5,763 matches
-
de persoane. De asemenea, ea obișnuiește să cânte la festivalul muzical "Kinderen voor Kinderen" (Copii pentru copii). Timp de șase ani, Caro a predat lecții la școala de muzică a lui Babette Labeij, unul dintre antrenorii de la X Factor și dirijorul vocal de la Kinderen voor Kinderen. a devenit cunoscută publicului larg, în urma single-ului sau, “Back It Up”. Inițial, melodia a fost scrisă pentru un grup japonez de muzică pop, de către David Schreurs, Robin Veldman și Jan van Wieringen, care sunt
Caro Emerald () [Corola-website/Science/323826_a_325155]
-
Lisabona, La Fenice, München, Montreal etc, având ca parteneri pe Tito Gobbi, Placido Domingo, Luciano Pavarotti, José Carreras, Renato Bruson, Kostas Paskalis, Nicolai Ghiaurov, Nicola Ghiuselev, Fiorenza Cossotto, Shirley Verrett, Nicola Martinucci și mulți alții. A cântat sub baghetă marilor dirijori Georg Solti, Claudio Abbado, Nello Sânți, Horst Stein, Lorin Maazel, Riccardo Muți. Între 1968-1976 a fost membră a Operei de Stat din Hamburg. În 1971 a emigrat în Germania , iar în 1973 a primit cetățenia germană. A fost căsătorită cu
Marina Krilovici () [Corola-website/Science/323882_a_325211]
-
Grainger și Philip James. A studiat și la Juilliard School și, la vârsta de 20 de ani, și-a format propria orchestră, The New Chamber Orchestră of New York. În 1934 s-a alăturat echipei Columbia Broadcasting System (CBS) ca si dirijor. În nouă ani va ajunge dirijorul șef al CBS Symphony Orchestră. A fost responsabil pentru introducerea lucrărilor noi audienței americane mai mult decât oricare alt dirijor - în special a muzicii lui Charles Ives, care era practic necunoscut la vremea respectivă
Bernard Herrmann () [Corola-website/Science/323051_a_324380]
-
și la Juilliard School și, la vârsta de 20 de ani, și-a format propria orchestră, The New Chamber Orchestră of New York. În 1934 s-a alăturat echipei Columbia Broadcasting System (CBS) ca si dirijor. În nouă ani va ajunge dirijorul șef al CBS Symphony Orchestră. A fost responsabil pentru introducerea lucrărilor noi audienței americane mai mult decât oricare alt dirijor - în special a muzicii lui Charles Ives, care era practic necunoscut la vremea respectivă. Programele radio ale lui Herrmann de
Bernard Herrmann () [Corola-website/Science/323051_a_324380]
-
of New York. În 1934 s-a alăturat echipei Columbia Broadcasting System (CBS) ca si dirijor. În nouă ani va ajunge dirijorul șef al CBS Symphony Orchestră. A fost responsabil pentru introducerea lucrărilor noi audienței americane mai mult decât oricare alt dirijor - în special a muzicii lui Charles Ives, care era practic necunoscut la vremea respectivă. Programele radio ale lui Herrmann de muzică concertistica, care erau transmise sub nume că Invitation to Music sau Exploring Music, au fost planificate într-un mod
Bernard Herrmann () [Corola-website/Science/323051_a_324380]
-
Viena în ansamblul de soliști, dar continuând să fie invitat și în alte teatre și festivaluri. Printre numeroasele roluri din ultimii ani se numără Timur în „Turandot” de Puccini, Fasolt din „Das Rheingold” (Aurul Rinului) de Richard Wagner sub baghetă dirijorului Franz Welser-Möst, Der Justiziär din „Der Evangelimann” de Wilhelm Kienzl, Fra Melitone din „La forza del destino” de Verdi, Comandorul din „Don Giovanni” de Mozart, Colline în „La Boheme”, Basilio în „Îl barbiere di Seviglia”, Der Bauer din „Die Kluge
Sorin Coliban () [Corola-website/Science/323139_a_324468]
-
satul Mocești, comuna Iordăcheanu, județul Prahova, fiind cel de-al treilea fiu al țambalistului Valter Tudorache. În 1948 cântă la prima sa nuntă cu acordeonul. În 1954 este angajat la Orchestra ansamblului de muzică populară „Flacăra” a Filarmonicii din Ploiești, dirijor fiind, în perioadă, violonistul Nicu Beliguță, unde învață notele muzicale. În perioada 1956-1960 cântă în numeroase restaurante din Ploiești („Ciocârlia”, „Bulevard” sau „Crama Tunel”), alături de Constantin Văduva (nai), Ion Bolozan (contrabas) și Ionuț Vasilescu (pian, nepotul compozitorului Ion Vasilescu). În
Ștefan Tudorache () [Corola-website/Science/323343_a_324672]
-
ca a fost un cunoscut violonist și lăutar virtuoz din România. S-a născut în 1932 la Slobozia, jud. Ialomița, fiul cobzarului Nicolae Șerban. Din 1939, începe să învețe vioara instruit de fratele său, Ionică Șerban. În 1953 este numit dirijor al Ansamblului „Bărăganul” din Slobozia. În perioada 1953 - 1964 a obținut numeroase premii și titluri de laureat la festivaluri și concursuri de folclor. În 1964, orchestra „Bărăganul”, condusa de , participă la Festivalul Internațional de Folclor de la Cairo, unde obține premiul
Ion Albeșteanu () [Corola-website/Science/323359_a_324688]
-
de onoare a primului festival internațional de acest gen. Tot în 1964 începe să înregistreze la Radio și Televiziune, alături de soția sa Tița Ștefan, dar și să fie editat pe disc de către Electrecord, succesele sale culminând în 1965 fiind numit dirijorul proaspăt înființatei secții de folclor a Teatrului de Estrada „Ion Vasilescu”, realizând o serie de spectacole la granița între cafe-concert și folclor, așa-numita „estradă folclorică”. În perioada 1968 - 1971 lucrează în cadrul Filarmonicii „George Dima” din Brașov, ca dirijor al
Ion Albeșteanu () [Corola-website/Science/323359_a_324688]
-
numit dirijorul proaspăt înființatei secții de folclor a Teatrului de Estrada „Ion Vasilescu”, realizând o serie de spectacole la granița între cafe-concert și folclor, așa-numita „estradă folclorică”. În perioada 1968 - 1971 lucrează în cadrul Filarmonicii „George Dima” din Brașov, ca dirijor al orchestrei de muzică populară „Miorița”. Lucrează în paralel cu mai multe formații artistice de amatori din Brașov cu care participă la diverse festivaluri în țară și în străinătate. Cu formația „Poenița” câștigă în 1971 cel mai important trofeu internațional
Ion Albeșteanu () [Corola-website/Science/323359_a_324688]
-
Muzicologilor din România (UCMR) din anul 1977. Doctor în Muzică (specialitatea muzică bizantină). A publicat 25 de cărți de autor și co-autor, ediții îngrijite și peste 700 de studii, eseuri, articole, cronici de carte și de concert. Profesor de muzică, dirijor de cor. Compune muzică corală și cântece pentru copii. Culege circa 2000 de piese folclorice, texte și melodii, din aria de investigație a etnografiei și folclorului autohton, în principal din zonele Târnave, Țara Bârsei și Covasna. Elaborează studii și lucrări
Constantin Catrina () [Corola-website/Science/323392_a_324721]
-
cărămidă zidita în 1854. Matricole de la 1815. Asoc. Relig. Reuniunea Sf. Maria cu 45 membri. Distanță de la sediul protopopesc: 20 km. Poștă: Sărmășag. Gară: În loc; Plasa: Șimleu. Numărul sufletelor: 1511. În 1938, Ioan Taloș este numit asesor al Protopopiatului Supurului. Dirijorul Marius Cuteanu își amintea că "în primăvara anului 1943 au cântat Sf. Liturghie la Jurtelec": "Biserică era ticsita de lume. Sfântă slujba cor-preot se desfășura foarte frumos când deoadată preotul Ioan Taloș parcă înecat s-a oprit într-un mod
Ioan Taloș () [Corola-website/Science/324046_a_325375]
-
își are sediul la Barbican Centre din Londra. Orchestra a fost fondată în 1904 ca o organizație independentă și administrată propriu, fiind prima astfel de orchestră din Regatul Unit. A interpretat primul concert pe 9 iunie 1904 cu Hans Richter dirijor. A rămas dirijorul principal până în 1911 când Edward Elgar a preluat postul timp de un an, având șase spectacole ca dirijor principal. LSO a fost prima orchestră din Regatul Unit care să cânte în străinătate când a mers la Paris
Orchestra Simfonică din Londra () [Corola-website/Science/324201_a_325530]
-
la Barbican Centre din Londra. Orchestra a fost fondată în 1904 ca o organizație independentă și administrată propriu, fiind prima astfel de orchestră din Regatul Unit. A interpretat primul concert pe 9 iunie 1904 cu Hans Richter dirijor. A rămas dirijorul principal până în 1911 când Edward Elgar a preluat postul timp de un an, având șase spectacole ca dirijor principal. LSO a fost prima orchestră din Regatul Unit care să cânte în străinătate când a mers la Paris în 1906 și
Orchestra Simfonică din Londra () [Corola-website/Science/324201_a_325530]
-
fiind prima astfel de orchestră din Regatul Unit. A interpretat primul concert pe 9 iunie 1904 cu Hans Richter dirijor. A rămas dirijorul principal până în 1911 când Edward Elgar a preluat postul timp de un an, având șase spectacole ca dirijor principal. LSO a fost prima orchestră din Regatul Unit care să cânte în străinătate când a mers la Paris în 1906 și prima care să cânte în Statele Unite, în 1912. Orchestra trebuia să navigheze la bordul RMS Titanic pentru un
Orchestra Simfonică din Londra () [Corola-website/Science/324201_a_325530]
-
concert în New York în aprilie 1912 dar, din fericire, a trebuit să anuleze călătoria în ultimul minut. Un alt tip de supraviețuire la limită a fost în perioada Primului Război Mondial; în ciuda faptului că în primii ani a atras cei mai buni dirijori din lume, după 1914 a început să aibă probleme financiare iar în 1917 nu a mai dat niciun spectacol. Când s-a stabilit pacea, majoritatea interpreților erau indisponibili așa că instruirea noii echipe i-a revenit lui Albert Coates; primul spectacol
Orchestra Simfonică din Londra () [Corola-website/Science/324201_a_325530]
-
toate acestea și-a format o viață independentă, ceea ce îi permite să interpreteze împreună cu alte orchestre. În 1973 a fost prima orchestră britanică invitată să cânte la Festivalul de la Salzburg. Orchestra continuă să realizeze turnee în toată lumea. În ultimii ani, dirijorii principali au inclus pe Pierre Montreux (1961-1964), István Kertész (1964-1968), André Previn (1968-1979) și Claudio Abbado (1979-1988). Din 1988 până în 1995, americanul Michael Tilson Thomas a fost dirijorul principal iar în 1995 a fost dirijor invitat. Sir Colin Davis a
Orchestra Simfonică din Londra () [Corola-website/Science/324201_a_325530]
-
de la Salzburg. Orchestra continuă să realizeze turnee în toată lumea. În ultimii ani, dirijorii principali au inclus pe Pierre Montreux (1961-1964), István Kertész (1964-1968), André Previn (1968-1979) și Claudio Abbado (1979-1988). Din 1988 până în 1995, americanul Michael Tilson Thomas a fost dirijorul principal iar în 1995 a fost dirijor invitat. Sir Colin Davis a fost dirijorul principal din 1995 până în 2006 iar în 2007 a preluat postul de președinte al orchestrei. Pe 1 ianuarie 2007 Valery Gergiev a devenit dirijorul principal. Previn
Orchestra Simfonică din Londra () [Corola-website/Science/324201_a_325530]
-
în toată lumea. În ultimii ani, dirijorii principali au inclus pe Pierre Montreux (1961-1964), István Kertész (1964-1968), André Previn (1968-1979) și Claudio Abbado (1979-1988). Din 1988 până în 1995, americanul Michael Tilson Thomas a fost dirijorul principal iar în 1995 a fost dirijor invitat. Sir Colin Davis a fost dirijorul principal din 1995 până în 2006 iar în 2007 a preluat postul de președinte al orchestrei. Pe 1 ianuarie 2007 Valery Gergiev a devenit dirijorul principal. Previn deține titlul de dirijor laureat. În 2006
Orchestra Simfonică din Londra () [Corola-website/Science/324201_a_325530]
-
au inclus pe Pierre Montreux (1961-1964), István Kertész (1964-1968), André Previn (1968-1979) și Claudio Abbado (1979-1988). Din 1988 până în 1995, americanul Michael Tilson Thomas a fost dirijorul principal iar în 1995 a fost dirijor invitat. Sir Colin Davis a fost dirijorul principal din 1995 până în 2006 iar în 2007 a preluat postul de președinte al orchestrei. Pe 1 ianuarie 2007 Valery Gergiev a devenit dirijorul principal. Previn deține titlul de dirijor laureat. În 2006, Daniel Harding a devenit dirijor invitat co-principal
Orchestra Simfonică din Londra () [Corola-website/Science/324201_a_325530]
-
a fost dirijorul principal iar în 1995 a fost dirijor invitat. Sir Colin Davis a fost dirijorul principal din 1995 până în 2006 iar în 2007 a preluat postul de președinte al orchestrei. Pe 1 ianuarie 2007 Valery Gergiev a devenit dirijorul principal. Previn deține titlul de dirijor laureat. În 2006, Daniel Harding a devenit dirijor invitat co-principal alături de Tilson Thomas. Orchestra Simfonică din Londra a fost considerată una dintre cele mai extrovertite orchestre din Londra. În ceea mai mare parte a
Orchestra Simfonică din Londra () [Corola-website/Science/324201_a_325530]
-
1995 a fost dirijor invitat. Sir Colin Davis a fost dirijorul principal din 1995 până în 2006 iar în 2007 a preluat postul de președinte al orchestrei. Pe 1 ianuarie 2007 Valery Gergiev a devenit dirijorul principal. Previn deține titlul de dirijor laureat. În 2006, Daniel Harding a devenit dirijor invitat co-principal alături de Tilson Thomas. Orchestra Simfonică din Londra a fost considerată una dintre cele mai extrovertite orchestre din Londra. În ceea mai mare parte a istoriei sale a refuzat să permita
Orchestra Simfonică din Londra () [Corola-website/Science/324201_a_325530]
-
a fost dirijorul principal din 1995 până în 2006 iar în 2007 a preluat postul de președinte al orchestrei. Pe 1 ianuarie 2007 Valery Gergiev a devenit dirijorul principal. Previn deține titlul de dirijor laureat. În 2006, Daniel Harding a devenit dirijor invitat co-principal alături de Tilson Thomas. Orchestra Simfonică din Londra a fost considerată una dintre cele mai extrovertite orchestre din Londra. În ceea mai mare parte a istoriei sale a refuzat să permita femeilor să devină membre, sub pretextul că femeile
Orchestra Simfonică din Londra () [Corola-website/Science/324201_a_325530]
-
Filarmonică din Viena). Una dintre primele femei care să se alăture orchestrei a fost oboista Evelyn Rothwell. La fel ca majoritatea ansamblurilor, orchestra are o mare abilitate a a-și varia sunetul, producând culori tonale foarte diferite sub bagheta unor dirijori precum Leopold Stokowski (cu care a realizat o serie de înregistrări memorabile), Adrian Boult, Jascha Horenstein, Eugen Jochum, Georg Solti, André Previn, George Szell, Claudio Abbado, Leonard Bernstein, John Barbirolli și Karl Böhm, care a dezvoltat o strânsă legătura cu
Orchestra Simfonică din Londra () [Corola-website/Science/324201_a_325530]
-
clasice a secolului XX, inclusiv Ralph Vaughan Williams, Pierre Boulez și John Adams. Orchestra Simfonică din Londra a realizat înregistrări încă de la începuturile înregistrărilor. A înregistrat în special pentru HMV și EMI timp de mulți ani. La începutul anilor 1960, dirijorul veteran francez Pierre Montreux a realizat o serie de înregistrări stereofonice împreună cu orchestra pentru Philips Records, majoritatea fiind lansate ulterior pe CD. Orchestra Simfonică din Londra este cunoscută și pentru înregistrarea a numeroase coloane sonore pentru filme. Acestea includ, sub
Orchestra Simfonică din Londra () [Corola-website/Science/324201_a_325530]