5,380 matches
-
dar prostie, da, îl ia Părințelul în serios. Și cum mai credea el c-o să devină un fel de al doilea Căpitan, se distrează Curistul. Adică visa să împartă din nou cărticele propagandistice la colțul străzii, c-o să reorganizeze vechile cuiburi și așa mai departe. La vremuri noi, doctrine noi, zice Roja, mecanismul însă este același, trebuie să-ți găsești doar o masă de manevră, încolo totul merge ca pe roate, se gîndește. Ați și uitat de femeiuștile alea care parcă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
să fie și satisfăcută încet. În lumea animalelor și insectelor, natura a creat femela ca specimen superior, singurul dotat pentru supraviețuire și pentru perpetuarea speciei. Conform „legii junglei”, masculul există doar ca să ofere sămânța pentru generațiile viitoare și să protejeze cuibul, în timp ce femela îngrijește puii până la maturitate. Relațiile sexuale au loc în timpul sezonului de împerechere și, în timp ce toate femelele „în călduri” sunt fecundate, doar un mic procent dintre cei mai puternici masculi realizează fecundarea. Chiar și la primate, doar masculilor puternici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
fi dansat fără Întrerupere cine știe câte zile, așa ca În filmul Și caii se Împușcă, nu-i așa? Se târau de ici-colo și nu se Îndemnau la vorbă. Aveau ochii roșii și umflați ca niște ouă de Paști Împistrite, puse În cuiburi de lavandă. O frumusețe! Seara, când se lua curentul, și se lua În fiecare seară, ochii le străluceau În Întuneric precum mira televizoarelor color, vândute pe liste de așteptare, la care lumea se uita cu respirația tăiată. Apoi, au Început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
surdă Pe cerul senin nu zăresc nici un nor Dar unde-o fi vântul ori vrea să-și ascundă Sub mantia-i veche tristețe și dor Din șoapte-auzindu-mă vântul tresare Își flutură-n aer brațele lungi Iar păsări ce uită de cuib și visare Se scutură-n frunze cu triluri prelungi M-agăț cu privirea mirată-n senin Uitând de vremelnic și gânduri ce dor Pe suflet s-așterne un zâmbet sublim Și simt cum spre Tine mă-nalț iar în zbor
Amiaza by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83234_a_84559]
-
părul ei, care era creț ca spuma și nu se lăsa îmblânzit. În comparație cu celelalte două fetițe fără mamă, Bilha era neglijată la culme. Lăsată de capul ei, Bilha se urca în copaci și părea să viseze cu ochii deschiși. Din cuibul ei, studia lumea, modelele care se alcătuiau pe cer, obiceiurile animalelor și ale păsărilor. Știa toate animalele din turmă și îi dădea fiecăruia câte un nume secret care să se potrivească cu firea lui. Într-o seară, a venit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
pe care o făcea ea după rețetele minunate pe care mama ei le învățase de la un negustor egiptean. Lea îi răspundea la întrebări și îi turna bere cu ochii plecați și cu capul în pământ, ca o pasăre ascunsă în cuib. Era dureros pentru ea să-l privească. Și totuși, în fiecare dimineață, primul ei gând era la el. O să vină și azi să vorbească cu ea? O fi văzut cum îi tremură mâinile când îi toarnă în pahar? Zilpa nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
i l-a dat înapoi mamei lui care l-a pus la sân, în sfârșit liniștită și apoi au adormit amândoi. Copilul s-a vindecat repede, ca și Lea de altfel, de-a lungul primei ei luni ca mamă în cuibul din cortul roșu. A fost cocoloșită de surorile ei, care aproape n-o lăsau să pună piciorul pe pământ. Iacob trecea în fiecare zi, aducând păsări proaspete pentru mâncarea ei. Prin pânza groasă a cortului își spuneau unul altuia întâmplările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Leei. Ei nu înțelegeau că Zilpa avea alte calități, că era neîntrecută la țesut și, din păcate, nu aveau cum să știe cât era de talentată la spus povești. Așa că aduceau micile lor daruri - flori, pietricele frumos colorate, fragmente din cuiburi de păsări - la cortul mamei. Ea le ciufulea părul și le dădea să mănânce, iar ei zburdau și se împăunau ca niște mici eroi. Pe de altă parte, cei doi gemeni, Tali și Issa, născuți de Lea, nu erau așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mai bătut tare și nici ochii nu mi s-au mai umplut de lacrimi. Era doar o poveste din trecutul îndepărtat. După ce a ascultat tot, m-a luat în brațe să mă mângâie, iar eu m-am ghemuit acolo, în cuibul de liniște dintre mâinile și inima lui Benia. * * * Benia a fost piatra pe care viața mea s-a așezat cu fermitate, iar Meryt a fost izvorul meu de fericire. Însă prietena mea era mai mare decât mine cu o generație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
gol în scăldătoarea soarelui, sub cerul curat. Nu mai era cald. Soarele cobora spre apus, amestecîndu-și ultimele raze cu boarea munților. Dese izvoare țâșnind de sub pietre își cântau cântecul din fluier de argint sau din fluier de trestie, iar din cuiburi atârnate de stânci zburau vulturi. Drumul se încheia sus, departe, pe un podiș adunat la jumătatea piscului între umerii de stâncă aspră, unde sclipea oricalcul și se răspândea în lumini galbene aurul unui mare palat. Deasupra întregii priveliști, ieșea din
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
apuca să se bucure prea mult de dragostea soțului (odiosul Julien avea să o Înșele curând). Era ușor de văzut că prietenul său era profund afectat de faptul că fiica mai mare se pregătea să părăsească nu peste multă vreme cuibul părintesc și făcea un efort să nu se piardă Într-o tăcere mohorâtă când restul membrilor familiei dezbăteau incitați aranjamentele pentru ziua cea mare. Când ziua cea mare sosi, Du Maurier Îi făcu, bineînțeles, față cu eroism - zâmbi tuturor, ținu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
căuta o locuință În zonă, dar decise că, fără tovărășia stimulativă a verișoarelor, era aproape prea multă liniște; În plus, era la o distanță neconvenabil de mare de Londra, cu mijloace de comunicație slabe. Visul de a-și găsi un cuib undeva, la țară, rămânea neîmplinit. Dar șederea temporară În Suffolk se dovedi atât de reconfortantă și odihnitoare, Încât se simți, În fine, capabil să atace articolul despre George Du Maurier. Era și timpul. Marțianul ajunsese la final În Harper’s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
biscuit putrezit a fântânii arteziene Miorița, lansîndu-se cu profesionalism pe porțiunea placată în piatră cubică, mărginind, la Nord, parcul latifundiar Herăstrău. Hărțile, cărora has-Satan le schimbase locul de pe banchetă pe proprii genunchi, se desfăceau și se zgârceau înapoi, ca un cuib de șerpi. Ho diábolos își trăsese peste nas o pereche de ochelari cu lentila micuță, cât para focului, dar, cu ochii după minunățiile ce i se revărsau prin gemulețul prost manșonat, nu se îndura încă să-și consulte hărțile. - ...Până la
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Ho diábolos, la pălărie de paie, costum ușor de flanel, cravată fluture și ochelar c-un singur covrig, scormonea împrejur cu găvanele lui de pește fiert. Și când îl ochi enervîndu-se că se mânjise și cu rahat pe sacou, de la cuibul unei rândunici, apărut, de aseară, din senin, pe muchia bordului, ăla îl salută batjocoritor, găinățîndu-l și el cu un rânjet. - Ce-ai puturosule? Spume pe tine? - Pe mă-ta și pe tac-tu, de poponaut, scămoșatule! 157 CEI ȘAPTE REGI
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
programîndu-ți seminariile și laboratoarele la Harcea-Parcea sau Deșteptarea. Pentru că, vădit, numai acolo îi puteai dibui și asculta pe marii bandiți vocaliști și instrumentiști, ce ciuguliseră toată înțelepciunea lumii ca pe grăunte, pe Tîrtolea, Bimbașa, pe Mavru, pe Limbă-Dulce, Cordac, Mimi Cuib, Lingurița ori Gina Carabina, pe Spaimac sau Bluzonea, toți oameni grei, lăutari cu instrumente și cântări adevărate, ce dădeau caracterului tău palme și-l încurajau să se precipite către fapte mărețe. Dar oare nu la ei fusese trimis? Nu la
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
adevărat, domnule colonel, adnotează Ulpiu. Nici vorbă că s-ar fi gândit s-o mănânce. Căutau niște salam. I-am cercetat.) Căscă, sări un paragraf, îndepărtă, din documentele statului, o murdărie de muscă. Genul ăsta de povestiri lipea, ca niște cuiburi de rândunică, puncte de indigestie pe peretele stomacului său. Câteva rânduri mai jos, paznicul Crainic declara: "Mai ciudat a fost atunci când, băgând o mână în geantă, de scos afară, am scos două mâini. Am vârât de urgență și cealaltă mână
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
-i plăcuse și înainte, dar acuma Ierbii îi plăcea, la culme, Brazilia. Nici Securitații nefiindu-i prea la îndemînă să-și închipuie că, taman în centrul istoric al Capitalei, chiar sub nasul ei, o să-și încropească Iarba Fiarelor și Fiola cuib. 288 DANIEL BĂNULESCU chimice, din somnurile lor terapeutice despre mămicile lor. Asta însemna, în capul lui blând, toată vizita pe care internații meritau s-o primească de la cei dragi, de acasă. Le ridica moralul. La Mociornița, ți se adresau scurt
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
slalomară printre cetele de gură cască, pătrunseră în zona mai rarefiată a străzii Perone, porțiune pe care băgătorii de seamă nu se încumetau încă s-o aglomereze, se așezară pe scaunele de bucătărie pe care fură poftiți să se așeze - cuiburi de lemn răsfirate în jurul dormezei de cornier a Sinistratului - îl salutară și, prefăcîndu-se că-l țin la curent cu programa școlară, îl examinară de mântuială, îi umflară rubricile catalogului cu calificative nemeritate, de la excepțional în sus, îi sorbiră, cu ocheade
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
o viață a ei, așa că se ține scai de a voastră. Fiona s-a înecat cu cafeaua și-a scuipat-o la loc, în ceașcă. Pe naiba! Dacă e să fim cinstite, Alison e cea care s-a infiltrat în cuibul Sofiei, a izbucnit ea uitându-se la Alison în sens de „îmi cer scuze“. Iartă-mă, dar ăsta e adevărul. Toate suntem vinovate de chestia asta într-o mai mică sau mai mare măsură. —Ce-i asta? a sărit Julia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Eu mă duc acum acolo și într-o bună zi, dacă nu vei folosi albastrul, vei veni și tu cu mine. Și la sfârșit a rostit: spune-i fratelui tău Născut-din-Moarte că toți vulturii ajung în cele din urmă la cuib și toți marinarii ajung la țărm. Sispy, Sispy, a șoptit el în vânt, s-a înfiorat și a dispărut. în mod normal Prepelicarul nu era o femeie vorbăreață, așa că lui Joe-Sue povestea ei i s-ar fi părut stranie chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
vulnerabil, al trupurilor umane. Să i se permită să îmbătrânească. Al doilea era mesajul pe care Sispy i-l transmisese prin Prepelicar la prima sa apariție: Spune-i fratelui tău Născut-din-Moarte că toți vulturii ajung în cele din urmă la cuib și toți marinarii ajung la țărm. Sispy spusese asta încă dinainte ca Joe-Sue să devină Vultur-în-Zbor și cu ani buni înainte ca el să aibă habar ce înseamnă să navighezi pe mare. Poate că Sispy a prezis ceva din viitorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
intendentul orașului și lupta continuă care se desfășura zgomotos între el și Cerkasovi era una din sursele de uimire și de râs ale orașului. — îi o fericită ironie, fusese auzit spunând O’Toole într-un moment de trezie, că ăst cuib al nobilimii să fie năpăstuit să sufere din pricina unei atât de puternice vipere a invidiei. P.S. Moonshy dormea în fiecare noapte cu Marx sub pernă. Era inconfortabil, dar o făcea în semn de respect. Acum dormea. Prost. Așadar, în casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
mor, continuă Grimus. Noi nu putem decât să ne hrănim. Care din specii crezi că e superioară? — Cred că a sosit timpul, spuse Vultur-în-Zbor. — Vezi că și tu însuți, Vultur-în-Zbor, ești o ființă stranie. Odinioarăă erai nidifug, ai fugit din cuibul în care te-ai născut. Dar nu din proprie voință, așa că ai devenit iarăși nidipet. îți cauți un cuib nou, nu? Admirabil. Absolut admirabil. Vultur-în-Zbor izbucni: — Grimus, ce înseamnă toate astea? Grimus păru ușor uimit. — Ce înseamnă, domnule Vultur? înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
a sosit timpul, spuse Vultur-în-Zbor. — Vezi că și tu însuți, Vultur-în-Zbor, ești o ființă stranie. Odinioarăă erai nidifug, ai fugit din cuibul în care te-ai născut. Dar nu din proprie voință, așa că ai devenit iarăși nidipet. îți cauți un cuib nou, nu? Admirabil. Absolut admirabil. Vultur-în-Zbor izbucni: — Grimus, ce înseamnă toate astea? Grimus păru ușor uimit. — Ce înseamnă, domnule Vultur? înseamnă, bineînțeles, moarte. Moarte, domnule Vultur - asta înseamnă viața. Lui Vultur-în-Zbor i se făcu deodată foarte frig. — Moartea cui? întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
era considerată puternică precum treizeci de păsări, atât de bătrână încât fusese de trei ori martoră a sfârșitului lumii și înzestrată cu înțelepciunea lumii întregi. Simurgul, considerat un simbol al fertilității, reprezenta legătura dintre cer și pământ și își avea cuibul în homa, Pomul Vieții Atotvindecător, pe care se aflau toate semințele plantelor de pe pământ. în momentul când simurgul își lua zborul, semințele erau purtate de vânt pe toată suprafața pământului și ajungeau să rodească. Acceași enumerare de păsări mitice apare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]