7,054 matches
-
plângând în hohote, cum Chevroletul verde ca mușchiul o ia spre intersecție și la stânga spre casa noastră ca să-l lase pe tata, cum se spune, la scară și pe urmă aprinde lumina de direcție în semn de batjocură aruncată la despărțire. Nu îmi mai amintesc cum și când am aflat, fratele meu și cu mine, că tata nu mai e asociat la turnătorie și la fabrica de mașini-unelte. El personal nu ne-a povestit și după ce Biblia s-a aflat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
Mark nu am vorbit în mod special despre asta. Am avut probleme mai importante de discutat. O minciună. Am discutat problemele importante cât de sumar am putut. Dar sunt gata să las măcar impresia că a fost vorba de o despărțire între doi adulți. Dar am hotărât că nu vrem ca asta să schimbe totul. Așa că nu văd de ce nu am putea veni amândoi miercuri. Tăcerea îmi spuse că Tally nu era de acord cu asta. Chestia e, Jen, că Phil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
să mai dăm o altă petrecere. Minunat. Mi-era dat să merg la petrecerea de mâna a doua. Dar nu aveam timp să cuget asupra noului sistem în două viteze care fusese pus la punct în numai câteva zile de la despărțirea noastră și fără ca eu să fi fost consultată în vreun fel. Tocmai fusesem confruntată cu un adevăr care nu contase înainte, dar acum devenise capital. Toți prietenii noștri comuni fuseseră prietenii lui Mark înainte de a fi ai mei. Au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
întrebat eu, încercând disperată să mai înveselesc atmosfera. — Nici nu s-a clintit. Așa că asta e: el se duce miercuri, eu vin vineri. Era îngrozitor. Indiferent cât de mult eu și Mark ne dorisem să ne scutim prietenii de repercusiunile despărțirii noastre, se pare că ei se aruncaseră cu capul înainte, în cădere liberă, de bună voie și nesiliți de nimeni. Liftul ajunse la etajul 20 înainte ca eu să pot protesta. Nu apucasem să aflu ce căutam acolo, așa că eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
s-a părut că au stat înăuntru o veșnicie. Mark și Tally au plecat primii, iar eu m-am lăsat în jos pe scaun ca să nu mă vadă. Nu era nimic nepotrivit în felul în care s-au pupat la despărțire, dar asta nu însemna nimic. Șoferul meu de taxi ieși câteva minute mai târziu, cu un aer satisfăcut. —Ei bine? spusei eu neîncercând să-mi ascund nerăbdarea. La urma urmelor, plăteam la minut. Nu am reușit să aud prea multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Erau prea multe chestii de digerat. Eram furioasă pe Mark că fusese atât de prost, dar și pentru că nu avusese suficientă încredere în mine să-mi spună adevărul. Dar mai mult decât asta - cu mult mai mult - era posibilitatea ca despărțirea noastră să fi fost de fapt cauzată de acest lucru. Poate singurul motiv pentru care fusese de neclintit în privința copiilor era acest dezastru financiar. La urma urmelor, îl făcuse pe Kieran să se răzgândească, exercitând o presiune implicită asupra lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
am aprobat eu, cu reținere. Nu pot să spun că sunt de acord, zise Lynn. Ești încă măritată cu Mark și nu am renunțat la speranța că v-ați putea împăca. Am crezut că ai ajuns la concluzia că această despărțire ține numai de problemele lui Mark cu banii. Dumnezeule, îmi doream atât de tare să dau drumul la televizor. — E mai mult de-atât, mătușă. Poate, zise Lynn îmbufnată. Dar ce șanse mai aveți să vă împăcați dacă tu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
multe se schimbaseră. —Alfie, el e Mark, soțul meu. Mark păru surprins că mai nou îl tratam pe taximetrist ca pe un prieten apropiat. De când cercul nostru de prieteni a fost, și continuă să fie, decimat de repercusiunile recentei noastre despărțiri, am simțit că ar trebui să fie recunoscător că mai există cineva care să se bucure că ne vede. — O să avem nevoie de un șofer bun de taxi. Nu cred că ți-am spus că mi-am vândut MG-ul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
fericirea noastră. Dar mai era un motiv pentru a ține secretul, unul pe care nu voiam să-l menționez. Desigur că eram bucuroasă că eu și Mark depășiserăm toate momentele neplăcute, dar nu rezolvaserăm problema majoră care fusese la originea despărțirii noastre. Până când nu rezolvam problema copiilor într-un fel sau altul, eu nu puteam fi convinsă că ne-am împăcat cu adevărat. Mark nu părea să aibă astfel de rezerve și încerca să înțeleagă situația. — Deci trebuie să ne prefacem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
să vedem dacă putem face lucrurile să meargă de acum până la Crăciun? Trebuie să planificăm foarte serios și ce vom face cu banii, așa că de ce nu am folosi acest timp și pentru noi? Mă amuza acest lucru. — Deci în loc de o despărțire de probă, o împăcare de probă? —Exact! Ce zici, deci? Stând pe aceeași canapea, mi-am amintit de noaptea trecută petrecută singură pe canapea. Nu așa îmi doream să trăiesc. O dădusem în bară cu Ed și, sincer, nu puteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
plănuisem? Am stat să mă gândesc. — Nu sunt sigură dacă am participat în vreun fel la acest lucru, dar cu siguranță se pare că toată lumea s-a împăcat cu toată lumea. —Și Maria? Încă nu mi-ai spus cum a contribuit despărțirea noastră la despărțirea ei, dar sper că a trecut peste supărarea ei, oricare ar fi fost ea. —E bine. Știi doar cum e Maria. O sunasem cu o zi înainte și, după ce m-am asigurat că acum e instalată confortabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
să mă gândesc. — Nu sunt sigură dacă am participat în vreun fel la acest lucru, dar cu siguranță se pare că toată lumea s-a împăcat cu toată lumea. —Și Maria? Încă nu mi-ai spus cum a contribuit despărțirea noastră la despărțirea ei, dar sper că a trecut peste supărarea ei, oricare ar fi fost ea. —E bine. Știi doar cum e Maria. O sunasem cu o zi înainte și, după ce m-am asigurat că acum e instalată confortabil în relația cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
seama brusc că nu mai făcusem asta niciodată. Nu am trăit niciodată experiența formatoare a părăsirii unui iubit pe care cele mai multe fete au bifat-o înainte să termine liceul. Am început să răscolesc repede prin rezerva mea de scene de despărțire din filmele pe care le văzusem, dar nu mai credeam deja că filmele îmi pot furniza scenarii potrivite. În plus, nu mai eram așa de sigură că-mi doresc să pun capăt acestei povești. Sunt groaznică, știu, dar îmi reveneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
luni. Speram să nu fie permanent, de aceea nu am zis nimic, dar weekendul ăsta el își ia toate lucrurile, din cauza asta am venit cu copiii aici. Nu am vrut să-i fac să asiste la o scenă urâtă de despărțire. — Îmi pare rău că nu a mers, spuse Ed plin de compasiune. — Credeam că vei fi încântat și vei spune că așa mi-a trebuit. Mi-ai spus că fac o mare greșeală și s-a dovedit că ai avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
piatră albă, sclipitoare în diadema de căsuțe ce par suspendate ca niște colivii de mare preț la poalele muntelui Horn. Acolo, în inima Tirolului, a mai trăit el, să creeze încă douăzeci de ani și s-a stins în toamna despărțirii noastre. Mi-am amânat plecarea numai din pricina Matildei. - Ai să răcești, îmi șoptise ea îngrijorată, încheindu-mi nasturii sweater-ului și ridicându-mi gulerul de lână albă, până sub bărbie. Intrai în magazin urmat de dânsa. Era neliniștită, ca o mamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
vișin pe care mi-am sprijinit prea de timpuriu ciolanele obosite, a înspăimântat vrăbiile și câinii, iar femeile bune pentru un ceas, acele care au fost născute cu adevărat pentru mine, m-au uitat chiar din primele momente de după fiecare despărțire. În cenușiul București, lipit cu tălpile de el ca sticletele sălbatic prins în cleiul pus lângă momeală, m-am smuncit, fluturând o aripă oloagă, scuipând în mâna plină de iubire a omului milos, care cu vorba blajină a încercat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
nu plânge un mort în hohote. De aceea, câteodată fug de dânsa, părăsindu-mi casa ca un câine bolnav, care dispare de îndată ce presimte că i se apropie sfârșitul. Asta înseamnă „abandon”, hotărâse Gloria în una din absențele mele și ceru despărțirea pentru bătăi și părăsirea domiciliului. De ultimul caz nici nu putea fi vorba, deoarece o informam ori de câte ori treceam prin calmele înălțimi, pe unde îmi plimbam singurătatea. În ceea ce privește „bătăile”, Gloria mințise. Trebuie să recunosc, însă, marele ei talent de a mistifica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
mea, căci interpretasem fals realitatea. Credeam pe atunci că iarba e iarbă și că femeia de lângă mine trebuie să-mi fie roabă copleșită de har dumnezeiesc. „Abandonul” îl comit brusc și fără explicații. Gloria mă privește întunecată și abia la despărțire, cearta scapără ca scânteile din cremene. „Am să mă răzbun”, strigă Gloria, fără să priceapă că vreau câte odată să trec pe furiș prin lume, cel puțin o săptămână, în care să nu mă vadă și să nu mă audă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
slabe erau pur fizice și nimeni nu era vinovat. Lucrurile sunt așa cum sunt din motive absolut naturale, pe care, mai devreme sau mai târziu, știința le va explica, pentru că deja a făcut-o Într-o mare măsură. Aceasta a fost despărțirea definitivă de religie. Dar tu, Henry? Încheie el. Poziția ta care e? — A, aș avea nevoie de timp Îndelungat ca să-ți povestesc, spuse Henry. Pe scurt, ca și tine, sunt sceptic față de doctrină. Dar trebuie să recunosc că simt o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
așa un... așa un gest de politețe banală nu merită atâta... atâta... — Nu mă refeream doar la bagaje. Ai fost tare drăguț, tare atent În zilele acestea din urmă. Îți sunt recunoscătoare. Am făcut-o cu plăcere, Fenimore dragă. — Detest despărțirile, zise ea. Gara era plină de abur, fum și lumină difuză, ca unul din tablourile impresioniste pe care le văzuseră cu o zi Înainte. În lipsa altui subiect de discuție, făcu un comentariu pe această temă; dar peronul răsuna de zgomote
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
care a venit și s-a aruncat În genunchi lângă Louis. Era un bătrân fără putere, pe care plânsul Îl Împiedica să vorbească. «Sunt un biet negru neștiutor. Alții sunt bogați și Îi pot aduce lui Tusitala dar bogat la despărțire. Eu sunt sărac și nu-i pot dărui lui Tusitala nimic În această ultimă zi În care Își primește prietenii. Dar nu mă tem să vin și să mai privesc o dată chipul prietenului meu. Am fost Întemnițați și el ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
intimitatea calmă ca și În sala de spectacol. Era cu neputință, când te aflai față În față cu ea, să nu te gândești la viața ei personală scandaloasă și senzațională: dezastruoasa căsătorie cu Watts, când era doar o copilă, și despărțirile, divorțurile, legăturile, căsniciile și copiii care Îi urmaseră, nu Întotdeauna Într-o ordine convențională. Toate acestea, inclusiv relația ei actuală cu Irving, erau bine cunoscute celor care aparțineau lumii ei, dar Ellen Terry nu făcuse niciodată greșeala pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
cu precădere mișcat de un pasaj de la sfârșit, referitor la ultima sa vizită la Hampstead și la „reducerea treptată, pe jumătate subînțeleasă, pe jumătate discutată, a obiceiului său vechi de a mă conduce, din prietenie, până la poalele dealului. Dealul, la despărțire, era suficient de Înalt pentru a oferi mai multe etape, care deveniră un fel de registru ironic al lucrurilor pe care nu mai era În stare să le facă; iar obiceiul era suficient de adânc Înrădăcinat pentru a-mi trezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
a fost grăbită de revenirea În Anglia și de compania regăsită a lui Henry, iar fata se gândea serios să se stabilească aici când a izbucnit războiul, obligând-o să se Întoarcă acasă. Unchiul care i-a făcut semn de despărțire cu mâna la urcarea În tren, În 1914, era, În ciuda anilor și a temerilor provocate de război, un om de litere vioi, sigur de el și elegant. Acum, stă la marginea canapelei pe care zace ca o mică balenă eșuată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
altă zăpadă. În bagaj aveam un kilogram de unt pus deoparte și două sticle burtoase de brom, procurate din laboratorul minei, pline cu sirop de sfeclă, partea mea din ultima recoltă. Nu, nu-mi aduc aminte nici de lacrimile de despărțire al fiicei șefului de sector, nici că tatăl ei i-ar fi urat călătorie plăcută celui grăbit să plece, dar la plecare se pare că în sacul meu de marinar, ce-mi ținea loc de valiză și pe care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]