6,141 matches
-
tulburat de chestia asta, ceea ce era emoționant. Știam că Îl deranjează faptul că mezina lui are un iubit, dar făcea eforturi lăudabile să nu se observe. Nici o problemă, Dr. S, am adus și eu câte ceva, așa că se pare că avem destul. Și, ca să vezi, iată-i pe tatăl și pe prietenul meu stând unul lângă altul pe pat - fără urmă de stinghereală - și luând Împreună un mic dejun ultramatinal. Am gustat și eu din ambele pungi și m-am gândit ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
nu am spus nimic. — OK, știu că nu poți să vorbești, așa că vorbesc eu. Părinții tăi au acceptat să ne fie garanți, ceea ce e grozav. Apartamentul e mare, are două camere și, dacă punem și un paravan În sufragerie, rămâne destul loc pentru o canapea de două persoane și chiar pentru un scaun. Camera de baie nu are cadă, dar dușul pare OK. Nu avem mașină de spălat vase, spațiu de depozitare și nu avem aer condiționat, dar putem cumpăra și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
să locuim Împreună, În timp ce eu nici măcar la telefon nu răspundeam, dar ce puteam să fac? Când a răspuns, În sfârșit, la telefon, după miezul nopții, mi-a spus că am obținut apartamentul. — Nemaipomenit, Lil. Nici nu pot să-ți mulțumesc destul. Jur că o să mă revanșez față de tine. Promit! Și atunci mi-a venit o idee. Fii spontană! Cheamă o mașină de la Elias-Clark, du-te În Harlem și mulțumește-i În persoană celei mai bune prietene. Da, asta era soluția! — Lil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Deasupra‑Tuturor! Ei bine, nu Înțelegi nimic! Nimic! — Em... — Nu mă lua tu pe mine cu „Em“, Andy. Lasă‑mă să termin ce am de spus. Știu că Miranda e dificilă. Știu cum e să nu apuci niciodată să dormi destul și să‑ți fie veșnic teamă că o să te sune, și să vezi că nici unul dintre prietenii tăi nu Înțelege. Știu toate astea! Dar dacă o urăști atât de mult, dacă nu ești În stare decât să te plângi Întruna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
doar să‑ți dai seama că nu e vina ta dacă ceva o nefericește. Așa e ea, o persoană nefericită. N‑ai fi putut face nimic mai mult decât ai făcut deja. — Știu. Zău că știu. Dar nu o apreciezi destul, Andy. Gândește‑te numai. Gândește‑te bine. Are incredibil de multe realizări și a trebuit să sacrifice atât de multe ca să ajungă unde e, dar, În fond, nu se poate spune același lucru despre oamenii de mare succes din orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
problemă și aș vrea să stau de vorbă cu Lily. Ți‑o aduc imediat Înapoi. Și cu asta, am Înhățat‑o din nou de braț, cu ceva mai multă fermitate de data asta, și am tras‑o de‑o parte. Destul cu rahatul ăsta: aveam nevoie de prietena mea. O dată așezate pe canapeaua unde mă pusese Christian, după ce m‑am asigurat că el se străduia Încă să capteze atenția barmanului (care era heterosexual, deci era posibil ca amicul Christian să stea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
sigură că ea observase că nu ne mișcasem până atunci. Cinci, șase, șapte... Aveam avut senzația că liftului Îi trebuie câte zece minute Întregi ca să treacă de fiecare etaj, iar tăcerea Începuse să‑mi țiuie În urechi. Când am adunat destul tupeu În mine ca să arunc o privire În direcția Mirandei, am constatat că ea mă analiza din cap până În picioare. Ochii i s‑au fixat mai Întâi asupra pantofilor mei, apoi a pantalonilor și apoi a bluzei, după care au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
atunci când a realizat că nu numai că aveam În mână ceva comestibil, dar chiar aveam de gând să consum acel ceva. — Scapă imediat de chestia aia! a lătrat ea de la cinci metri depărtare. Doar mirosul pe care‑l emană e destul să mă Îmbolnăvească. Am aruncat supa cea ofensatoare la gunoi și am privit plină de regret la hrana mea pierdută, dar vocea ei m‑a readus, brutal, la realitate. — Sunt gata pentru vizionare! a țipat ea și s‑a așezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
a cerut să vin și nu mi‑a spus decât În ultima clipă că trebuie să am grijă În seara asta de progenitura râzgâiată a gazdelor. Așa că, scuză‑mă, dar cred că trebuie să mă duc să văd dacă are destul lapte și creioane colorate. — O, se simte foarte bine și sunt sigur că nu are nevoie decât de Încă un sărut de la bona lui. Și mi‑a prins fața În mâini și m‑a sărutat din nou. Am deschis gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Emily mi le trimisese prin poștă, am dat peste scrisoarea de la Anita Alvarez, cea În care Își exprimase adorația față de tot ce Însemna Runway. Tot avusesem de gând de atunci să Îi trimit o rochie nemaipomenită, dar nu găsisem niciodată destul timp. Am Împachetat rochia În foiță subțire, am pus acolo și o pereche de pantofi Manolos și am falsificat un bilețel ca din partea Mirandei - talent pe care am constatat cu tristețe că Încă Îl mai posed. Fata asta trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
să mă vâneze din clipa În care intram pe ușă și nu o să mă doboare cu o săgeată otrăvită, dar tot mă simțeam neliniștită. Nu paralizată de teamă ca În zilele de odinioară, când simplul sunet al unui celular era destul să Îmi facă inima să Îmi sară din piept, dar destul de neplăcut la ideea - oricât de improbabilă - de a da cu ochii de ea. Sau de Emily. Sau de oricine altcineva, În fond, În afară de James, cu care păstrasem legătura. Într
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
era ca o versiune gigantică a unui penar, cu sertare secrete și panouri glisante. Farfuriile și ceștile erau fixate cu bare și curele. Totul era prins bine ca și cum s-ar fi așteptat la valuri uriașe; de fapt, suprafața canalului era destul deliniștită, ușor deconcertantă, dacă nu erai obișnuit cu ea, sau dacă uitai la ce să te aștepți. Kay se apleca Întotdeauna puțin cînd se afla În ambarcațiunea lui Mickey. Dacă se Îndrepta, atingea tavanul cu creștetul capului. Mickey, Însă, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Așa că trebuie să-ți spun că echipa va fi formată din tine și gălbejita aia mică de la departamentul de cercetare. —Poftim? —Moma, nu? —Momo nu e chinezoaică. E din Sri Lanka. În fine, dă el din umeri. Mie mi se pare destul de-al dracului de diversă. —Rod, pur și simplu nu se poate. Momo nu are nici un pic de experiență. Nu se poate să ... Șeful meu strânge deja narcisa de gât, iar biata floare plânge un praf gălbui pe mocheta gri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
ea e o hoață, iar tu ești șefa ei. La serviciu, nu ai tolera o situație ca asta nici o clipă. —Pot să suport ideea că mă fură, Kate. Dar nu pot suporta ideea de a-mi ști copiii nefericiți. Oricum, destul despre mine. Ce mai faci tu? Inspir o dată adânc și mă opresc. Sunt bine. Debra e cea care Închide, dar nu Înainte de a mai stabili Încă o dată să luăm prânzul Împreună Într-o zi, Întâlnire pe care n-o vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
și să explicăm dezvoltarea partidelor europene. Într-adevăr, prin membri, structură și funcții, PSE nu este o simplă organizație extraparlamentară la nivel european. Membrii săi sînt în principal instituții partinice naționale, structura sa a ajuns la un stadiu de cooperare destul dezvoltat, exercită funcții suprastructurale și infrastructurale. Presiunile europene și naționale permit înțelegerea evoluției sale. De pildă, trecerea de la faza de contact la cea de cooperare s-a realizat, la socialiști, în perspectiva primelor alegeri europene și a primei extinderi a
Natura şi politica partidelor europene: social-democraţia şi criza şomajului by Erol Kulahci [Corola-publishinghouse/Administrative/1428_a_2670]
-
disponibile în fiecare exploatație în vederea comercializării. Acest aspect a fost pus în evidență de către Vintilă I. Brătianu la conferința ținută la Congresul Băncilor Populare din anul 1904 de la Focșani.. La această conferință autorul a spus următoarele: " A produce nu este destul, drumul de la sat până la oraș este adeseori lung și mulți misiți se bagă între cumpărător, care va întrebuința grânele sau alte producte ale micului cultivator, și dânsul; mai sunt în câmpul săteanului și în gospodăria lui mărunțișuri care nu au
[Corola-publishinghouse/Administrative/1488_a_2786]
-
moșiei. Și proba cea mai evidentă că împroprietărirea de la 64 nu a rezolvat chestia economicește pentru țărani, e că aceiași generație de proprietari continua, să menține, regimul clăcii mult mai intensiv însă."52 În afara faptului că pământul împroprietărit nu era destul, el a început să se fărâmițeze prin moștenire sau vânzare către sătenii cu o stare materială mai bună. Acest aspect a fost înlăturat, în parte , prin legea din 13 februarie 1879 prin care s-a instituit principiul inalienabilității lotului de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1488_a_2786]
-
dădea dreptul să-și vâre nasul în planurile mele de călătorie sau, că veni vorba, în planurile mele de sinucidere. Stătea acolo și-mi zâmbea de parcă viața mea era o comedie sau așa ceva. Da! i-am trântit-o morocănoasă. Mințisem destul pentru o singură zi. Nu-mi mai păsa ce crede el despre mine. De ce? mă întrebă. —E o problemă personală, i-am răspuns. —S-a-ntâmplat ceva? — Ei bine, dacă chiar vrei să știi, am fost abandonată de un tip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
c-o sun eu mai târziu, mormăi el. Am transmis mesajul și am închis. Știu că nu era treaba mea, dar cine naiba o fi fost Caroline? Ăsta-i dezavantajul când mănânci croissante în pat cu cineva absolut fantastic: e destul să fie doar menționată existența altei femei că-ți și vine să mori pe loc. Ν Cu săptămâni în urmă, Julie m-a făcut să-i promit că o să vin la Sotheby’s, la un „prânz oficial“ în ziua aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
dar simțeam că undeva În creier Îi suna deja un clopoțel de alarmă. Intră În camera de zi a lui Frank, scuturînd din cap pe deasupra cărților trase din rafturi În timpul percheziției făcute de poliție, cu aerul că deja se răvășiseră destul lucrurile prin Estrella de Mar. — Un articol favorabil? am repetat, pășind peste pernele de șezut Împrăștiate pe jos. Poate... cînd o să iasă Frank. Îmi trebuie un timp să mă lămuresc pe ce picior dansez. — Bine gîndit. Cine știe ce-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
lipite de zid, iar garderoba semăna cu o magazie de cărbuni răscolită. — Dormitorul doamnei Hollinger, spuse Cabrera, apoi mă ținu de braț să nu cad grămadă pe podețul de scînduri. Ați pățit ceva, domnule Prentice? Am impresia că ați văzut destul, nu? — N-am nimic. Haideți să ne continuăm turul, domnule inspector. Aici au găsit-o pe doamna Hollinger? — Nu, răspunse Cabrera, arătînd spre coridor. Se refugiase În capătul casei. Poate focul era mai puțin intens acolo. Ne-am croit drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
neașteptate Într-un scut Învăpăiat. — Domnule Prentice... (Cabrera Îmi făcu semn s-o iau spre ușă.) Vă sugerez s-o găsiți pe doamna doctor Hamilton. E foarte necăjită, pentru ea e o mare solicitare. Între timp, cred că ați văzut destul... Poate o să discutați cu fratele dumneavoastră. Îl pot obliga să vă accepte vizita. — Cu Frank? Despre ce-aș putea să discut cu el? Presupun că i-ați descris deja toate astea. — Le-a și văzut cu ochii lui. A doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
totuși, cu gașca, rosti el, deodată. Dacă-i bal, bal să fie! Adu-i pe toți, ce mama naibii! Nu-i nimic. Să facă barem o baie de distracție și nepăsare! De altfel, dacă stă să judece bine, se izolase destul. Aproape că a uitat cum e carnea unei fete. Se simți de îndată invadat de par fumul excitării. își desfăcu o bere rece și se întinse în pat. 4. Mai era o zi până la plecarea la mare. Bobo își pregătise
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
pe tipul ăla ciudat, cu ochi mici și pătrunzători și cu glas hârâit. Macarie se exprima răspicat și convingător, fără ocolișuri. Și era a doua persoană, după Clara, care îi vorbea de talent. — Am și eu ceva talent, dar nu destul pentru a ajunge printre cei mai tari. Sunt și cam puturos, ce-i drept! Dar am, în schimb, un foarte bun fler la oameni. Tu o să ajungi mare, băiete, ascultă-mă pe mine! Să nu-mi zici Macarie dacă n-
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
cu forța printr-un tunel nevăzut și nebănuit al timpului și al spațiului. Clara se revăzu dintr-odată cu douăzeci de ani în urmă, pe o bancă din parcul de lângă liceu, cu ciorapul rupt și o vânătaie pulsatilă la genunchi, dureroasă destul, dar cu o durere înmiit mai mare la gândul că Eduard suferise un accident. Și nu un accident oare care, ci o prăbușire în gol. Un zbor halucinant în jos. Tunelul o trase apoi cu câteva zile în urmă, când
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]