5,487 matches
-
scrierile lui Walther von der Vogelweide din primele decenii ale secolului al XIII-lea (de menționat că nu traduce nici un citat, deși sunt mai puțin accesibile), relevându-le conținutul, particularitățile prozodice și de stil, comparate mereu cu altele similare, și conchizând că e cel mai modern dintre poeții timpului. Germanistul nu neglijează nici literatura clasică și modernă, așa cum atestă studiile despre Goethe, Kleist, Uhland, Nietzsche, Stefan George, Rilke ș.a., rămase în periodice, dar și Istoria literaturii germane (1943), o trecere în
TEMPEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290131_a_291460]
-
ca toată această confruntare să reprezinte în mod alegoric zbuciumul interior din mintea lui Gautama. În prima veghe a nopții, între orele 18-22, Śăkyamuni și-a amintit toate viețile sale anterioare, miile de nașteri prin care a trecut. „Desigur - a conchis el - această lume este neapărată și neajutorată și ca o roată se învârtește fără încetare”. Iluminatul a văzut că lumea nașterii și a morții, saṃsăra, era „lipsită de substanță, ca și măduva unui platan”. În cea de-a doua veghe
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
care să răspundă nevoilor țării, marile construcții din Capitală ș.a. sunt realizări remarcabile la care și-au adus contribuția, pe rând, potrivit „rota tivei“ guvernamentale dirijate imperturbabil de regele Carol, atât conservatorii, cât și, mai ales, liberalii. Simplificând, putem totuși conchide că Partidul Liberal, ca reprezentant al burgheziei, a fost, în perioada discutată, un partid de acțiune, de inițiative, în timp ce partidul conservator s-a manifestat îndeosebi ca un partid de cenzură, potrivit intereselor moșierimii, legate de marea proprietate funciară. 30 studiu
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
credea că e mobil. Și începu: — Precum vedeți, dacă punem mâna pe acest șurub, vedem că se învârtește, se învârtește, se învârtește... Dar, cu toate că conul Alecu făcea sforțări desperate ca să-l sucească, șuru bul nu se mișca deloc. Și atunci conchise: — ...se învârtește într-un mod imperceptibil! Cu o vorbă de spirit conul Alecu a scăpat de rușine. La franceză un foarte cult și distins profesor, Antonin Roques, căruia însă elevii îi făceau tot felul de zile amare fiindcă era străin
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
un bun gimnastic, se va urca pe stâlpii telegrafului și va tăia firul pentru ca cei de la închisoare să nu dea alarma. Bineînțeles toate acestea erau numai copilării. Atâta îndrăzneală începu să dea de bănuit. Cu spiritul nostru bănuitor, am și conchis că Zăgănescu este un spion al poliției. Bineînțeles că poliția avea cel puțin un spion printre noi, căci era sigur că poliția avusese cunoștință de întrunirea noastră. La un moment dat cineva vine să ne anunțe că poliția mișună primprejurul
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
ironie la raportul lui Vasile Alecsandri: „Talentul de poet, transformat în raportor de lucrări publice!... Recunosc autoritatea ilustrului om care stă astăzi la tribună; însă mărturisesc că acea autoritate, în materie de lucrări publice, pentru mine nu are nici o valoare“, conchizând: „Cum voiți dar, d-lor, ca să-mi formez eu o convicțiune? Pe de o parte d. ministru al Lucrărilor Publice declară că nu este o bază serioasă; pe de altă parte d. raportor se lasă a fi ademenit de idei
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
persecuțiuni în contra evreilor“, an. XXI, 2, 3, 4 ianuarie 1877, p. 6), unde textul acestora era precedat de o notă redacțională în care se preciza că afirmațiile calomnioase privind închipuitele persecuții antisemite din România apăruseră în presa maghiară, oficiosul liberal conchizând: „În fața acestor categorice declarări, repetăm că presa maghiară - oricari ar fi simțămintele ei către România - dacă mai are vreo urmă de loialitate și de bună credință, nu poate decât [agitația politică] Acum iată Nota pe care ministrul de Externe N.
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
guvernului rus ținea să adauge că dacă autoritățile române ar intenționa să întreprindă o asemenea acțiune, „cu cheltuiala și riscul lor“ o pot face numai cu „condițiunea absolută a unității comandei superioare care să rămână în mâinile generalisimului armatei imperiale“, conchizând cu tradiționala aroganță: „Rusia n are trebuință de ajutorul armatei române. Forțele pe care ea le-a pus în mișcare spre a lupta contra Turciei sunt mai mult decât îndestulătoare...“ (Memoriile, vol. IX, p. 92, la data de 17/29
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
realitate, asasinat. În adevăr, evadarea lui Pantazescu era o absurditate întrucât el nu mai avea decât foarte puține zile de stat în temniță până ce să-și sfârșească termenul. Pentru care folos ar fi încercat o evadare? Bineînțeles, ancheta oficială a conchis la o evadare, oricât de absurdă era versiunea, însă faptele, cât și convingerea generală a fost că Pantazescu fusese asasinat din ordin superior. Asupra acestui asasinat au circulat două versiuni. Întâia: Pantazescu, atât prin furtul de la Muzeu, cât mai ales
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
un somn foarte scurt după spectacol”. Cu aceeași dezinvoltură, relatează cum a reușit să se învoiască de la plenara Comitetului de Cultură, o ședință de la care nu se prea lipsește. „Trebuie să-i hoțomănim și să ne vedem de-ale noastre”, conchide. Pornit pe panta „mărturisirilor”, ține să adauge (pentru impresionare) că e „în mînă”: „Piesa la care lucrez acum curge. E o melodramă; lumea simte nevoia de melodramă... Sîntem activi, sîntem activi. Ce mă-sa? Nu-i așa, nea Titi?” * Era
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
adăugat că regretă că a pierdut un prieten posibil, că nu-l înțeleg, că sînt indiferent la opinia celor din jur, opinie (știe el) nefavorabilă(știu și eu că nu le-a convenit să le fiu șef tînăr), și a conchis, malițios, că între noi, de fapt, nu există nici asemănări nici diferențe! Altfel spus, nu ne putem compara! în replică, l-am invitat să-și recitească propriul „rond”, document psihologic foarte fidel în ceea ce-l privește, nici nu-și dă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cînd scrie, nu-i scapă caraghioslîcurile altora, ar fi început să jubileze: „Matei e Taur! Matei e Taur!” Scena, mărturisesc, m-a înveselit, demonstrîndu-mi încă o dată că oricine poate trece printr-o eclipsă de umor. „Am să l întreb - a conchis S., abandonînd ches tiunea vanității și revenind la «of»-ul său - ce crede el despre camaraderie?” *Eveniment misterios, moartea e supusă ipotezelor și interpretărilor celor mai diverse. Uneori anumite afirmații, gesturi și atitudini, mai vechi sau mai recente, ale celui
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
trag la treburi, uitînd aproape cu totul de el, mă duc la tata. Astăzi a fost ca și cum ne-am fi regăsit. Am stat oleacă împreună... Plec liniștit. Am să revin, poate, peste un an.” „Asta ne deosebește de animale”, a conchis el moralizator. *La cererea lui Constantin Nancu, am scris o pagină „Despre țărani”, neconvențională, pe alocuri polemică. O trec aci fiindcă, deși dată ziarului, am scris-o ca pentru jurnal. „întoarcerile în lumea satului, fie și cele imaginare, înseamnă, pentru
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
testemeluri, așadar basmale. Tot acolo [observația a fost reluată ulterior și în Istoria literaturii române de la început pînă azi] cuvîntul turcesc arzuri e folosit cu înțelesul de incendii. „Vezi să nu fie așa: înseamnă petiții, jalbe”. „E o țoapă intelectuală!”, conchidea Bălăiță după fiecare din aceste observații. De cînd s-a văzut refecat în „Săptămîna”, el îl disprețuiește profund pe nașul său literar. Teodor Mazilu, Marin Sorescu, Angela Marinescu, șt. Bănulescu și alții, în genere scriitori de succes, au fost minimalizați
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Voind să fie minimalizator cu orice preț, Mircea Iorgulescu i-a reproșat, în comentariul (dur) din „România literară”, că „face prea mare caz de Rahova, unde au murit doar 800 de oameni!” De aci, cît și din alte exemple - a conchis vorbitorul - se vede că „e mai dificil să-i convingi de anumite lucruri pe români decît pe străini”. „Tot intern ne batem, nu extern, în toate domeniile!”, a făcut el, excedat de atîta incomprehensiune și rea-voință. Partea din cuvîntul său
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
că Vasile Baran e mai bun decît Bălăiță”, mi-a declarat. La autorul Lumii în două zile crede că sînt urme din Márquez: de pildă, copilul din Albala care mănîncă pămînt, se umflă și crapă. „Aici nu-i spirit românesc”, conchide. În ultimii ani mi s-a insinuat, tot mai adînc, sentimentul precarității și inutilității. N-am fost dintotdeauna așa. Cîndva, am fost ardent, pasionat. Am pus suflet chiar și în discuțiile fără de nici o miză. Am luat partea celui slab. Am
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
să fiu pus șef peste ei, deși nu mă pricep și nici nu-mi place meseria asta”. Puțini din cei ce „merg acolo unde-i trimite partidul”, la mai bine, sînt conștienți de impostura lor. Fie și numai pentru atît - conchide N. -, tipul trebuie privit cu simpatie. *În armată, tata a fost ordonanță (una de maximă încredere, fapt pentru care ofițerul l-a lăsat să îngrijească de casa sa din Iași și astfel n-a ajuns pe front departe). Eu n-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
această întîmplare însă fratele lui N.B. a avut pierderi grele în gospodărie, apoi i s-au îmbolnăvit, pe rînd, în chip neașteptat, copilul și nevasta. A prins și el să se căiască și, prin rugăciuni, și-a redresat viața. „Astfel - conchide N.B. - am avut revelația unei puteri care întrece puterile omenești”. * Am aflat taina productivității în redactarea „telegramelor” a celor doi corespondenți ai presei centrale: Constantin Azoiței și Gheorghe Baltă. Telefonul nostru fiind ocupat, o urgență m-a obligat să intru
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
aibă o reacție nepotrivită, am mințit-o că... scrie. „și ce grad are?”, s-a interesat. „Maior, nu-i așa?” „Nu știu, ăștia nu-și arată gradele”, i-am spus, încercînd astfel să-i potolesc curiozitatea. „Atunci e general”, a conchis ea și s-a dus spre el, ca să-l cerceteze mai îndeaproape. *La ziua lui Costin (45 de ani), s-a discutat despre „tinerețea” redacției. „Tonul” l-a dat Nanianu, care pe nepregătite i-a aruncat redactorului-șef întrebarea: „Domnu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
nu simt această nevoie; nici pe cea a plimbatului. Sau care nu reacționează cum reacționăm noi la bancuri”. Cîndva, le-a cerut unor extremorientali să-i spună barem o anecdotă specifică. N-au înțeles întrebarea. „De fapt, n-au”, a conchis el. Din exemplele pe care li le-a dat, i-a interesat (și i-au cerut s-o repete) o anecdotă de Anton Bacalbașa (cea cu Drăgan și plutonierul). „E într-însa un element de universalitate, dar nu știm prea
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
avait apporté rien autre que la possibilité de lire les livres sublimes que nous lisons maintenant, déjà nous en féliciter et nous en réjouir.»” Dar efectul unor asemenea lecturi e că ele te fac să dorești și altceva. De aceea, conchide ziarista citată, trebuie „de préserver et de promouvoir de toutes nos forces la perestroïka”. *„Așteptarea îndelungată îmbolnăvește inima, iar dorința împlinită este pom al vieții” (Pildele lui Solomon XIII, 12). Proverbul e valabil atît pentru indivizi, cît și pentru popoare
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Cu cea mai frumoasă mireasă pe care am văzut-o”, a sărit de la locul său Eugen Verman. „O fată sănătoasă, isteață”. „Atît de isteață - i-a luat vorba A. - încît a tras banii de la nuntă pe un cec personal!”, a conchis el, care știe și alte lucruri, pe care, oricît nu l-aș iubi pe G., nu-mi face plăcere să le notez. *Tatăl lui Gelu a fost parcă mai coerent decît în alte dăți. Ceea ce spune concentrează ore de reflecție
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cu doi ani pentru a nu fi trecut printre copiii destinați gazării și s-a pretins muncitor, nu licean, pentru a părea mai util. „Sunt mort, așadar, pentru a putea continua să trăiesc - asta ar fi, poate, adevărata mea poveste”, conchide supraviețuitorul. „Opera mea, născută din moartea acelui copil, se dedică, astfel, milioanelor de morți și tuturor celor care Își mai amintesc de ei.” Discursul de la festivitatea Nobel mi-a parvenit În zilele când aflam despre atacurile fățișe și voalate cu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
acestor elemente de dublură ce a numit, și rezultatele practice efectuate de aceste elemente până în prezent. Fără o cunoaștere serioasă a situației de fapt, nu se poate afirma că toate elementele necesare au fost pregătite până astăzi, astfel încât se poate conchide că termenul fixat de legiuitor este prea scurt, cu atât mai mult cu cât din cauza războiului majoritatea românilor care dublau pe salariații (specialiștii) evrei, au fost mobilizați. Pentru a limita activitatea meseriașilor evrei, cât și pentru a reduce numărul lor
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
nu poate fi scrisă decît Împotriva romanului. În căutarea persoanei pierdute.” Autorul citatului adaugă că această literatură - despre proză fiind vorba - este poetică. Despre poezia romanelor lui Chevillard sau Echenoz vorbesc și alți cunoscători ai literaturii franceze contemporane. Așadar, putem conchide provizoriu și simplist, singura literatură care are valoare astăzi este poezie sau un derivat al genului. Poezia este așadar literatura pură anti-literară, literatura ieșită În decor. Revue de littérature générale nu e o carte de citit. N-are nici o continuitate
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]