38,100 matches
-
a cititorului, ecrane ale transpunerii noastre sub semnul intropatiei): "Meșteșugul scrisului - întrucît e artă - nu spune totul. Montesquieu, se știe, cere să existe saltul de la o idee, de la o imagine la alta. În aceste goluri se inserează puterea fabulatorie a cititorului, iar emoția artistică din aceasta chiar ia naștere: din capacitatea-i umplătoare a intervalelor". Dar libertate nu înseamnă dezordine, abuz, desubstanțiere. Soranei Coroamă-Stanca i se prescrie "părăsirea totală a verbiajului așa-zis tineresc-jovial-ștrengăresc, cu aluzii și trimiteri la preocupări ale
Reumanizarea criticii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16311_a_17636]
-
o semnificație existențială. N. Steinhardt s-a manifestat ca un adversar decis al structuraliștilor, atacînd "terminologia lor invariabilă, lexicul lor categoric îngrădit, tonul lor sentențios, repulsia lor acută pentru spontaneitate, îmbufnata lor minuție, distanța scorțoasă la care se mențin în raport cu cititorii, totala neputință de a se bucura și a-și descreți fruntea, voita lor ferecare într-un perimetru îngust și etanș (alimentat de un singur izvor energetic - și acela nu al naturii, al unor stații intermediare), confundarea severității științifice cu prețiozitatea
Reumanizarea criticii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16311_a_17636]
-
septembrie și în Marea Britanie, dar cred că i s-ar fi potrivit mai bine, de la bun început, un idiom englezesc pur-sînge. Însă faptul că a fost tradusă e atît de valoros în sine, încît nu merită căutat nod în papură. Cititorii din România vor fi citit deja, nu o dată, ci de mai multe ori, acest excepțional Jurnal, iar criticii au avut deja multe de spus. Nu vreau să adaug nimic - aici și acum - la analiza conținutului cărții, ci prefer să comentez
Tragedia diferenței by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16322_a_17647]
-
această traducere, fuziunea de orizonturi va fi esențială. Nu cred că Paul Bailey ajunge în stadiul ei. Dar nici nu sînt sigură că vina îi aparține integral. E ușor de ghicit cum vor fi priviți intelectualii români din preajma războiului de către cititorii occidentali ai Jurnalului: grotesc antisemiți, lași, oportuniști, cruzi, complet lipsiți de loialitate față de un prieten aflat la nevoie. În cronica sa, Bailey prezintă cu oarece detalii "cazul" amiciției dintre Mihail Sebastian și Nae Ionescu, citînd din faimoasa (și infama) prefață
Tragedia diferenței by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16322_a_17647]
-
paragrafe mai jos, cînd Bailey parafrazează o sintagmă adresată de Eugen Ionescu tizului său Nae - brută mediocră - ceva-ți spune că recenzentul însuși e total de acord cu caracterizarea. Și, iarăși, alte cîteva paragrafe mai jos, Bailey remarcă, pentru beneficiul cititorului occidental nefamiliarizat cu istoria României, că Sebastian a fost martorul a trei regimuri fasciste, pe perioada scrierii jurnalului: cel al lui Carol al II lea, al generalului Antonescu și Gărzii de Fier, și în fine al generalului Antonescu drept unic
Tragedia diferenței by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16322_a_17647]
-
și în fine al generalului Antonescu drept unic lider. "Interesant în tipul de fascism mistic pentru care au optat Eliade și alți intelectuali," observă Bailey, "este disprețul egal atît pentru capitalism, cît și pentru socialism". Jurnalul lui Mihail Sebastian prezintă cititorilor străini o țară sfîșiată între variante de extremism, incapabilă de vederi liberale sau moderate. În momentul de față, în România se fac simțite eforturi reale de analiză lucidă a istoriei tulburi a acelor vremuri, precum și a calibrului - intelectual și politic
Tragedia diferenței by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16322_a_17647]
-
atîta amar de vreme să ne învețe că nici nu ar exista măcar. Pentru cei care vor citi cartea din acea poziție exotopică sugerată de Todorov, panorama e înspăimîntătoare. Iar recenta controversă stîrnită de scrisoarea domnului Tamás (presupunînd că un cititor occidental ar avea știre de ea) o face, într-un fel, chiar mai înspăimîntătoare: iuțeala cu care unii intelectuali români s-au repezit să-i arate că nu are dreptate dovedește cît de surzi putem fi la ceea ce au de
Tragedia diferenței by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16322_a_17647]
-
monstru. Este vorba, să recunoaștem, de un pariu greu de câștigat, cu atât mai greu cu cât Stelian Țurlea nu mai are libertatea pe care o avea Victor Hugo de a folosi o retorică romantică pentru a-i înduioșa pe cititori. O altă dificultate derivă din faptul că personajul joacă și rolul de narator, că romanul este scris, deci, la persoana întâi, din perspectiva unui pitic diform, marginalizat de oamenii normali. Îți trebuie multă imaginație ca să te substitui unui asemenea personaj
UN PROFESIONIST AL SCRISULUI by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16348_a_17673]
-
-se printre scârnăviile unor broaște cu spinările pleznind de umflături de puroi care se prelinge în lungul labelor" ș.a.m.d. Toate aceste forme halucinante, desprinse parcă din picturile lui Bosch, amplifică rezonanța pe care romanul o are în conștiința cititorului. Stelian Țurlea știe să prelucreze artistic materia epică brută. Și dă dovadă și de un gust sigur, evitând alunecarea în melodramă. Satira de moravuri din subtext Cărțile pentru copii sunt și ele scrise cu o mână neezitantă, de un povestitor
UN PROFESIONIST AL SCRISULUI by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16348_a_17673]
-
a fost, în felul lui, un estet, ca și Wilde, un hedonist, căruia i-a plăcut să trăiască, adorat de femei chiar și la optzeci de ani, după ce le adorase el însuși întreaga viață, automobilist fanatic, globe-trotter, sportiv și infatigabil cititor de literatură. Partea proastă cu Morand este, după cum remarcă Pierre Lepape în Dosarul pe care îl consacră scriitorului Le Monde des Livres din 23 februarie, că el a ales totdeauna le pire, ceea ce a fost mai rău, pe românește. "Sînt
Wilde și Morand by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16345_a_17670]
-
autorul după ce pune pe două coloane ceea ce vorbește în favoarea, respectiv în defavoarea lui Morand. La 25 de ani de la moarte, e redescoperit eseistul, criticul din Jurnal inutil, unul din cei mai buni din literatura franceză, portretist și judecător inegalabil. Altfel spus, cititorul din Morand. Spre deosebire însă de Wilde, beneficiar al liberalizării moravurilor și al unei alte concepții despre drepturile omului, Morand continuă să plătească un tribut foarte mare pentru antisemitismul și colaboraționismul său. Ba chiar unul tot mai mare, fiindcă, în
Wilde și Morand by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16345_a_17670]
-
lecturi ideale de vacanță, propun doar o răsfoire a dicționarului pe care de obicei îl consultăm sub presiunea urgenței. Acum îl voi lua ca pretext pentru asociații de cuvinte și de idei, oprindu-mă asupra cîtorva termeni care pot trezi cititorului nespecialist unele ecouri de lectură. Noul volum din DLR tratează detaliat substantivul zai, necuprins în DEX și care trezise destulă uimire pe la începutul anilor '90, când a fost folosit într-un reportaj; majoritatea vorbitorilor nu-l cunoșteau, așa că zai și
Divagații (pornind de la litera Z) by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16362_a_17687]
-
citate în care apare zacuscă, iar interjecția zău prilejuiește o trecere în revistă (începînd cu anul 1581) a unor pasaje interesante prin trăsăturile lor de oralitate. Cuvîntul zăstimp (neinclus în DEX) apare la momentul potrivit pentru a-i liniști pe cititorii lui Șerban Foarță, care au putut găsi în recenta sa antologie Opera somnia (Polirom 2000), chiar în primul vers al Preambulului, o modificare față de versiunea anterioară a textului (răstimp fiind substituit de zăstimp): "Mai lasă-ne-n zăstimpul roz, / să
Divagații (pornind de la litera Z) by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16362_a_17687]
-
scuz, ca și cum angajarea pe cărările parodiei ar fi fost oarecum neserioasă, ulterior am procedat cu o siguranță plină de virtuozitate, încredințat că era vorba nu doar de un lucru legitim, ci de o datorie sacră". Pot anticipa cu ușurință reacțiile cititorilor. Este, de altfel, și singura modalitate de a prezenta adecvat această carte. În primul rînd veți rîde foarte mult. Eco nu pozează în mizantrop; nu este un ironic acid, incomod, ci, mai curînd un comic profesionist (multe poante sînt seinfeldiene
Cum se scrie o carte bună by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16351_a_17676]
-
cea vizată. Sînt deconstruite parodic discursurile mediatice, osificate, incapabile să stabilească o ordine a priorităților. Autorul joacă rolul receptorului care nu poate distinge gravitatea concretă a unor fapte, bombardat fiind de un ton apocaliptic fără variații. În al doilea rînd, cititorul cunoscător al lui Eco va putea identifica cu ușurință cîțiva algoritmi specifici literaturii acestui autor. Pendulul lui Foucault se regăsește în multe dintre aceste mici narațiuni; titlul lor spune tot: "Cum am intrat în Loja PP2" sau "Cum să devii
Cum se scrie o carte bună by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16351_a_17676]
-
Eco avid de a transforma în poveste, în literatură pură, tot ce întîlnește. Firescul, nonșalanța cu care apropie literatura de viață sînt remarcabile. Sînt printre altele și cauza succesului enorm la public. Deviza "lăsați-mă să mă amuz" devine molipsitoare. Cititorul se va bucura fără rest de un umor inteligent, imprevizibil, de cea mai bună calitate. Și se va mai bucura de un fapt destul de rar în lumea intelectuală contemporană: un mare scriitor care ține să-și amuze lectorii, care le
Cum se scrie o carte bună by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16351_a_17676]
-
ce altceva ar putea să sugereze titlul volumului de față, acompaniat, ironic, de enigmaticul subtitlu, Universul meu?). Însă pe măsură ce lectura înaintează, ne dăm seama că, această voluptate a cufundării în ficțiune, este contagioasă, că "pofta" de întîmplări năstrușnice se transmite cititorului, prins, asemenea șahului din cele 1001 de nopți, într-o rețea practic nesfîrșită de istorii, mai vesele sau mai triste, absurde sau prozaice, toate remarcabil construite, prin alternarea dialogurilor și monologurilor cu narațiunea, într-un echilibru desăvîrșit. Conversațiile se desfășoară
Hrabal, Baltisberger, bestialul doctor Quartz și a treia Europă by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16350_a_17675]
-
în lipsa unui refugiu. Rămasă tăcută lumea aceasta ar fi îngrozitor de tristă. Un alt "narcotic" este, fără doar și poate lectura. După amiaza anostă pentru toți ceilalți clienți ai unei cîrciumi din Praga, este cît se poate de interesantă pentru tînărul cititor absorbit, într-o asemenea măsură de pagina scrisă, încît pare cu totul abstras realității curente, meschină și trivială (O după amiază anostă). De asemenea, un alt personaj din Cursul seral de astă dată, mărturisește că, îndată ce ajunge acasă se dedică
Hrabal, Baltisberger, bestialul doctor Quartz și a treia Europă by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16350_a_17675]
-
Thomas Prinz intitulat Ankunft im Bukarest (Sosirea la București) constituie o astfel de excepție. Motivul este evident: cum aș fi putut rezista tentației de a citi această a doua carte a autorului german, diplomat de profesie, devreme ce pentru oricare cititor german originar din România și mai ales, cunoscător al realităților românești, titlul sună mai mult decît promițător. Înainte de a începe lectura mi s-au reactivat reminiscențe teoretice din anii facultății și ai celor imediat următori cînd, semiotizînd și textualizînd pe
Thomas Prinz - Sosirea la București sau Charlotte în acțiune by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/16323_a_17648]
-
Charlotte descoperă un vechi amic - pe Frank de la secția consulară, serviciul pașapoarte. Frank este și singura persoană de încredere în acest viespar uman în care ambasadorul, om fin dar bolnav, nu poate face nici pace, nici ordine. Despre Charlotte Valentin, cititorul află deja din primele pagini că este în vîrstă de 32 de ani, doctor în științe, mamă a doi copii, necăsătorită, fostă campioană olimpică la judo, diplomat de profesie. Împrejurările o vor pune în situația de a-și descoperi nebănuitele
Thomas Prinz - Sosirea la București sau Charlotte în acțiune by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/16323_a_17648]
-
față celor mai complicate situații în care intră, frecventînd în căutarea vinovaților mediile interlope, înfruntînd agenți ai fostei securități, implicați după '89 în structuri mafiote... Pe parcursul celor peste 250 de pagini ale romanului, autorul nu pierde ocazia de a furniza cititorilor nenumărate detalii (păcătuind pe alocuri prin didacticism) despre istoria României, despre obiceiurile locuitorilor ei, despre trecutul comunist și prezentul post-comunist. Elemente pe care un cititor atent al presei le recunoaște ca fiind specifice scenei românești post-decembriste nu scapă din raza
Thomas Prinz - Sosirea la București sau Charlotte în acțiune by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/16323_a_17648]
-
Pe parcursul celor peste 250 de pagini ale romanului, autorul nu pierde ocazia de a furniza cititorilor nenumărate detalii (păcătuind pe alocuri prin didacticism) despre istoria României, despre obiceiurile locuitorilor ei, despre trecutul comunist și prezentul post-comunist. Elemente pe care un cititor atent al presei le recunoaște ca fiind specifice scenei românești post-decembriste nu scapă din raza de observație a autorului, care le și evocă: practicile frauduloase ale unor firme, natura mafiotă a unor relații de afaceri, perfidia unor foști agenți ai
Thomas Prinz - Sosirea la București sau Charlotte în acțiune by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/16323_a_17648]
-
foști agenți ai securității, practici ilegale de procurare a unor pașapoarte, neputința autorităților germane de a le veni de hac infractorilor și așa mai departe. Peisajul mohorît al unui București iernatic și înghețat conferă un plus de culoare locală. Printre cititorii germani ai așa-numitului gen "policier" puțini sînt cei familiarizați cu realitățile românești. Este principalul motiv pentru care autorul a recurs, cam abuziv, la descrieri explicative. Cît despre diplomații occidentali, trimiterea lor în capitalele est-europene și mai ales "balcanice" (deși
Thomas Prinz - Sosirea la București sau Charlotte în acțiune by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/16323_a_17648]
-
trimiterea lor în capitalele est-europene și mai ales "balcanice" (deși preferabile celora din unele țări africane), nu constituie deloc un titlu de glorie, fapt de asemenea explicat în cuprinsul romanului. Concomitent însă, în calitatea sa de "insider", autorul cărții livrează cititorului, recurgînd firește la discursul narativ, numeroase detalii cu caracter "confidențial" despre culisele saloanelor diplomatice. Thomas Prinz a fost realmente detașat la Ambasada Germană din București între anii 1993-1997. Între fapte și ficțiune, romanul său începe cu ilustra formulă conform căreia
Thomas Prinz - Sosirea la București sau Charlotte în acțiune by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/16323_a_17648]
-
între anii 1993-1997. Între fapte și ficțiune, romanul său începe cu ilustra formulă conform căreia "orice asemănare a întîmplărilor și personajelor cărții cu situații și cu persoane reale este pur întîmplătoare și neintenționată". O formulă care, din capul locului, îndeamnă cititorul să opereze distincții nete dar și corespondențe posibile între real și imaginar. Cu totul, remarcabile în romanul de factură polițistă Ankunft in Bukarest sunt cîteva elemente care pledează în favoarea calităților literare ale lui Thomas Prinz. Stilul sarcastic, ironia, o bine
Thomas Prinz - Sosirea la București sau Charlotte în acțiune by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/16323_a_17648]