc (gen film de autor cu instalație ready made !). Cum mi-am petrecut sfârșitul lumii al lui Cătălin Mitulescu a fost o dramedie nostalgică, recuperând nu doar atmosfera anilor de dinainte de 89, ci și ceva din ideea de frescă socială
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
omonim scris de Cecilia “tefănescu) și totodată un autentic love story ce (re)aducea ceva care, dacă a existat vreodată, a fost mai mult un accident : intimitatea. California Dreamin (nesfârșit) a fost cea mai ambițioasă combinație de genuri încercată de cinemaul românesc : o tragicomedie istorică, un love story și o parabolă identitară... în fine, 4, 3, 2 a fost deja publicitat inclusiv în mass-media străină drept thriller (ceea ce și este, la un nivel de suprafață). O altă caracteristică a multora dintre
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
recurs la avort pe vremea lui Ceaușescu (în anii 80). Toate aceste titluri arată cât se poate de clar că noul film românesc a pierdut și bine a făcut ! gustul parabolelor și al filmelor istorice, mizând în schimb pe un cinema direct, dur și fără menajamente, care privește realitatea în față aceasta fiind fie cea de după 89, fie cea de dinainte... Este ca disecția unui corp, în condițiile în care acel corp nici măcar nu era văzut vreodată gol în filmele de
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
seama de asta. Să fie oare acesta efectul 4, 3, 2 ? Tot ce se poate : filmul lui Cristian Mungiu a plasat bara mult prea sus, iar regizorii (sub)mediocri se tem să se măsoare cu el. Există două paradoxuri în cinemaul românesc : 1. deși se fac tot mai puține filme de la an la an, o treime se văd totuși încununate cu laurii marilor festivaluri (cum ar fi Cannes-ul) ; 2. deși regizorii (sub)mediocri disprețuiesc premiile alea (nevăzând în ele decât
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
și de critici, și de spectatorii obișnuiți... Din punctul de vedere al cifrelor, este drept că 4, 3, 2 a depășit 70 000 de intrări , lucru considerabil într-o țară ce nu mai numără decât vreo 30 de săli de cinema ! Dar, oricât de îmbucurător ar părea, acest lucru este rezultatul combinării a două evenimente accidentale și deci irepetabile : efectul Palme dOr și faptul că filmul a plecat la cucerirea publicului într o caravană care a mers în mai multe
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
Radu Muntean și Răzvan Rădulescu 1. Unii au criticat filmele voastre (Furia, respectiv Marfa și banii) din cauza „limbajuluiș. Cică ar fi „suburbanș... Ce le răspundeți ? 2. Este această „felie de viațăș (sub)urbană un decupaj voit polemic cu un anumit cinema românesc sau pur și simplu nu v-ați pus problema asta ? 3. Credeți că omul care merge să vă vadă filmele are motive să se simtă „agresatș ? 4. Trebuie să se gândească un regizor, respectiv un scenarist la „impactul asupra
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
reușesc să devină vii în măsura în care vorbesc și acționează firesc. E foarte important pentru un film care se dorește realist să aibă personaje credibile. Pudibonzii care nu pot auzi decât înjurăturile din film, dar și categoria de spectatori care vin la cinema atrași tocmai de acest limbaj suburban nu intră în publicul meu țintă (după atâtea reclame, am început să vorbesc în termeni de publicitate), deci în principiu nu mă interesează părerea lor. “i spun asta în condițiile în care nu fac
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
public. Cred că absolut orice tip de manifestare artistică ar trebui să implice o relație între creator și public, altfel e doar un fel de masturbare mai mult sau mai puțin intelectuală. Nu e nici o filosofie aici. Fie că privești cinemaul ca un business și faci filme comerciale, fie că îți dorești ca prin filmele tale să zgudui conștiințe, ai nevoie de public. Acuma, cum faci asta și ce compromisuri îți permiți pentru a atrage în sală un public admirator de
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
profesional, nu-mi doresc să fac filme doar pentru festivalurile internaționale. Nu sunt ipocrit și recunosc că m-ar bucura să iau coronițe de recunoaștere internațională, dar nu voi ignora publicul român, oricât de tarat ar fi de experiența unui cinema românesc prăfuit și de oferta de filme străine predominant proaste. Nu-mi propun un dialog polemic cu nimeni. Tu probabil te referi la marea masă de filme românești presau postrevoluționare, sufocate de metaforuțe și pline de personaje artificiale care vorbesc
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
masă de filme românești presau postrevoluționare, sufocate de metaforuțe și pline de personaje artificiale care vorbesc ca din cărțile proaste. Posibil ca frustrarea mea cinematografică, acumulată în mulți ani, să fie unul dintre motivele pentru care îmi doresc să fac cinema direct și frust, dar nu e în nici un caz vorba despre o polemică. E o miză mult prea mică. Nu e neapărat rău ca spectatorii să se simtă agresați, e oricum mult mai bine decât să nu simtă nimic. E
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
privim cu curaj în oglindă pentru a merge mai departe, și pentru asta, ce să-i faci, trebuie să mai agresezi pe câte unii. Sigur, dacă faci un sondaj de opinie, în principiu, românii și-ar dori să vadă la cinema o comedie bună sau un film de dragoste sensibil ; nimic rău în asta, într-o cinematografie normală e loc și pentru astfel de filme. Doar că mai avem mult până acolo. Dacă profesionalismul, bunăvoința, politețea... Răzvan Rădulescu : 1. Am redus
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]