7,752 matches
-
numărul spitalului. A durat ceva până când i s-a făcut legătura la departamentul necesar. Până la urmă, i-a răspuns o moașă, care a spus c-o să verifice, apoi a pus receptorul jos. Hugo i-a auzit pașii stingându-se în depărtare. După ceea ce lui i s-au părut ore, timp în care decojise roșia de pe receptor, femeia s-a întors. — În momentul acesta, soția dumneavoastră e dilatată la trei centimetri. Hugo și-a adus aminte de măsurătorul de paste al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
trimis? Mama lui Alice i-a aruncat o privire înveninată lui Jake, care, așezat pe marginea patului, răsfoia cel mai recent număr din La Gunoi!. Să-ți admiri propria publicație, în timp ce fiica ta nou-născută se află la numai câțiva metri depărtare, i se părea doamnei Duffield un gest de un egocentrism dus la extrem. Cui îi păsa că el „căuta greșeli“, așa cum îi șoptise repede Alice. Mocnind sub sentimentul de indignare era bănuiala că Jake nu numai că nu-i oferise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
avea să fie o lecție pentru ei. În foaierul hotelului din Bath, unde se opriseră pentru o pauză din cursa cumpărăturilor de Crăciun, Hugo și Amanda stăteau și sorbeau câte-un cappuccino. Fără să vadă nimic, amândoi se uitau în depărtare, la merele aurite așezate morman într-o fructieră aurită și care reprezentau contribuția hotelului la sezonul sărbătorilor. Amândoi erau pierduți în propriile gânduri. Amanda se gândea că viața era mult mai bună atunci când Theo era acasă, în siguranță, cu asistenta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
La telefon era Amanda. Am avut un apel pierdut de la tine, l-a acuzat ea. — Da. Am încercat să te sun aseară. Hugo vorbea cu voce scăzută, conștient că Shauna își ciulise urechile decorate cu perle, la doar două birouri depărtare. —Am fost la o lansare de parfum, a zis Amanda cu detașare. N-a fost nimic important, nu? Hugo era pe punctul să-i povestească despre erupție, spital și cât de îngrozit fusese. Dar urechea mereu ciulită a Shaunei l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
pildă, cina cu Alice din weekend. Hugo s-a gândit la ea îngrijorat. Probabil că-l aștepta lângă leagăne de ore întregi. Numai Dumnezeu putea să știe unde-și închipuia fata că umblă el. * * * În parc, Alice continua să scruteze depărtarea din ce în ce mai întunecată, încă luptându-se să creadă că bărbatul nu mai venea. Era furioasă. Știa că era cazul să înceapă să ridice scara de acostare. Îi dăduse lui Hugo un centimetru de deget - deși, datorită câinelui de jucărie, nu centimetrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
revistei în economiile ei - incursiuni care, acum că le pusese capăt, nu îmbunătățiseră atmosfera domestică - probabil că își putea permite să cumpere o casă destul de mare pentru o femeie singură și un copil. Undeva, într-un loc aflat la mare depărtare de orice obiect vitrat sau reciclat și de orice încălțare second-hand mustind de vegetație. Deci, ăsta e planul, a concluzionat Hugo cu hotărâre. Dacă-i manevrăm pe Amanda și pe Jake cu atenție, totul o să fie bine. Important e să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
să atace din străinătate. Hugo știa că nevastă-sa plecase din nou la New York. Și cu toate că era evident că Laura putea și avea s-o și contacteze acolo, ideea de a-i suporta urletele venite de la trei mii de mile depărtare era mai puțin înfricoșătoare decât aceea de a face față furiei Amandei în persoană. În clipele mai optimiste, Hugo își imagina că neveste-sii nici n-o să-i pese; în fond, ce era o aventură? Dar apoi, bărbatul își amintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
că nici să mai zbori în siguranță nu se mai poate. Am să te reclam la controlul traficului! Privi lung în urma lui. Îi veni să se frece la ochi... Rău e când te bate soarele în cap, ai vedenii... În depărtare văzut un alai de nuntași, cu sticlele în mâini. Pe măsură ce se apropie de ei, mirarea crescu direct proporțional. Mirele și mireasa erau întinși în două sicrie, galbeni ca ceara și cu mâinile pe piept, iar lăutarii cântau „Ia-ți mireasă
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
un detectiv, să pună bucăți lângă bucăți, pentru a forma imaginea de final, ei, pe dracu`, care detectiv nu ar dori ca toate cazurile sale să se rezolve de la sine, iar el să reguleze toate damele apetisante din scenă? În depărtare se vedeau, deja, lumini roșii și albastre. Poliția, pompierii, ambulanța, tot tacâmul. Pardon, uite și presa, nimeni nu le dă ăstora cu microfoanele peste bot, cu toate că ar fi în stare să ți le bage și în fund, ca să audă cum
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
fata mamii, hai la culcare... Ai să te mai uiți și mâine!” Privea, atunci stelele, fascinată ca la niște ființe misterioase, dar nimeni nu-i spunea nimic despre ele. Și, acum iată se oferă cineva să-i spuie... Ea iubea depărtările, orizontul larg, pentru că respira mai în voie... Iubea stelele ca pe oameni, pentru că atunci când moare un om cade o stea. Așa o învățase sora ei mai mare, Paulina. Era odihnitor să aibă deasupra ei, cupola aceea imensă de diamante, despre
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
nu iartă!... mai adăugă el, cu glas tare, în fața oglinzii, surprins de contemplarea propriei înfățișări Cocoșul vecinului a cântat demult de miezul nopții. O neliniște nestăpânită plutea în aer... O pasăre de noapte, foșni plutind ca o umbră pe deasupra. În depărtare, luna argintie apărea printre nori, ca un zbor luminos de hulub. Cu coatele rezemate pe pervazul ferestrei, Iorgu veghea singur, obraz în obraz cu noaptea. În jur se lăsă o tăcere adâncă, că viața parcă s-ar fi oprit în loc
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
un punct nevăzut. Tăcea, tăcea si se gândea, se tot gândea la Fata lui, îsi simtea sufletul tot mai apăsat de dorul ei. Tăcea cuprins de un sentiment de sfârseală, tăcea si privea cu ochii lui blânzi si buni în depărtări. De multe ori, la fereastră îl prindeau zorile privind cerul... Se uita la cerul acela înalt si plin de stele, ale cărui depărtări îl întrista si-l linistea deopotrivă. Căuta în stele, care ar fi putut păstra, încă, urma ochilor
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Tăcea cuprins de un sentiment de sfârseală, tăcea si privea cu ochii lui blânzi si buni în depărtări. De multe ori, la fereastră îl prindeau zorile privind cerul... Se uita la cerul acela înalt si plin de stele, ale cărui depărtări îl întrista si-l linistea deopotrivă. Căuta în stele, care ar fi putut păstra, încă, urma ochilor ei, de ultima oară... si plânse. - Mâine dimineața, voi merge la cimitir, la Fata!... îsi zise el stergându-si cu dosul palmelor lacrimile... Dacă
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
mitropolie clopotul cel mare. De jur împrejur, dangătele se întâlneau pe acoperișul lumii, glăsuind ca niște voci. Iorgu își simțea bătăile inimii, parcă le-ar fi numărat. Vocile parcă îl îmbiau: ”vino. vi-no cu noi... vino..!”, stingându-se în depărtări. Nu bătuse, încă, ceasul de crucea nopții, că dangătul clopotelor, cu cântec de biruință dădeau de știre lumii învierea. învierea Domnului!.. Bătrânul Iorgu, copleșit de acest miracol, refuza orice fel de raționamente. de explicații, în timp ce al doilea ”eu”, din el
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
își zise el și se pomeni memorând niște versuri... ”La steaua care-a răsărit E-o cale-atât de lungă, Că mii de ani i-au trebuit Luminii să ne-ajungă. Poate de mult s-a stins în drum In depărtări albastre, Iar raza ei abia acum Luci vederii noastre Era pe când nu s-a zărit, Azi o vedem, și nu e... ” -Ce frumos, ce frumos!.. zise el cu tristete în suflet, și mintea îi repetă rar, ultimul vers... ”Era pe când
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
la ea pâna intra la în audiență sau vizită. Toată lumea o plăcea, mulți bărbați o curtau dar ea nu avea ochi decât pentru George pe care abia aștepta să-l vadă sâmbăta când venea acasă, liceul fiind la o depărtare de treizeci de kilometri față de localitatea lor sau în vacanțele de iarnă, primăvară și mai ales în cele de vară care erau mai lungi. Cum anii au trecut repede, în ultimul an de liceu, în vacanțele de iarnă și primăvară
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
nouă Înțelegere e tem- porară, că În zilele următoare și aceasta se va schimba. lumea devenise deodată polifonică și toate Înțelesurile revelate se deschideau În noi Înțelesuri, Încă nepătrunse, ca niște reverbe- rații, ca tonurile de albastru ale munților din depărtare. Toate Încercările mele de a găsi o formulă magică a lumii, o ecuație unică, Îmi păreau acum un joc copilăresc. Îmi venea mai ușor decât Danei, care locuia În același cămin ca și mine și care plângea zilnic. o speria
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
acestă nouă înțelegere e temporară, că în zilele următoare și aceasta se va schimba. Lumea devenise deodată polifonică și toate înțelesurile revelate se deschideau în noi înțelesuri, încă nepătrunse, ca niște reverbe rații, ca tonurile de albastru ale munților din depărtare. Toate încercările mele de a găsi o formulă magică a lumii, o ecuație unică, îmi păreau acum un joc copilăresc. Îmi venea mai ușor decât Danei, care locuia în același cămin ca și mine și care plângea zilnic. O speria
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
cine știe, poate, altă dată. Cearcă. Cerc. Poate ... Noi, gata, plecăm, și te așteptăm, acolo unde e hotărât. Drum bun. Rămâi cu bine. A rămas. Și-a căutat, a găsit și și-a potrivit locul de așteptare. La doi-trei pași depărtare de mal. Apa era adâncă. Adâncime bruscă. De câțiva metri. Iată șalupa. Sprinten, eroul sare pe mal, ordonă șaluparilor să plece, și, să aibă grijă să nu rateze picior de braconier, iar, el, se Întoarce cu spatele la soare, deci, și la
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
gata! Mie acum Îmi este necesar să mă amestec, prin civilizațiile lumii, nu, hăt, la bătrânețe! Gata! Nu mai discutăm, că, uite, ajungem. Între timp, ieșiseră din zona ploii. Acum, aproape că se și Înserase. La câteva sute de metri depărtare de casă, Dan mai rosti: momentul cel mai potrivit e, peste câteva zile, cu prilejul sărbătoririi majoratului meu. Da. Chiar În seara aia! Cât eu voi fi cu gașca, la chefuit, prin oraș, tu, din urmă, acasă, operezi, și, mai
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
ajuns sus, am privit înapoi: se zarea până departe, pește câmpiile intens cultivate, până spre deșert. Spre vest, priveliștea era tot atât de generoasă: întreaga câmpie litorala din sus de Seattle, până jos, la Olympia, golful și peninsula Olympia în depărtare. Când am ajuns înapoi în Seattle, pe la șase seară, m-a rugat să o duc la birou. - Să văd și eu unde lucrezi, de vrei să rămâi aici. Se poate? - Se poate. Am cheie. Am dus-o. - Aici lucrez. Acela
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
cine știe ce suferință a picioarelor. Bătrînul nici nu s-a sinchisit de Thomas, se uita doar spre vîrful conului de la capătul sforii Întinse. Fierul, care aproape că atingea asfaltul, părea să vibreze ușor; din cînd În cînd, omul se uita În depărtare cu atenție, de parcă și el căuta pe cineva anume; era numai o impresie. Peste drum de hotel era un oficiu internet. Thomas a privit din prag. Poate fiul său era la jocuri. Doar un copil de imigranți amerindieni mitralia, răcnind
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
dar nu izbutise. Va fi ultimul... Am bani pentru avion, hotel, mici cheltuieli... Mă descurc o săptămînă... Avea un număr de telefon, adresă, Cryos ar fi devenit apoi o poveste Încheiată. Ultima Întîlnire. Voi merge, voi merge, voi merge!... Din depărtări, auzea un glas. Nu auzea nimic. Ceva nedefinit Îl tot Îndemna să meargă Într acolo. O pornire ivită, nu era exclus, și din dorința de a mai scăpa o vreme de Ingrid, tot mai persuasivă În demersul ei necontenit: capitularea
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
mai mult decît Îți Închipui. De la Cryos, Înainte de implant, am vrut să aflu numele bărbatului care... Cine era, ce făcea... Numele, atîta am putut. De la o asistentă. Poza pe care mi-a arătat-o era neclară, făcută de la o anume depărtare... bărbatul avea trecută peste ochi o bandă neagră... Mai mult o reclamă aburită, putea fi a oricărui mascul În putere și arătos. Și, oricum, nu am o bună memorie a figurilor... CÎnd te-ai prezentat la telefon, am bănuit ceva
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
senzațională, hrănită de amintirea lecturilor lui de romane polițiste, se spulberă repede în fața sentimentului realității. Pe moș Costache, pe Otilia, pe toți ceilalți îi recunoștea foarte bine, se afla, nici vorbă, în mijlocul familiei lui, puțin schimbată în fizionomia ei din cauza depărtării și a vârstei. Felix descoperi și pe foile cărții, alături de nenumărați "Otilia", "Tili", câte un "Otilia Mărculescu". Probabil, gândi el, Giurgiuveanu avea două nume, sau și-l schimbase pe cel vechi (această oscilație era foarte obișnuită acum câteva decenii). Pe când
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]