5,794 matches
-
vibrante. Cuțescu-Storck își creează în această casă un impresionant atelier a cărui intrare este străjuită de un stâlp de marmură verde, replică a unui element arhitectural din Bazilica San Marco din Veneția. Pe peretele opus se află două mari panouri decorative intitulate "Dragostea pământească și Dragostea spirituală", pictate de artistă în perioada 1912-1915. Panourile sunt despărțite de o fântână sculptată în piatră de către Fritz Storck, modelată după ușa bisericii Colțea. Acest diptic evocă convingerea artistei că femeile beneficiază de importante resurse
Cecilia Cuțescu-Storck () [Corola-website/Science/308694_a_310023]
-
sunt despărțite de o fântână sculptată în piatră de către Fritz Storck, modelată după ușa bisericii Colțea. Acest diptic evocă convingerea artistei că femeile beneficiază de importante resurse intelectuale și spirituale. În 1918 în incinta atelierului, chiar în fata acestor panouri decorative, se formează "Asociația pentru emanciparea civilă si politică a femeii române". În 1948 operele de arta ale soților Storck au fost declarate de utilitate publica, iar în 1951 atelierele celor doi artiști au fost deschise ca muzeu de arta, familia
Cecilia Cuțescu-Storck () [Corola-website/Science/308694_a_310023]
-
pictore și sculptore”, cele trei formând așa numitul „Grup al celor trei doamne”. Datorita saloanelor organizate periodic de asociație, numeroase artiste au reușit să-și expună public lucrările în perioada interbelică. Tot în 1916, Cuțescu-Storck a obținut catedra de arte decorative de la Academia de Arte Frumoase din București, fiind prima femeie din Europa care a predat la o astfel de instituție. În iunie 2010, din inițiativa rectorului Academiei de Studii Economice din București, Gheorghe Roșca, și a primarului Ion Nicolae, din
Cecilia Cuțescu-Storck () [Corola-website/Science/308694_a_310023]
-
viață, a fost marginalizat, stilul său de pictură fiind considerat învechit. Ipolit Strâmbu a fost autorul mai multor manuale de pedagogia picturii și manuale de desen și tehnica desenul. De asemenea s-a preocupat de organizarea unei școli de artă decorativă, de cursuri serale de pictură și a fost unul dintre primii organizatori al Muzeului național de artă populară. A decedat în data de 31 octombrie 1934, la București, și a fost înmormântat la "cimitirul Sf. Vineri" în 2 noiembrie 1934
Ipolit Strâmbu () [Corola-website/Science/308734_a_310063]
-
Termină sculptura. În 1928 pînă în 1930 execută, în colaborare cu Lidia Kotzebue, Monumentul Eroilor Aerului din București. În 1929 la Salonul Oficial primește premiul pentru lucrarea „Diana”. 1930 - Primește premiu pentru lucrarea „Capitel” la Salonul de Arhitectură și Artă Decorativă 1931 - Primește premiu pentru lucrarea „Sf. Francisc de Assisi”. 1932 - Primește premiu pentru lucrarea „Taurul” la Salonul Oficial. 1933 - La Salonul Oficial primește premiu pentru reliefurile portalului Ministerului de Justiție. În același an se căsătorește cu "Anisia Dumitru" născută la
Iosif Fekete () [Corola-website/Science/308742_a_310071]
-
La acestea se adaugă, fără îndoială, calitatea execuției, căci nici în cele mai îndepărtate fundături de țară nu întâlnești o biserică de lemn făcută de bărdași simpli. Dincolo de trăsăturile comune, bisericile de lemn prezintă o mare varietate tehnică, formală și decorativă. Cercetătorii le grupează pe regiuni, motivați îndeosebi de condițiile diferite în care comunitățile au trăit și ridicat lăcașuri de rugăciune de-a lungul vremii. Împărțirile și subîmpărțirile sunt date și de manifestarea unor trăsături formale specifice regionale. În alte situații
Biserici de lemn din România () [Corola-website/Science/307978_a_309307]
-
de coexistență și chiar concurență, arhitectura sacrală de lemn și cea de zid s-au împletit și influențat reciproc. Datorită statutului mai ridicat acordat celei din urmă, meșterii de lemn au preluat și adaptat, în timp, unele elemente formale și decorative din modelele de zid. Acest fenomen se remarcă îndeosebi în Vâlcea și Argeș unde arhitectura religioasă a fost dominată încă de timpuriu de marile ctitorii de zid. În secolele 18 și mai ales 19 multe biserici de lemn din această
Biserici de lemn din România () [Corola-website/Science/307978_a_309307]
-
private. Să nu uităm prosoapele în scoarțe vechi și culori vegetale, covoarele și broderiile în care stau veacuri de muncă de mână în poalele femeilor românce. În lemnul bisericilor sunt încrustate o paletă complexă și variată de simboluri și motive decorative, menite să dialogheze cu credincioșii și să le înobileze viața spirituală. Se păstrează de asemenea numeroase inscripții, care, luate împreună, creează o adevărată arhivă a satelor românești. În acestea aflăm date, nume de ctitori, slujitori, conducători, meșteri, evenimente istorice sau
Biserici de lemn din România () [Corola-website/Science/307978_a_309307]
-
au fost cel mai adesea locuri de trecere în plan atât fizic cât și simbolic. De aceea ele au fost protejate și investite cu multă atenție. Portalele bisericilor de lemn din România prezintă o mare varietate de cioplituri simbolice și decorative al căror limbaj rafinat a rămas astăzi puțin cunoscut. Rădăcinile acestui limbaj aproape uitat merg mult în evul mediu. Se poate face o comparație cu portalele catedralelor gotice, care sunt încărcate de simbolism religios, sculptat într-un limbaj accentuat figurativ-descriptiv
Biserici de lemn din România () [Corola-website/Science/307978_a_309307]
-
facultății de Istoria și Teoria Artelor plastice a Academiei de Arte din Sankt- Petesburg. Tema de licenție: Operele monumentale ale sculptorului contemporan italian Giacomo Manzu. ( Evoluția concepției stilistice ) 110 p., Ilustrații. 1994-1996. Colaborator stiinșific și șef al Sectorului de artă decorativă, arhitectura și design 1991, martie- susținerea tezei de doctorat la tema: „ Aspecte de bază a morfologiei stilistice a 1980- 1993. Lector superior și docent la Universitatea de Arte Plastice și la Universitatea 1977-1983. Profesor de Istoria artelor plastice , pictură și
Gheorghe Mardare () [Corola-website/Science/308022_a_309351]
-
refacere sau reparație a turnului bisericii la 1827. Pictură murala acoperă întreaga suprafață interioară a bisericii, în altar, naos și pronaos. Ansamblul picturii murale, remarcat de istoricul de artă Anca Pop-Bratu pentru bogăția programului iconografic, complexitatea rezolvărilor compoziționale și varietatea decorativă, nu este nici datat nici semnat. Anca Pop-Bratu a atribuit lucrarea pictorului itinerant de biserici maramureșean Alexandru Ponehalschi, al cărui stil caracteristic se poate distinge din alte ansambluri murale semnate în Călinești Căeni (1754), Sârbi Susani (1760), Budești Susani (1760
Biserica de lemn din Ieud Deal () [Corola-website/Science/308021_a_309350]
-
continuă pe clădirea mai recentă printr-un alt fel de decor. Paraclisul Sfintei Maria este alcătuit din naos și altar, având un sistem de construcție de tip moldovenesc. Întreaga clădire, dar în special paraclisul, a fost împodobită cu diverse elemente decorative, având ca motiv central o canelură largă, întreruptă de incizii circulare, pe fondul cărora sunt plasate mici rozete în relief. Deasupra paraclisului se află o turlă de formă octogonală, mică, cu patru ferestre cu chenare în arcadele din cele patru
Mănăstirea Zamca () [Corola-website/Science/308053_a_309382]
-
Aparul". Cel mai reușit portret a fost cel al Adelaidei Neuschotz, soția baronului Jacob de Neuschotz. Adelaida a fost înfățișată în mărime naturală, plină de demnitate, cu chip luminos și blând, cu rochie albă cu dantelă și cu multe accesorii decorative. Compoziția se remarcă printr-o strălucire sobră. Această lucrare a fost prezentă mai târziu la expoziția internațională de la Berlin. Expoziția din 1901, din cauză că Octav Băncilă nu a avut timpul necesar pregătirii ei, ea fiind prea apropiată de precedenta, nu a
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
compoziției prezintă o îmbinare cromatică tricoloră care contrastează puternic cu situația în care cei doi, unul fără un picior și altul orb și ciung, au fost aduși la "paradă". Alte lucrări expuse, au fost compoziția "Culesul merelor" care prin aspectele decorative se înscrie în realismul clasicist, precum și "Adăpatul vitelor", " Întoarcerea de la câmp" și "Tăietorii în pădure". Octav Băncilă a deschis o expoziție în anul 1927 la București, luna aprilie, unde a adus o compoziție de mari dimensiuni intitulată " După două mii de
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
a expus tablouri cu bujori, liliac, maci, trandafiri, ciuboțica cucului și ghiocei pe care pictorul îi denumea "Floarea săracului". Ca și Ștefan Luchian, Octav Băncilă a exprimat în lucrările sale cu flori simțăminte umane, ele nefiind făcute doar ca reprezentări decorative în scop de podoabă. Mai rare și uneori foarte reușite sunt "Naturile Moarte", cum a fost cea expusă în 1927 denumită "Pești". Ea a fost executată într-o cromatică întunecată, pe roșu aprins și cu tonuri cenușiu-albăstrui. În același an
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
numeroase licitații din România. Tocmai din această cauză multe dintre ele au fost falsificate pe piața de artă. Majoritatea colecționarilor apreciază naturile statice și florile create de Băncilă. Tablourile cu flori realizate de către artist emană prospețime, viață și frumusețe, sunt decorative și satisfac gustul estetic al colecționarilor, chiar dacă sunt falsuri sau originale. Până în anul 2010, tabloul cel mai bine vândut a fost un pe care Băncilă l-a făcut înaintea decesului său și care făcea parte din colecția familiei. Investiția în
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
de pe latura sudică a incintei Atelierul "Regina Maria", unde maicile au lucrat broderii bisericești, covoare și țesături naționale. În mănăstire funcționau în noiembrie 1940 următoarele ateliere: broderie bisericească și legătorie de cărți, covoare, tricotaj, țesut pânză, pictură bisericească și artă decorativă, majoritatea acestora menținându-se și în prezent. Începând din 1960, în această clădire s-a amenajat o bogată colecție muzeală. În anul 1935, în apropiere de absida răsăriteană a Bisericii "Adormirea Maicii Domnului", a fost amplasată statuia în bronz a
Mănăstirea Văratec () [Corola-website/Science/307713_a_309042]
-
Noului Testament în traducerea germană a lui Luther, dar și numeroase pamflete protestante. Lucas Cranach s-a remarcat ca un desăvârșit portretist. Personajele portretizate în unele tablouri poartă semnele incontestabile ale stilului maestrului, proiectate pe un fundal cu caracter pur decorativ, realizat de ucenicii săi. Portretele lui Cranach măsoară în general 50 cm în înălțime, fapt care permite redarea chipului în mărime naturală. Tabloul "Iudita", pe temă biblică, pictat totuși după regulile portretistice, redă probabil figura uneia dintre doamnele de la curtea
Lucas Cranach cel Bătrân () [Corola-website/Science/306577_a_307906]
-
Dorința îndrăgostiților este exprimată cu multă intensitate, rezultată și din construcția transversală a tabloului, similară construcției tablourilor istorice, care creează o tensiune vibrantă și vie, caracteristică pentru operele lui Fragonard. La începutul anilor șaptezeci, se ocupă mai ales de lucrări decorative, primește comenzi pentru picturi decorative în palatul ""Louvre"" și palatul ""Belevue"". La solicitarea favoritei regelui Ludovic al XV-lea, doamna du Barry, execută ciclul de tablouri de mari dimensiuni ""Les Progrès de l'amour dans le coeur d'une jeune
Jean-Honoré Fragonard () [Corola-website/Science/306602_a_307931]
-
multă intensitate, rezultată și din construcția transversală a tabloului, similară construcției tablourilor istorice, care creează o tensiune vibrantă și vie, caracteristică pentru operele lui Fragonard. La începutul anilor șaptezeci, se ocupă mai ales de lucrări decorative, primește comenzi pentru picturi decorative în palatul ""Louvre"" și palatul ""Belevue"". La solicitarea favoritei regelui Ludovic al XV-lea, doamna du Barry, execută ciclul de tablouri de mari dimensiuni ""Les Progrès de l'amour dans le coeur d'une jeune fille"" pentru reședința de la Louvenciennes
Jean-Honoré Fragonard () [Corola-website/Science/306602_a_307931]
-
tablouri de mari dimensiuni ""Les Progrès de l'amour dans le coeur d'une jeune fille"" pentru reședința de la Louvenciennes. Ciclul constă din 14 tablouri, împărțit în trei grupe: șase scene de dragoste, patru alegorii ale iubirii și patru picturi decorative. Tablourile nu au fost însă acceptate de rege, pentru că nu se acordau cu stilul arhitectural neoclasic al pavilionului. Fragonard le-a transportat mai târziu la Grasse și le-a instalat în salonul reședinței unui văr al său. În prezent pot
Jean-Honoré Fragonard () [Corola-website/Science/306602_a_307931]
-
la etiologia, patogeneza, epidemiologia și ecologia bolilor, caracterele biologice, sistematica, specializarea și variabilitatea agenților patogeni, elaborarea tehnologiilor de prevenire și combatere integrată a bolilor plantelor. "Fitopatologia specială" are ca preocupare studiul bolilor culturilor agricole, plantelor lemnoase din culturile forestiere, plantelor decorative, medicinale etc. Apariția și dezvoltarea patologiei vegetale ca știință se datorește, în primul rând, cauzelor de ordin economic. Impactul bolilor se evaluează prin pierderile de recoltă pe care acestea le provoacă. Factorul economic, adică efectul păgubitor al bolilor plantelor, a
Fitopatologie () [Corola-website/Science/306630_a_307959]
-
Veneția, dar respira totodată o atmosferă de imperturbabila liniște. În operele perioadei târzii de creație, paletă cromatică a artistului capătă tonuri mă întunecate, devenind ușor melancolica, departe totuși de dramatismul reprezentărilor lui Tintoretto. Veronese nu este însă un pictor pur decorativ. El stăpânește la perfecție tehnică artistică, iar simțul deosebit al luminii și culorii îi va determina pe pictorii coloriști, inclusiv pe impresioniști, să-și desăvârșească tehnică studiind operele lui Veronese. În limbajul artistic a intrat de altfel noțiunea de ""verdele
Paolo Veronese () [Corola-website/Science/306658_a_307987]
-
Salvia ("Salvia officinalis") este o plantă erbacee cu flori divers colorate, (mici) cultivată ca plantă medicinală sau decorativă, originară din sudul Europei și din regiunile mediteraneene. Este cunoscută și sub denumirile de jale, jaleș, salbie, șalvir, șalet sau șerlai. Salvia este o plantă din familia labiatelor, ea poate atinge o înălțime de 30-70 centimetri, florile ei violete sunt
Salvie () [Corola-website/Science/306709_a_308038]
-
-le în același timp o culoare foarte plăcută. Sosurile și pâinea au un gust mai plăcut datorită lui, dar trebuie folosit totuși cu moderație, din cauza gustului amărui. Șofranul este un ingredient important care intră în compoziția produselor cosmetice antirid. Scopuri decorative Șofranul arată foarte bine în grădini, cultivat în straturi sau în ghivece. Înflorește toamna târziu. Consumul preparatelor condimentate cu șofran, nu este recomandat femeilor gravide, șofranul poate provoca avortul, persoanele care suferă de tulburarea bipolară - o formă foarte gravă a
Șofran () [Corola-website/Science/306715_a_308044]