5,493 matches
-
înnobila cu însemnele sacre ale mitului: însă poetul nu-și proiectează numai ochiul în acest spațiu magic, întrucât elementele vizuale ce-1 populează relevă „o anumită facultate transgresivă peste diferitele granițe ontologice, semănate pe traiectul marilor depărtări cosmice, în vederea unei comuniuni afective cu aspectele stihiale", ci întreaga sa ființă, „profilată, prin însăși structura ei, pe unda marilor depărtări" . Versurile din „Călin..." sugerează astfel existența unor orizonturi nemărginite, dincolo de hotarul ce marchează „trecerea unor nesfârșite obstacole în materie de întindere, de timp
Imagism eminescian. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1385]
-
carte prin care Dumnezeu i se dezvăluie în chip supranatural omului, fiind numită și Cuvânt al Domnului, având așadar rolul de a media comunicarea dintre divinitate și ființa umană. Starea de credință, de adeziune la creștinism este definită ca o comuniune a tuturor cu harurile divine. Acestă comuniune, co-părtășie, marchează destinul creștinismului care nu este niciodată singur, ci este în comuniune cu Dumnezeu, cu semenii săi și cu sinele său. Mihail Bahtin, analizând cuvântul în opera lui Dostoievski, observa că acesta
Motive biblice în opera lui F. M. Dostoievski. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Antonina Bliorţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1381]
-
în chip supranatural omului, fiind numită și Cuvânt al Domnului, având așadar rolul de a media comunicarea dintre divinitate și ființa umană. Starea de credință, de adeziune la creștinism este definită ca o comuniune a tuturor cu harurile divine. Acestă comuniune, co-părtășie, marchează destinul creștinismului care nu este niciodată singur, ci este în comuniune cu Dumnezeu, cu semenii săi și cu sinele său. Mihail Bahtin, analizând cuvântul în opera lui Dostoievski, observa că acesta are o structură preponderent dialogală. La nivelul
Motive biblice în opera lui F. M. Dostoievski. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Antonina Bliorţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1381]
-
de a media comunicarea dintre divinitate și ființa umană. Starea de credință, de adeziune la creștinism este definită ca o comuniune a tuturor cu harurile divine. Acestă comuniune, co-părtășie, marchează destinul creștinismului care nu este niciodată singur, ci este în comuniune cu Dumnezeu, cu semenii săi și cu sinele său. Mihail Bahtin, analizând cuvântul în opera lui Dostoievski, observa că acesta are o structură preponderent dialogală. La nivelul intrapersonal, dialogul este constituit dintr-o Dar conștiința dialogizată a eroului dostoievskian se
Motive biblice în opera lui F. M. Dostoievski. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Antonina Bliorţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1381]
-
al adresării”, al comunicării, chiar dacă această comunicare presupune o luptă a conștiințelor și mai rar „cuvântul eficient” , cel care anunță armonia și împăcarea. Modelul pe care opera dostoievskiană îl repetă este cel al lumii creștine, a cărei eficiență rezidă în comuniune. „în planul concepției sale utopic-religioase despre lume, Dostoievski transferă dialogul în eternitate, pe care o concepe ca pe o veșnică co bucurie, co-armonie. în planul romanului, această idee este într-un dialog mereu deschis, iar inițial în infinitul insolubil al
Motive biblice în opera lui F. M. Dostoievski. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Antonina Bliorţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1381]
-
că și noi am făcut mai multe, selectând pentru aici doar vreo două care mi s-au părut mai interesante. Am dorit foarte mult să pun poza asta aici, deoarece cred că este foarte reușită și reprezintă pentru mine o comuniune de idei între trei persoane la prima vedere deosebite, dar legate de aceeași pasiune, arta naivă. Chiar dacă există între noi diferențe destul de mari de vârstă și studii, asta nu a împiedicat o colaborare foarte bună pentru a prezenta în toate
Reșița 2008. In: Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1088]
-
colegul de facultate al tatălui meu, mai tânăr decât acesta, deoarece tata, student întârziat, servea ca locotenent activ, calitate ce-i îngăduia să-și ospăteze amicul, și e de presupus că pe cei doi îi lega și oarecare amiciție, oarecare comuniune de idei. Cum leafa locotenentului va fi fost destul de bună, cum îi plăceau cărțile, dispus fiind să cheltuiască pe ele, Petrache Țuțea, care nu dispunea deloc de fonduri (dovadă și activitatea ocazională în învățământul primar), dar spumega de personalitate, s-
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
Checais, apoi s-a căsătorit cu buna mea prietenă Anaida, vedetă a corpului de balet al Operei din București, menaj „perfect“ datorită, mai ales, devotamentului ei extraordinar, binecuvântat de Cel de Sus prin fetița lor. N-am fost niciodată prieteni, comuniunea noastră infantilă realizându se numai prin simțuri, cu puritatea ei „perversă“. Sandu a studiat, în vremea războiului, în Germania (ca Petru Dumitriu), a devenit inginer petrolist, a făcut sub comuniști câțiva ani de pușcărie din cauza legăturilor cu străinii, s-a
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
Cetățenia implică participarea, iar democrația exprimă cetățenia! Cetățenii citadini pot participa sau nu la conducerea treburilor publice. Fiecare în parte poate gândi că nu contează, dar important ar fi să conștientizeze cât de importanți devin cu toții atunci când comunică, intră în comuniune, constituie o comunitate. De regulă, prin orașele noastre există tendința de a-i lăsa pe funcționarii publici să acționeze în numele orașului... Participarea, implicarea locuitorilor se deprind prin socializare, prin învățare, prin muncă. Ar fi eronat să se presupună că oamenii
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
iasă din locuințele lor mizere prin orice mijloace au fost ademeniți cu ceea ce era practic irealizabil: o casă a lor. Din "legea Courant", unii au reținut doar acest cuvânt magic, casa, iar propaganda, o dată în plus, a creat iluzia unei comuniuni între guvern și popor. Un program politic tinzând să flateze spiritul individualist a fost prezentat ca o soluție pentru masele de defavorizați"115. Marile ansambluri și-au câștigat imaginea modernității în legătură cu recunoașterea, în cadrul politicii de amenajare teritorială, a rolului nevralgic
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
veritabilă, cu excepția națiunii și a reprezentantului ei, Țarul. Restul, proprietatea obștilor, familiilor etc., nu este decât o proprietate temporar concesionată ce nu se sprijină pe principiul stabilității. În toate epocile și în toate relațiile de viață, se poate vedea cum comuniunea de bunuri este principiul fundamental al societății rusești, în timp ce la alte popoare (...) acest principiu nu se aplică decât în relațiile familiale și de căsătorie” (Haxthausen, 1853, vol. III, 157). În mir-ul rusesc, împărțirea pământului se bazează pe principiul conform
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
toate romanele Desperado un refugiu în indeterminare: fie un simbol poetic deschide o stare de spirit meditativă, fie îndoiala în ce privește sensul real îl copleșește pe lector, fie încheierea retează așteptările și sporește de fapt pofta de lectură, de a continua comuniunea cu universul descoperit. În toate aceste cazuri, finalul deschis, prin felurite șiretlicuri, asigură supraviețuirea textului prin relectură. Autorul Desperado se asigură că lectorul nu numai că nu-l va uita, ci, în limita posibilului, nici nu-l va părăsi. Universul
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
sine a acestui unic erou. Ordinea incidentelor e aparent întâmplătoare. În realitate, eroul amână până la exasperare ceva stânjenitor, ceva ce e de fapt cheia dezaprobării lectorului, de care autorul e sigur de la bun început (nu și cititorul, încă înfometat de comuniune cu eroul). Dickens, surorile Brontë, Galsworthy aveau personaje pozitive și negative. Autorul Desperado nu cunoaște această delimitare. El ne oferă un erou atât bun cât și rău, atașant și dezagreabil, iar noi, lectorii, trebuie să ne abținem de la judecăți, fiindcă
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
la gură să vedem care va fi gândul următor al eroului și fraternizam cu el. Eliot îl cita pe Baudelaire cu "You! hypocrite lecteur! mon semblable, mon frère!"vrând să spună că lectorul și scriitorul se înfrățesc. Textul era marea comuniune. Pentru autorii Desperado, textul e competiție și adesea intimidare. Doris Lessing simte că creează doar atunci când așterne pe hârtie propoziții exasperante. Nu participăm de bună voie la aventurile eroilor ei (de obicei eroine). Lessing se opune diametral stării de spirit
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
e predominant o experiență lirică și creează un tip nou de lector: lectorul părtaș. Peter Ackroyd mărturisește pe ultima pagină: "această versiune a istoriei e născocită de mine". Trebuie de fapt să te supui voinței pricepute a autorului, care cere comuniune absolută, nimic mai puțin. Te conduce în locul unde tu ești el. Iei parte la un ritual sacru (imaginația romancierului); romanul devine comuniune, ești inclus într-o inteligență creatoare. Lectura lui Ackroyd este o experiență copleșitoare. Cartea începe cu anunțarea unui
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
a istoriei e născocită de mine". Trebuie de fapt să te supui voinței pricepute a autorului, care cere comuniune absolută, nimic mai puțin. Te conduce în locul unde tu ești el. Iei parte la un ritual sacru (imaginația romancierului); romanul devine comuniune, ești inclus într-o inteligență creatoare. Lectura lui Ackroyd este o experiență copleșitoare. Cartea începe cu anunțarea unui fapt istoric: în 1711, al nouălea an al domniei Reginei Anne, s-a votat un act al Parlamentului pentru ridicarea a șapte
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
istoria, literatura, pictura englezească. Cei doi singuratici, tatăl văduv și fiul fără mamă, au în comun o "moștenire tainică" dar, ciudat pentru lector, Peter Ackroyd nu explică nicăieri în ce constă ea. Amintirea copilăriei lui Tim e amintirea unei profunde comuniuni, dar și spaime. Tatăl îi citește seara din The Pilgrim's Progress și Alice in Wonderland. Copilul nu merge la școală, studiază cu tatăl lui "muzica englezească", și are vise incredibile, transe de fapt, în care Clement Harcombe citește o
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
care Tim îl presimte fără a-l înțelege de fapt. El vorbește despre "lumea aceea în care am intrat pentru scurt timp". Bunicul lui, William Sinclair, care vine să-l ia de la tatăl lui și să pună capăt timpuriei lui comuniuni cu inexprimabilul, habar n-are de această nesfârșire intuită de copil. El și nevasta lui, părinții Ceciliei, sunt oameni de treabă și de rând, care-i asigură lui Tim un cămin normal până ce-și termină școala. Tim nu vrea să
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
merge bine deloc cu ideea poemului moartea unui prieten apropiat dar lui Adcock îi place să-și șocheze lectorul, să-l ia prin surprindere. Poeta respinge compasiunea, fie a autorului pentru eroi, fie a lectorului pentru text. Dorește totuși o comuniune a lecturii cu creația, așa cum o doresc toți autorii Desperado. Ajunge la această comuniune pe ocolite, deconstruind rima, sentimentul, tandrețea, orizontul de așteptare. The Telephone Call (Telefonul) e o excelentă descriere a felului cum vede Adcock rolul poetului. Poemul e
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
place să-și șocheze lectorul, să-l ia prin surprindere. Poeta respinge compasiunea, fie a autorului pentru eroi, fie a lectorului pentru text. Dorește totuși o comuniune a lecturii cu creația, așa cum o doresc toți autorii Desperado. Ajunge la această comuniune pe ocolite, deconstruind rima, sentimentul, tandrețea, orizontul de așteptare. The Telephone Call (Telefonul) e o excelentă descriere a felului cum vede Adcock rolul poetului. Poemul e o loterie care nu oferă milionul de lire, ci experiența acestui milion. Nu e
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
și plăcere. Nu primește însă decât "o zi bună". Poeta amuțește. Împărtășim frustrarea eroinei (mai mult durere, de fapt durere pentru toate șansele ratate în viață), dar poeta refuză să compătimească. Noi o facem (lectorul trebuie să ajungă la o comuniune cu textul), dar e pe riscul nostru. Toate poemele lui Adcock sunt astfel de riscuri solitare, acte de bravură ridiculizate. Din ce în ce mai multe romane Desperado se apleacă asupra vârstei de mijloc, își iau intriga din îmbătrânire și nu din iubire. E
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Silence, Ca să rupem tăcerea). Întâi caută pacea sufletească, apoi descoperă "izolarea reciprocă". Soțul și soția sunt fiecare "destinul și aerul celuilalt", împart casa, priveliștea și viața, dar sunt două inteligențe distincte. Independența mentală schimbă tot. Nici măcar tandrețea nu poate declanșa comuniunea, poezia nu e o alianță. Peisajul general al poeziei lui Fainlight e cetatea. Observations of the Tower Block (Observând blocul turn) contemplă mulțimea de ferestre ale locului care adăpostește nenumărați indivizi: Pete de lumină. Oricât de târziu mă culc ori
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
formă care să includă ceea ce îndeobște e denumit "fapt" și "ficțiune". LV. Îți creezi propriul lector, un lector părtaș, care trebuie să se dea pe mâna expertă a autorului, iar acest autor nu are liniște până ce nu ajunge la o comuniune absolută. Cât pe ce să-l aduci pe cititor la punctul unde se transformă în autor. Lectura e parte dintr-un ritual sacru, care e în fond imaginația ta. Ești conștient de faptul că îți creezi un lector creator? PA
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
adăuga pe Woolf, Eliot și Joyce, ca însoțitori onorifici. LV. Virginia Woolf a decretat că dragostea nu mai e o temă pentru roman. Cei care au pus în practică teoria ei sunt de fapt autorii Desperado. Romanul tău este o comuniune cu inexprimabilul. Ce vorbe ar exprima mai bine tema ta esențială, obsesia majoră? PA. Obsesia mea majoră este iubirea trecutului față de prezent și a prezentului față de trecut. LV. Ai un umor fără limite. Te consideri atașat, detașat, ironic, prezent ori
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
poți reda exact deruta existențială. Nu mă deosebesc cu nimic de lectorii mei și nu urmăresc deloc să-i am în puterea mea. Și eu sunt la fel de derutat ca și ei. Relația autor-lector mi se pare a fi una de comuniune. Vreau să împart cu lectorul sentimentul de derută dar nu la modul direct și, dacă se poate, vreau s-o fac constructiv. Prin urmare le ofer deruta personajelor mele, care își caută o cale rezonabilă și încrezătoare pentru a-și
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]